Relația dintre părinți și copii are un rol esențial pentru dezvoltarea celor mici. "Atunci când copiii au relații stabile, consistente și de încredere cu părinții lor, pornesc în lume de la o bază sigură și au curajul de a explora, ceea ce conduce la o creștere sănătoasă, din punct de vedere fizic și psihic.", arată Erin Tebben, psiholog clinician. Copiii folosesc relația cu părinții ca model pentru relația cu alte persoane. Dacă nu au o relație puternică, pozitivă cu părinții, vor dezvolta mult mai greu relații solide cu ceilalți. Uneori, în ciuda eforturilor părintești, pot apărea diferite probleme în legătura cu copilul, fie atunci când este mic, fie mai târziu. De exemplu, copilul adolescent poate deveni recalcitrant și lipsit de respect, concomitent cu absorbția totală în grupul de prieteni. Unele probleme nu sunt grave și necesită doar o atenție sporită din partea părintelui. Altele însă cer o schimbare radicală a stilului de parenting și modului în care părinții interacționează cu copii.
Copilul își pierde încrederea în părinți
Atunci când părinții fac în mod obișnuit promisiuni pe care nu le respectă, pot pierde încrederea propriilor copii. Pentru a și-o recâștiga, trebuie să le dovedească copiilor că se pot bizui pe ei. Ca să reconstruiască încrederea, adulții trebuie să-și învețe copiii valoarea onestității, să se gândească în mod serios la un plan de revigorare a încrederii pierdută. De asemenea, trebuie să aibă o abordare pozitivă atunci când copiii le spun adevărul, chiar dacă le împărtășesc lucruri neplăcute. Minciuna în relația părinte -copil subminează încrederea. De aceea, părintele nu trebuie să facă promisiuni fără acoperire, așa cum este important totodată să păstreze secretele încredințate de copil și să-i spună întotdeauna adevărul.Lipsește comunicarea dintre părinte și copil
Absența comunicării este frustrantă atât pentru părinte cât și pentru copil. Părinții au impresia că cel mici nu ascultă un cuvânt din ce li se spune, în vreme ce copiii simt că adulții nu-i înțeleg ori nu au niciodată timp să-i asculte. În loc să se străduiască și unii și alții să îmbunătățească comunicarea, părinții și copiii opresc de tot comunicarea, ceea ce duce la sentimente de furie, tristețe și alte emoții negative. Atunci când părinții nu se simt ascultați de către copii, ei pot urma câteva linii directoare:• Poziționarea la nivelul copilului
• Folosirea afirmațiilor pozitive
• Oferirea de alternative
• Simplificarea discursului
• Păstrarea calmului
Ei trebuie să încurajeze copiii să vorbească, să se concentreze pe emoțiile și interesele lor , să le ofere întreaga atenție atunci când ei li se adresează.
Copiii nu au respect față de părinți
• Stabilirea de reguli asociate cu consecințe rezonabile
• Oferirea de respect copii
• Oferirea prin propria persoană a unui model de respect în relațiile cu ceilalți
• Încrederea în propriul stil de parenting și în deciziile personale
Apare codependența
Uneori relația dintre părinte și copil devine dezechiliibrată. În loc ca părintele să aibă grijă de copil, rolurile se inversează și copilul poate simți nevoia să aibă grijă de părinte, se poate simți responsabil de fericirea lui. Acest lucru se întâmplă atunci când părintele așteaptă din partea copilului să-și asume un rol de confident sau de prieten, să-i asculte problemele și să-i acorde sprijin. Se întâmplă adesea atunci când părintele este deprimat sau vulnerabil și nu este capabil să aibă grijă de el însuși. În astfel de situații, copiii acționează în așa fel încât mama sau tatăl să fie fericiți, încearcă să rezolve pe cont propriu problemele familiei sau își asumă majoritatea sarcinilor casnice zilnice, precum gătitul sau curățenia.Atunci când părintele conștientizează că devine prea dependent de propriii copii, trebuie să caute suport emoțional în altă parte (de exemplu, la un psiholog), să stabilească limite sănătoase ale relației cu copilul, să-și amintească ce roluri joacă fiecare în casă.
Și copiii pot deveni prea dependenți de părinți, în special atunci când părinții iau decizii și rezolvă probleme în mod constant în numele copiilor, în loc să-i lase să învețe să se descurce pe cont propriu. Copiii ajung să acționeze astfel încât să primească aprobarea părinților, în loc să-și exprime propriile gânduri, idei și interese. Când codependența devine o problemă, părinții trebuie să le dea copiilor șansa să-și asume responsabilități corespunzătoare vârstei lor, să-i lase, pe cât posibil, pe copii să-și rezolve propriile probleme, să-i încurajeze să-și dezvolte interese și opinii.
Părinții și copiii se ceartă frecvent
Acest lucru se întâmplă mai ales cu adolescenții. Aceștia se luptă pentru a-și câștiga independența și încearcă să se descurce asemeni unor adulți, fără a fi mereu supravegheați de părinți. De aici pot să apară multe probleme, care uneori afectează destul de puternic relația părinte- copil. Mai ales certuri, pentru că adolescenții sunt mereu gata să-și impună punctul de vedere. Ei se simt frecvent nedreptățiți și au sentimentul că părinții nu le acordă suficientă încredere. De aceea, este important să-ți asculți copilul adolescent, să setezi reguli, dar să-i oferi și libertate. Negocierea este o cheie pentru îmbunătățirea relației dintre tine șiu adolescentul tău.
Surse: http://xitfilms.ru; https://kids.lovetoknow.com; https://www.livestrong.com
Urmareste-ne pe Google News
