Poate acum te gândești că fiecare părinte simte, că nu există monstru care să conceapă un copil și să nu sacrifice orice pentru binele acestuia, însă era în care trăim ne răpește foarte mult din abilitatea de a simți și din empatie. A devenit mult prea mult despre avuțiile materiale și mult prea puțin despre stările sufletești: un lanț de aur pare că ar compensa nopțile în care nu i-ai spus „noapte bună" pentru că ai stat peste program la muncă și o excursie la Disneyland cu prietenii lui cu siguranță va șterge faptul că nu ai reușit să ajungi la serbările din ultimii ani. Uitându-ne la copiii zilelor noastre, fiecare pare îmbrăcat cât mai ales, fiecare pare că are telefon de ultimă tehnologie și devine important din punct de vedere social ca cel mic să se încadreze. Și cum altfel se poate încadra dacă nu are și el ultima generație de telefon și cele mai cool povești din vacanțele cu amicii?
Dar în realitate, oare cât de mult contează pentru un copil situația materială dusă la extrem? Oare nu este mai plăcut pentru ochii lui să vadă chipul tău luminat de zâmbet în locul celui mai popular joc video și nu este mai plăcut pentru urechile lui să audă „Te iubesc, copilul meu", în locul ultimului album al trupei preferate?
Este normal să îl răsfățăm - el devine întreaga noastră lume și vrem să îi oferim cât mai multe, însă este important să înțelegem conceptul de echilibru. Un copil are nevoie de răsfăț cu dragoste și sentimente, nu răsfăț cu bani și obiecte materiale. Obiectele materiale nu vor compensa niciodată lipsa timpului petrecut alături de cel mic; lipsa sprijinului; suportului moral; liniștii oferite de brațele calde ale unui părinte. Studiile afirmă faptul că tendința generală a unui copil care a suferit de lipsa iubirii sau atenției parentale este să încline către umplerea acestui gol. Și cum se poate umple un gol emoțional? Cel mai adesea cu obiecte materiale - ajung la vârsta adultă să își cumpere obsesiv diverse obiecte (haine, telefoane, mașini etc.). Cu toate acestea, există și adulți care umplu golul din copilărie cu relații, iar în încercarea disperată de a primi atenție de la partener și de a fi iubit, se pot implica adesea în relații toxice, care nu fac decât să adâncească o rană care s-a produs cu mulți ani în urmă.
Poate că adulților din noi le-au lipsit adesea obiectele materiale posibilitățile la care ceilalți copii aveau acces; poate că îți amintești cu lacrimi în ochi faptul că îți doreai o carte, o excursie, o rochiță sau o jucărie și nu le puteai avea, în vreme ce în jurul tău, copiii se lăudau cu ele. Știm, nu vrei ca micuțul tău să sufere din cauza acestor lipsuri, dar cu siguranță nu vrei nici să sufere din cauză că nu ai fost lângă el - că nu i-ai întins mâna ori de câte ori a căzut; că nu l-ai încurajat când a recitat greșit, la serbare; că nu l-ai filmat când a început să facă primii pași sau că pur și simplu nu apuci să îi spui „bună dimineața." Este minunat și totodată nobil să vrem să îi oferim puiului nostru ceea ce noi nu am putut avea, dar mai presus de toate, el are nevoie de tine, de sufletul tău cald și de brațele tale puternice, care îl vor ține în siguranță.
„Mi-aș fi dorit să petrec mai mult timp cu mama"; „Mi-aș fi dorit să fi avut mai multe fotografii cu tata" - aud frecvent aceste vorbe, rostite cu nostalgie de către un chip înaintat în timp. Situația materială contează cu siguranță, însă cele mai mari regrete de la finalul vieții sunt legate de suflet.
Cum spunea o frumoasă melodie românească:
„N-am luat totul de la viață și nu i-am dat cât aș fi vrut!"
Bucurați-vă de fiecare clipă alături de micuți și fiți lângă ei, pentru a-i ajuta să devină adulți puternici și încrezători! Un copil este într-adevăr o minune - o minune care crește și te răsplătește pentru dragostea pe care i-o porți!
Surse: eva.ro, cnbc.com
