Copiii noștri devin ceea ce li se spune că sunt

Copiii noștri devin ceea ce li se spune că sunt

Bianca Petcu - Redactor Senior

În viața unui copil, niciun reper nu trece mai presus de mamă. Indiferent de ceea ce simte el, mama ajunge să îi dicteze în cele din urmă tonul cu care va începe să pășească în viață.

Așează-te confortabil și hai să facem împreună o călătorie în copilăria ta. Încearcă să îți aduci aminte de chipul mamei tale, blând și încurajator; încearcă să îți aduci aminte de vorbele tatălui, pline de înțelepciune; adu-ți aminte de bunici și de poveștile lor, sau de gogoșile calde și mămăliga proaspăt făcută în tuci. Adu-ți aminte de iernile greoaie, de verile toride și de copiii cu care te jucai până după lăsarea serii. Cu bune și cu rele, copilăria ta este temelia pe care s-a construit schela omului care ești astăzi. Rămâi puțin cu mintea ațintită asupra sentimentelor de recunoștință și fericirii de atunci și încearcă să înțelegi cum anume au contribuit părinții tăi la tot ceea ce însemni tu, în prezent.

copil tau devine ceea ce ii spui tu ca esteSă spunem că mama ta, cu chipul blând și privirea caldă, ți-ar fi spus ocazional că tu nu ești în stare să fii la fel de bun/ă precum colegii tăi; că tu nu iei note suficient de bune la matematică sau română și că niciodată nu vei fi capabil/ă să urmeză facultatea pe care o dorești. Imaginează-ți că încă de când erai copil/ă obișnuiai să auzi vorbe precum „este un copil mai sensibil”/ „se supără ușor”/ „se sperie repede”. La naștere, orice copil este asemenea unei pânze albe, pe care se formează, ușor-ușor un tablou unic și minunat. Din păcate, nu toți copiii au norocul de a avea în viețile lor pictori iscusiți și nu de puține ori, tablourile ajung să fie pline de corecturi, pline de tăieturi, pline de „răni” sau nuanțe închise.

Orice urmă de pensulație rămâne pe pânză. Acoperită, ea ar putea să își schimbe nuanța și sensul, în timp, însă nimeni nu poate nega faptul că va exista acolo pentru totdeauna. Pânza goală pe care tu o ții în mâinile tale, dragă părinte, capătă contul datorită vorbelor pe care tu le adresezi; datorită modalității în care decizi să o pictezi. Ce poate fi în neregulă cu un copil care abia acum învață să se formeze? Și ce facă este sensibil? Și ce dacă matematica nu este punctul său forte? Și ce dacă se supără ușor? Și ce dacă nu este persoana pe care o dorești tu? Copilul tău este total diferit față de tine, iar acest lucru este unul dintre cele mai frumoase aspecte ale vieții: să știi că dai naștere unui suflet care, deși va fi legat pe veșnicie de al tău, va prinde o formă proprie, diferită față de a ta - o formă unică.

Repetarea frecventă a anumitor fraze va lăsa urme adânci în sufletul copilului tău și pe măsură ce va crește, este posibil să nu se mai identifice cu ceea ce a auzit și aude din partea ta, însă, din păcate, să fie mult prea târziu sau mult prea dificil să își mai schimbe sensul. Un scurt exercițiu de imaginație te-ar putea ajuta să îți fie mai clar despre ce vorbim: imaginează-ți doi micuți, cu doi părinți diferiți. Unul dintre ei, susținut de-a lungul vieții, corectat și încurajat, iar la polul opus, celălat - dojenit, stânjenit și criticat. Oare cum vor evolua ei? Oare tu, cum ai fi evoluat dacă părinții ți-ar fi spus constant că nu ești bun de nimic, că nu ești ceea ce își doresc ei să fii și că nu reușești să atingi așteptările lor?

Uneori, forța noastră interioară reușește să depășească chiar și cele mai dureroase vorbe și să demonstreze contrariul: „Mama mi-a spus tot timpul că nu sunt în stare să termin Medicina, iar astăzi salvez vieți. I-am demonstrat eu ei”. Dar, oare, care este prețul pe care îl plătim pentru „a le demonstra” părinților că vorbele lor nu sunt reale și că noi suntem capabili să ne atingem scopul? Oare prin câte răni trecem? Oare câte nopți nedormite avem la activ? Oare de câte ori nu ne mustrăm pe sine, doar pentru a fi siguri că le demonstrăm părinților că fix ceea ce spun ei că nu putem face, noi reușim să facem cu succes și cât de real este un „succes” care se naște din frustrare? O alegere mult mai simplă este să înțelegem că avem datoria de a ne sprijini copiii și de a îi ajuta să corecteze defectele, nicidecum de a-i critica pentru că nu sunt ceea ce ne dorim noi să fie - dorință care, în fond, este o simplă iluzie a unei realități imaginate de mintea noastră, izvorâtă poate, de multe ori, din frustrarea eșecurilor proprii.

