7 situații în care am dat vina pe copilul meu

7 situații în care am dat vina pe copilul meu

Irina Olteanu - Redactor Senior

Atunci când ești mamă te afli deseori în ipostaza de a da vina pe copilul tău, de multe ori pe nedrept. Se întâmplă acest lucru pentru că ești surmenată, mult prea nervoasă, iar cea mai la îndemână persoană pentru a-ți refula supărarea este din păcate și cea mai dragă: copilul tău.

Mi s-a întâmplat, din păcate nu o dată, să arunc vina pe copilul meu pentru fapte care de multe ori nici măcar nu depindeau de el. Poate nu am făcut-o întotdeauna explicit, indicându-i din ce motive exacte îl învinovățesc, dar cu toate acestea sunt sigură că a simțit de fiecare dată tensiunea specifică. Mă gândesc că și voi vă veți regăsi în cel puțin una din situațiile următoare și, eventual, le veți putea evita pe viitor. Eu cel puțin asta voi încerca:

1. Când s-a lovit

Copiii se lovesc. Este un fapt cert, incontestabil. Destul de frecvent și, nu de puține ori, chiar grav. Doar când te gândești la potențialele grozăvii care i se puteau întâmpla (sau chiar i s-au întâmplat) te trec niște fiori de panică. În mod evident, accidentele rămân...accidente. Nu își dorește nimeni să se întâmple, dar totuși se întâmplă. Nu ai cum să le eviți. Iar copilul tău, cu atât mai mult. Al meu, cel puțin, pare împiedicat din naștere, pare să aibă două picioare stângi, dă cu stângul în dreptul cu rigurozitate zilnică. Ați înțeles ideea. Cred că l-am învinovățit de multe ori pentru zgârieturile, vânătăile cu care s-a ales.

situatii in care am dat vina pe copilul meu

2. Când s-a îmbolnăvit

Este de vină că nu s-a spălat pe mâini, că a mers pe afară transpirat/cu capul gol, că a stat prea mult lângă un coleg/prieten care tușea/avea muci, toate aceste ipostaze ajung în cârca copilului. Iar eu, pentru că am avut ghinionul de a ne confrunta cu un număr aparent interminabil de viroze respiratorii, am ajuns să îmi învinovățesc la rândul meu copilul pentru lipsa de precauție. Cunoașteți vorba cu dacă și cu parcă...

3. Când a dărâmat mâncarea

În calitate de bebeluș se întâmplă ca mâncarea să ajungă de pe farfurie sau din gură direct pe jos. Și nu o dată. Cred că nervii care te trec în acele momente nu pot fi exprimați în cuvinte. Mă întreb, ce copil este oare în măsură să aibă parte de o experiență gastronomică...imaculată. În care niciun strop de mâncare să nu-i pătează bavețica, nicio linguriță de ciorbă să nu ajungă pe scaunul de masă, niciun castron să nu fie revărsat pe podeaua proaspăt spălată? Și copilul de vârstă mare întâmpină dificultăți relativ similare...

4. Când s-a murdărit

În continuarea punctului anterior și în strânsă legătură cu acesta, murdăria este la loc de cinste atunci când ai parte de un copil, mai ales băiat. Pantalonii, de altfel și bluzele de culoare albă, nu există și nu au existat niciodată în garderoba noastră (gri, maro și alte culori cât mai închise sunt mult mai potrivite pentru situațiile neprevăzute - a se citi incursiuni în băltoace, noroaie și alte asemenea). Cu toate acestea, o vină pe care ajung cred ca mulți alți părinți să o arunce pe umerii copilului, este reprezentată de regăsirea unei pete, muc (da, la băieți este nu doar posibil, dar și frecvent întâlnit) sau chiar a unei găuri (aici supărarea atinge proporții apocaliptice, mai ales dacă pantalonii erau și recent achiziționați) pe un obiect vestimentar, de obicei pantaloni.

5. Când nu se grăbește

Se mișcă într-o reluare încât ai senzația că mai are puțin și adoarme, iar ție îți vine să zbori efectiv pe ușă. Și-l ameninți, că faci, că dregi, că mănâncă încet, că se îmbracă încet, că se mișcă mult prea lent. Nu stai nicio clipă să te gândești că, deși pare clădit din același aluat ca și tine, nu este decât o bucățică de om căruia corpul nu îi permite să realizeze la fel ca tine. Uiți că nu are aceeași vârstă cu tine, aceeași constituție și ajungi să îl cerți când întârziați.

6. Că vorbește prea mult, prea tare, prea în momente nepotrivite (prea ca la țară)

Începând de la cea mai fragedă vârstă și terminând cu adolescența, cred că sunt rare cazurile în care copiii nu și-au întrerupt, cel puțin o dată, părinții dintr-o convorbire cu un alt seamăn adult, în care nu au zbierat, cel puțin o dată, că ei vor atunci și acolo un anumit lucru, în care nu și-au exprimat cele mai sincere păreri cu privire la un aspect de viață (chiar dacă nu le fusese solicitat acest lucru, iar apoi mami sau tati ajung să fie priviți într-un mod circumspect de către oamenii din jur). Gura păcătosului, pardon, a copilului, adevăr grăiește.

situatii in care am dat vina pe copilul meu

7. Când a folosit vreun cuvânt/frază nepotrivită

Nu este vorba despre înjurături, căci nu folosesc asemenea vorbe (și cred că nici voi), ci mai degrabă de expresii...să le zicem nepotrivite pentru vârsta lor. Sau care, ieșite din gura unui copil, sună complet diferit (și mult mai rău) decât din gura unui adult. Da, mă simt cu musca pe căciulă. Recunosc solemn că folosesc tot felul de expresii (unele mi-au devenit adevărat reflex verbal), iar în cazul acesta pe cine ar putea imita copilul? Doar nu pe vecinul cu mustață...(vă asigur că personajul există și în realitate, nu este doar o licență poetică).

