1. Acceptă refuzurile copilului, apoi introdu o consecință nedorită sau surprinzătoare
Îi poți spune, de pildă, fiicei tale care nu vrea să-și mănânce masa de seară că este în regulă, dar, fiindcă cina aproape s-a terminat, se poate pregăti de culcare. De regulă, copiii tind să amâne cât mai mult somnul, așa că s-ar putea să insiste să rămână la masă și să termine ce are de mâncat. Un alt exemplu este cel al unei mame care îi spune fetiței ce refuză să se joace cu surioara ei: "Este în regulă dacă nu mai vrei să te joci. Haide acum să repetăm poezia pentru grădiniță." Deși nu este menționată deloc sora mai mică, se subînțelege că fetița poate alege doar între joaca împreună și învățat, ceea ce o va face mult mai colaborativă. Atunci când reușești să-l intrigi pe copil și creezi prilejul pentru o nouă distracție, acesta va da curs dorințelor tale, chiar dacă la început s-a opus. De exemplu, un tată îi spune băiețelului de patru ani, care refuză să mănânce: „Este foarte bine că nu te atingi de spaghete. Dacă mănânci din ele, o să-ți apară o creastă de dinozaur pe spate și noi o să ne speriem foarte tare. Să nu cumva să mănânci din ele." Rezultatul este ușor de anticipat: micuțul se repede să facă exact ceea ce i-a interzis tatăl, pentru ca apoi să se joace de-a dinozaurul, prilej de distracție copioasă pentru el. Spaghetele au devenit chiar mâncarea lui preferată pentru multă vreme.
2. Joaca este cea mai bună psihologie inversă
Dacă îți pui la bătaie spiritul jucăuș, s-ar putea să ai rezultate surprinzătoare. Un tată povestește cum i-a făcut pe copii să mănânce legumele din farfurie, mereu abandonate, în ciuda rugăminților părintești. „Le-am pus la mine pe farfurie și le-am spus celor mici că toate sunt ale mele și nu au nici o șansă să le fure, să le mănânce ei. În timp ce încercam să-l împiedic pe unul din ei să se apropie de ele, celălalt se strecura și le mânca. Un alt joc era ca cei mici să-și mănânce legumele cu spatele la mine, apoi să anunțe că nu vor să se atingă de ele. Când mă prefăceam indignat și veneam să le controlez farfuriile, se distrau pe cinste când vedeau uimirea mea prefăcută în fața farfuriilor goale." Un tânăr își amintește de trucul mamei sale de a-l face să se trezească dimineață: „Când eram copil, refuzam să mă scol devreme. Mama mi-a propus să-l păcălim pe tata, să-l facem să creadă că încă dorm când el vine să mă trezească. Mă punea să mă îmbrac și să mă ascund sub pătură, să mă prefac că dorm. Tata venea să mă trezească și rămânea mereu cu gura căscată, pentru că eu eram gata îmbrăcat și pregătit. Acest joc a mers pentru mine ani de zile, niciodată nu m-am întrebat dacă nu cumva eu sunt cel păcălit."3. Lasă copilul să aleagă
Copiilor le place să poată decide ei, acest lucru le mărește sentimentul de control. Autonomia este unul dintre factorii motivatori cei mai puternici. Dacă refuză tot ce este legumă din farfurie, le poți spune că au dreptul să aleagă între mazăre și morcovi, de exemplu. Dându-i această libertate, pui de fapt puterea în mâinile lor, astfel că nu vor avea de ce să riposteze. Acest lucru este valabil și la adolescenți. Nu trebuie să uiți că, în adâncul lor, copiii își doresc să facă pe plac părinților, că preferă ca relația cu aceștia să fie armonioasă, nu conflictuală. Dar dorința de a fi independenți este, de asemenea, foarte puternică, mai ales la pubertate, astfel încât au tendința să se lupte pentru ce vor ei, să negocieze, să se certe, să se contrazică. Lăsându-l pe copil să aleagă, îi crești sentimentul de autonomie și, în același timp, îi pui în față opțiuni care sunt acceptabile și pentru tine.4. Folosește competiții și premii
5. Oferă o alternativă mai bună
Câteodată, ce trebuie să faci este să oferi copilului o alternativă și să-i arăți că este favorabilă pentru el. O mamă povestește un episod hazliu, în care a reușit să schimbe total felul în care copilul a reacționat la unul dintre cele mai neplăcute lucruri din copilărie: injecția și mersul la doctor. „L-am dus pe băiețelul meu de trei ani la doctor, unde urma să facă o injecție. Era tare îngrijorat și tot drumul a fost pe punctul de a izbucni în plâns. Când am ajuns la spital, o asistentă mi-a spus, fără ca el să audă, că trebuie făcute cinci injecții, nu una. M-am întors către băiețelul meu cu cel mai fericit zâmbet și i-am spus: „Vești bune! Doctorii si-au dat seama cum să împartă injecția cea mare pe care trebuia să o faci în cinci injecții mititele, care nu dor deloc." Surpriză! Mititelul s-a relaxat complet, iar după prima injecție chiar mi-a spus: „E adevărat! Injecția mică nu doare deloc!""Când să folosești psihologia inversă
Poți folosi psihologia inversă atunci când observi o tendință evidentă a copilului de a se împotrivi dorințelor tale. Dar trebuie să o faci responsabil și atent. Dacă folosești prea frecvente această metodă, va deveni evident ce faci și nu va mai merge. În plus, vei părea un adevărat manipulator, ceea ce nu este bine pentru relația cu copilul. Nu folosi niciodată o psihologie inversă negativă, care dăunează stimei de sine a copilului. De exemplu, nu-i spune fiului tău că o să-i arunci bicicleta, fiindcă oricum nu se descurcă să o manevreze în garaj fără să zgârie mașinile. Caută o modalitate pozitivă de a inocula influențele psihologiei inverse. „Psihologia inversă merge mai ales cu copiii mici, pentru că aceștia par să se bucure foarte tare când fac lucruri împotriva voinței părinților. Copiii mici încep să dobândească un simț al independenței. Utilizând psihologia inversă ca o metodă pentru a obține ascultare permite copilului să simtă că el este cel care controlează lucrurile.", arată Chastity Plamondon, consultant la Early Childhood Mental Health în East Calgary Health Centre.
Unii psihologi susțin că psihologia inversă este contraindicată în orice circumstanță, pentru că mesajul pe care îl primește copilul este contradictoriu și poate concluziona că nu vorbești serios când îi ceri ceva și că nu este nevoie să te asculte. Dacă o utilizăm rar, cu bunătate și umor, nu ca pe o amenințare sau o manipulare, psihologia inversă nu poate fi dăunătoare pentru copil. Ca orice altă tehnică de parenting, trebuie folosită la momentul potrivit, fără să se abuzeze de ea. O poți trata ca pe un joc util și poți s-o abandonezi, dacă copilul nu este dispus să intre în acest joc. Totodată, trebuie să te bucuri și de rezultatele de lungă durată ale psihologiei inverse. Un copil care intră în joc poate descoperi că este capabil să îndeplinească independent o sarcină și chiar îi place ceea ce refuza anterior să facă.
Surse: https://www.mamamia.com.au; https://science.howstuffworks.com; https://www.parentscanada.com; http://mamiverse.com
