Copiii care învață în mediul rural nu participă la activități extrașcolare. Cum îi afectează acest lucru?

Copiii care vor să învețe, învață oriunde și își urmează țelurile înalte în viață chiar și în condiții vitrege. Avem exemple de mari filozofi, personalități publice, doctori, care susțin că în copilărie au făcut naveta kilometri întregi pentru a ajunge la școală, oameni de vază ai societății care au învățat într-o clasă mică din mediul rural și cu mult ambiție și perseverență au ajuns unde și-au dorit.

Cu toate acestea, învățământul din mediul rural are și dezavantaje. Unul din cele mai mari dezavantaje este acela că micuții nu pot participa la activități extrașcolare într-o zonă care nu le oferă oportunități în acest sens.

4 din 10 copii de la sate nu participă la activități extrașcolare

Studiul „Bunăstarea copilului din mediul rural”, efectuat de Fundația World Vision Romania a tras concluzii îngrijorătoare cu privire la copiii care învață în mediul rural. 4 din 10 copiii de la sate nu participă la activități extrașcolare și jumătate din adolescenții care merg la școală susțin că nu au niciun interes față de educație. Mai mult decât, atât peste un sfert din tinerii intervievați recunosc că nu au nicio pasiune, niciun hobby și nu se pot lăuda cu realizări notabile în anii școlari.

De asemenea, România este fruntașă la fenomenul de sărăcie și excluziune socială, copiii de la sate experimentând aceste frustrări într-o proporție de 41,5%. Din fericire, fundația World Vision Romanian își propune să sprijine copiii de la sate și le oferă acestora multiple posibilități de a participa la activități extrașcolare, tocmai pentru a elimina discrepanțele dintre posibilitățile elevilor din mediul urban și cele ale elevilor din mediul rural. Aceeași fundație își propune să ajute adolescenții să își găsească profesia cea mai potrivită.

Copiii din mediul rural ajung tot mai greu la școală. „Au fost situații când nu am venit la școală fiindcă nu am avut bani să vin cu autobuzul”

Care sunt nevoile elevilor din mediul rural?

Nevoile elevilor din mediul rural care încă nu sunt satisfăcute pe deplin includ posibilitatea de a face stagii de practică pentru pregătirea profesională ulterioară în rândul tinerilor, dar și educația nonformală pentru dezvoltarea abilităților. Copiii din mediul rural nu reușesc să distingă bullying-ul de alte forme de violență, nu beneficiază de școli de vară, ateliere de pictură, cursuri de dans, practic sunt foarte multe lipsuri care contribuie la frustrările acestor copii.

Din studiul „Activitățile extrașcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea de competențe cheie la copii și tineri” efectuat de fundația Soros, aflăm că micuții care participă la astfel de activități au rezultate școlare mai bune, o performanță școlară notabilă și un risc mai mic de abandon școlar. De asemenea, în cazul în care copiii ar participa la activități extracurriculare în mediul rural, atunci rata de folosire a substanțelor interzise ar scădea, nivelul de stimă de sine al elevilor ar fi crescut, iar în momentul în care urmează forme mai înalte de învățământ în orașe, ar fi pregătiți pentru toate provocările vieții.

Aproape jumătate din elevii ce învaţă în mediul rural nu au reuşit să ia nota 5 la examenul de matematică de la Evaluarea Națională

Din păcate, lipsa unui personal calificat în acest sens, lipsa unor săli în care copiii ar putea efectua activitățile extrașcolare, dotate și modernizate, absența consilierilor, psihologilor și chiar a transportului în mediul rural, îngreunează copiilor posibilitatea de a participa la activități extracurriculare.

La nivelul familiilor, majoritatea celor din mediul rural se confruntă cu un trai scăzut cu lipsa absența locurilor de muncă, ceea ce duce la o lipsă de implicare și o responsabilitate scăzută a părintelui în ceea ce privește educația copilului, conform aceluiași studiu.

Concluziile studiilor efectuate pe elevii din mediul rural sunt triste. Copiii la țară nu dansează, nu pictează, nu iau lecții de balet, înot, sau canto, ci își ajută părinții în gospodărie, sunt obișnuiți cu greutățile vieții și privesc cu mirare și cu jind la situația elevilor de la oraș care uneori sunt epuizați de atât de multe activități extrașcolare în care sunt implicați. Ironic, nu-i așa?