De ce mi-am învinovățit atât de des copilul? De ce vă învinovățiți la rândul vostru copiii? Cred că explicația este destul de simplă. Dintr-un mecanism protector. Dacă în primele cazuri pe care le-am menționat, respectiv loviturile și îmbolnăvirile, este vorba despre o dorință de a-i fi bine, de a-l ști teafăr și nevătămat, în cele din urmă este vorba, din punctul meu de vedere, despre angoase, frustrări pe care le răsfrângi, fără să vrei, asupra celui mic. Chiar dacă vina îți aparține sau, poate, vina nu este a nimănui... Unele lucruri sunt făcute să se întâmple. Iar nimic din ceea ce ai făcut sau ai fi putut face nu ar fi schimbat mersul lucrurilor.

Eu îmi doresc din tot sufletul să nu îmi mai învinovățesc copilul pentru motive care nu țin de el și, de altfel, de nimeni. Iar dacă este să fie cineva de vină, adultul este întotdeauna persoana responsabilă de tot ce se întâmplă. Îmi doresc să fiu mai relaxată și să pot privi lucrurile într-un mod mai destins. Nu știu dacă voi reuși, dar cu siguranță voi încerca.

Voi din ce motive vă învinovățiți copiii?

Articolul urmator
Ce s-a întâmplat când după un an de izolare copilul meu a ieșit în lume
Ce s-a întâmplat când după un an de izolare copilul meu a ieșit în lume

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Mi-am pârât colega însărcinată că a vomitat în raionul de haine, după ce ea a dat vina pe mine
    Mi-am pârât colega însărcinată că a vomitat în raionul de haine, după ce ea a dat vina pe mine

    Viața bate filmul. Pare un clișeu, dar nu este. Este o realitate pentru că filmele sunt inspirate din viața reală, fără de ea ele nu ar exista. Așa că pe mine una, când vine...

    Copilul meu a fost dat afară de la grădiniță chiar în prima zi
    Copilul meu a fost dat afară de la grădiniță chiar în prima zi

    O mămică de peste Ocean este furioasă pentru că băiețelul ei a fost dat afară de la o grădiniță cu predare Montessori, chiar în prima lui zi. Băiețelul are 3 ani și se...

    Soțul meu i-a dat cadou soacrei mele testul meu de sarcină pozitiv fără să-mi spună
    Soțul meu i-a dat cadou soacrei mele testul meu de sarcină pozitiv fără să-mi spună

    Vestea unei sarcini este o bucurie pentru întreaga familie, nu numai pentru cuplul care urmează să devină părinți. Însă această bucurie a fost dusă pe alte culmi,...

    Soacra mea i-a dat calmante bebelușului meu fără să mă întrebe
    Soacra mea i-a dat calmante bebelușului meu fără să mă întrebe

    Într-o postare publicată pe platforma Mumsnet, un mesaj a iscat o mulțime de controverse. O mamă care are un bebeluș de 19 luni s-a plâns că soacra ei i-a dat ibuprofen...

    Cinci situații în care nu ar trebui să punem copilul să aleagă între mami și tati
    Cinci situații în care nu ar trebui să punem copilul să aleagă între mami și tati

    Pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati? Cu cine alegi să rămâi? - Sunt doar câteva din întrebările care nu își au locul într-o familie cu copii....

    Mi-am dat seama că de fapt urăsc numele pe care i l-am pus copilului meu
    Mi-am dat seama că de fapt urăsc numele pe care i l-am pus copilului meu

    Ce faci când, după ce ai petrecut luni întregi gândindu-te la numele perfect pentru bebelușul tău, îți dai seama că nu îți mai place? Ei bine, asta i s-a...

    Tema pe care terapeutul ne-a dat-o mie și soțului meu: să ne certăm o dată pe săptămână
    Tema pe care terapeutul ne-a dat-o mie și soțului meu: să ne certăm o dată pe săptămână

    Un cuplu aflat pe panta alunecoasă a despărțirii din cauza evitării conflictelor a primit cel mai bun sfat de la un terapeut de cuplu: să stabilească împreună o „seară de...

    Soacra mea dă vina pe mine pentru că soțul meu nu mănâncă mâncare gătită. I-am spus că trebuia să îl învețe să gătească
    Soacra mea dă vina pe mine pentru că soțul meu nu mănâncă mâncare gătită. I-am spus că trebuia să îl învețe să gătească

    Tensiunile dintre noră și soacră pot surveni din cele mai diverse motive, în special dacă există viziuni total diferite asupra lucrurilor. Cu atât mai mult cu cât la...

    © 2024 Qbebe