Da, copiii noștri devin ceea ce le spunem noi că sunt. Nu medici, nu judecători și nu antreprenori de succes. Ei vor deveni triști, sensibili, lipsiți de încredere în sine și speriați de viață. Vor găsi calea de a face, poate, ceea ce le place și nu ceea ce dorești tu, fiind însă plini de răni adânci; amintindu-și, însă, de momentele în care au avut nevoie de mâna ta, pe care să o prindă și tot ceea ce au primit în schimb a fost o palmă. Sau poate că vor deveni fix ceea ce îți dorești tu, aflându-se constant într-o competiție cu tine și nutrind dorința aprigă de a-ți demonstra faptul că în pofida spuselor tale, ei au reușit să atingă scopul mult dorit. Dar nici a doua variantă nu îi va scuti de resentimentele puternice față de momentul în care au avut nevoie de mâna ta care să îi prindă și în schimb, au primit... exact, ai ghicit! - o palmă dureroasă.

copil tau devine ceea ce ii spui tu ca este

Nu îți forma iluzia faptului că un copil are nevoie de critică pentru a evolua; nu te gândi că dacă nu îl împingi de la spate fiind ușor „răutăcios” nu îl vei motiva. Da, este datoria ta de părinte să îl ghidezi și să te asiguri că se află pe drumul corect și benefic pentru el, însă tot datoria ta este să nu îl agresezi, să îl înțelegi și să îi accepți și satisfaci nevoile. Așa că... întreabă-te din nou: Ce dacă al tău copil nu este bun la matematică și ce dacă nu îl pasionează absolut deloc Facultatea de Medicină? Ce dacă al tău copil nu este de fapt, așa cum vrei tu să fie? El este perfect așa cum este!

Surse foto: istockphoto.com

Articolul urmator
Copiii parentificați, sau ce se întâmplă când copiii sunt forțați să fie adulți
Copiii parentificați, sau ce se întâmplă când copiii sunt forțați să fie adulți

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    O grădiniță din Hunedoara, vandalizată cu mesaje de ură. ”Copiii noștri nu sunt ... ”
    O grădiniță din Hunedoara, vandalizată cu mesaje de ură. ”Copiii noștri nu sunt ... ”

    Grădinița ”Piticot” din Hunedoara a primit de la primărie, prin programele Uniunii Europene 1 milion de euro pentru modernizare. Lucrările de reabilitare au ajuns aproape de...

    Scrisoare către toate femeile care devin mame cât încă sunt și ele, niște copii
    Scrisoare către toate femeile care devin mame cât încă sunt și ele, niște copii

    Rolul matern este frumos, dar este și extrem de dificil, cu atât mai mult cu cât mămica este foarte tânără. Însă, poate aceste mame vor găsi niște sfaturi...

    Soții devin colegi de apartament după ce apar copiii. Da, căsnicia nu mai este perfectă
    Soții devin colegi de apartament după ce apar copiii. Da, căsnicia nu mai este perfectă

    În orice cuplu, la un moment dat, intervine schimbarea. Simțiți că stați alături de un coleg de apartament, nu alături de soțul pe care îl iubiți atât de mult?...

    Fosta mea soție nu respectă intimitatea copiilor noștri adolescenți. Îi caută constant și când sunt cu mine
    Fosta mea soție nu respectă intimitatea copiilor noștri adolescenți. Îi caută constant și când sunt cu mine

    O dovadă a diferențelor semnificative între stilurile de parenting este și aceasta: anumiți părinți caută să-și supravegheze permanent copiii, chiar și când se află la...

    Sunt imobilizată de la gât în jos, dar asta nu mă împiedică să vreau să devin mamă
    Sunt imobilizată de la gât în jos, dar asta nu mă împiedică să vreau să devin mamă

    Dorința de a deveni mamă este atât de puternică pentru unele femei, încât sunt gata de orice sacrificiu pentru a-și îndeplini acest vis. Un exemplu în acest...

    Poate că și copiii noștri s-au cam săturat de noi...
    Poate că și copiii noștri s-au cam săturat de noi...

    Orice părinte, oricât de răbdător și oricât de calm este, nu poate să nu ajungă și la momente în care să-și spună că s-a săturat de anumite obiceiuri ale...

    „Sunt toxică pentru băieții mei! Nu am crezut o secundă că o să devin genul acesta de mamă...”
    „Sunt toxică pentru băieții mei! Nu am crezut o secundă că o să devin genul acesta de mamă...”

    O mamă a patru copii recunoaște vădit că își iubește mezinul mai mult decât pe surorile lui. Femeia nu este străină de comportamentul de mamă „toxică” și...

    Sunt un ticălos pentru că nu îi cumpăr soției mele însărcinate ceea ce își dorește să mănânce?
    Sunt un ticălos pentru că nu îi cumpăr soției mele însărcinate ceea ce își dorește să mănânce?

    O postare pe Reddit a generat mai mult de 1500 de comentarii. Se pare că sarcina unei femei afectează puternic bugetul familiei prin poftele alimentare ale acesteia iar soțul ei a decis...

    © 2024 Qbebe