Kafka și papușa: sau cum sa ne învățăm copiii că întotdeauna iubirea se întoarce sub alte forme

Plimbându-se prin parc, Kafka a zărit o pe bancă, o fetiță care suspina, cu obrajii plini de lacrimi. S-a apropiat ușor de ea și a aflat că micuța își pierduse păpușica preferată, așa că nobilul scriitor s-a oferit să o ajute să găsească păpușa, a doua zi, stabilind să se revadă în același loc.

Căutările au fost în zadar, iar micuța a rămas cu sufletul și mintea la păpușica pierdută. Nu a trecut mult și fetița a primit o scrisoare. Printre frumoasele rânduri din conținutul plicului se regăsea și acest mesaj „Nu mă plânge. Am plecat într-o călătorie, pentru a descoperi lumea”. Scrisoarea a fost prima dintr-un șir imens de scrisori pe care „păpușa” i le trimitea fetiței, cu privire la evoluția călătoriei sale prin lume. În final, Kafka s-a revăzut cu copila și i-a înmânat o altă păpușă, spunându-i însă că este aceeași, dar s-a schimbat. Călătoriile sale au ajutat-o să evolueze și să se schimbe.

Povestea poate părea o banalitate și în vreme ce multe persoane sunt încă sceptice cu privire la veridicitatea ei, povestea are o însemnătate aparte. Astăzi, povestea este preluată de terapeuții din întreaga lume și se folosește în terapia cu copiii sau chiar cu adulții, atunci când persoana în cauză suferă o pierdere. Este esențial pentru oameni să perceapă pierderea, dar este la fel de esențial să o și integreze. Astfel, o asemenea poveste ne ajută să înțelegem că în vreme ce pierdem iubirea într-o formă, ea se va reîntoarce la noi, sub o altă formă.

Este mult mai ușor pentru o persoană să treacă peste pierderi atunci când știe că nu este singură. Singurătatea este una dintre formele izolării, iar atunci când suntem asistați, integrăm mult ma bine evenimentele triste din viețile noastre. Poți utiliz această poveste și o poți adapta la nevoile ale copilului tău, ori de câte ori micuțul se confruntă cu un moment delicat.

Sursa: huffpost.com