Copiii mei nu au fost pedepsiți niciodată și sunt foarte cuminți. Explicația?

Nu și-a pedepsit niciodată copiii

Într-o confesiune pentru „UPWORTHY”, mama a patru copii a povestit că nu și-a pedepsit niciodată copiii pentru anumite comportamente, străduindu-se să găsească altă modalitate de a-i disciplina:

„Când am devenit pentru prima dată mamă, în urmă cu mai bine de 20 de ani, familia mea obișnuia să-și exprime adesea punctul de vedere în legătură cu stilul meu de parenting, în condițiile în care nu se putea vorbi despre „pedepse” pentru comportamentele indezirabile. Privind în urmă, îmi dau seama că această abordare le era străină oamenilor în acea perioadă, însă și în prezent este ceva nou pentru anumite persoane. Adevărul este că nu mi-am pedepsit niciodată copiii.

În perioada în care copiii mei erau mici, obișnuiam să-mi susțin punctul de vedere cu privire la modul în care alesesem să-i educ și, chiar dacă uneori nu lipseau frustrările, nu am renunțat la o asemenea abordare. Aveam un avantaj pe care nu toți părinții îl au- când îmi creșteam primul copil, am dat bacalaureatul și am obținut o diplomă în dezvoltarea copilului și în relațiile de familie și am terminat facultatea când cel de-al copil al meu avea vârsta de 6 luni. Prin urmare, am avut posibilitatea de a înțelege mai bine cum funcționează creierul copiilor și astfel am putut să aleg cea mai bună modalitate de a interacționa cu ei”.

A mizat pe evidențierea consecințelor ce derivă din comportamente

Mama a explicat că s-a străduit, în loc să apeleze la diverse pedepse, să le atragă atenția copiilor ei asupra consecințelor rezultate în urma unor comportamente. Pentru sursa citată, a venit și cu următoarele explicații:

„Am încercat să stau cât mai departe de pedepse și să mă concentrez asupra consecințelor naturale, logice. Nu am considerat că pedepsele trebuie legate de comportamente. În anumite cazuri, pedeapsa poate consta, de exemplu, în faptul că un copil nu are voie să iasă din casă întrucât a avut rezultate proaste la un test sau poate fi vorba despre „time out” pentru că a vorbit urât. Desigur, există și pedepse mult mai mari, cum ar fi cele corporale sau, mai nou, cele care implică umilirea copilului prin intermediul rețelelor de socializare.

Consecințele naturale intervin întotdeauna fără multă intervenție din partea părinților, în timp ce consecințele logice au legătură, de obicei, cu intervenția părinților. Consecințele naturale sunt în general predictibile și, dacă nu există niciun pericol pentru copil, este bine să fie lăsate „să-și facă treaba”. 

Iată la ce mă refer: când fiica mea avea 4-5 ani, se juca afară cu câțiva prietenii, și-a dat jos încălțările și le-a lăsat în fața curții noastre. Era sâmbătă și avea educație fizică marți. I-am amintit de mai multe ori să-și ia încălțările de afară întrucât se vor murdări și vor fi dezgustătoare. Fetița mea a continua să-și vadă de treburile ei, s-a dus la dans, la școală și la întâlniri cu prietenii ei, ignorându-mi sfatul. Când se apropia ziua în care urma să aibă ora de sport la școală, s-a dus să-și ia tenișii de afară, dar s-a întors țipând în casă. Aceștia erau plini de melci și de pânze de păianjen, așa că nu a putut să-i poarte și a fost nevoită să meargă la școală cu încălțări de cauciuc. De fapt, a fost vorba despre o consecință naturală a unui comportament, nu de o pedeapsă.

Cum stau lucrurile în privința consecinței logice? Fiul meu ar fi trebuit să meargă la culcare la ora 8:00 seara și să închidă luminile până la ora 8:30, însă îi plăcea să amâne ora de culcare și să se joace mai mult înainte să se culce. I-am spus că timpul pe care îl folosea ca să se joace îi scurta timpul pe care îl putea petrece la televizor întrucât, indiferent de situație, televizorul va fi stins la ora 8:30. Practic, dacă își scurta timpul pe care îl aloca uitatului la televizor era o consecință, nu o pedeapsă”. 

A adus în prim-plan beneficiile acestui stil de parenting

Cea care a dezvăluit că nu și-a pedepsit niciodată copiii și-a încheiat confesiunea pentru sursa citată anterior aducând în atenție beneficiile pe care le pot avea copiii datorită stilului de parenting pe care l-a abordat ea:

„Mi-am dat seama că, mizând pe consecințele naturale și logice, le-am dat copiilor mei șansa de a-și dezvolta gândirea critică și de a lua singuri hotărâri în situațiile dificile. Unul dintre cei patru copii ai mei este acum adult, alți doi sunt adolescenți și obișnuiesc să îmi ceară sfatul sau să se informeze singuri de pe internet când au de luat decizii. Nu i-am protejat niciodată în fața consecințelor naturale și logice, în ciuda faptului că m-a durut să-i văd în anumite ipostaze, precum în momentele în care au avut rezultate slabe la un test sau că erau bârfiți de cei pe care îi credeau prietenii lor.

Dacă am făcut greșeli în calitate de părinte? Desigur. Nu sunt perfectă și nici copiii mei nu sunt perfecți însă, încă de când aveau o vârstă fragedă, m-au perceput ca fiind cea care i-a ghidat, în timp ce ei făceau propriile alegeri. Această abordare i-a ajutat să dobândească încredere în capacitatea lor de a lua decizii.

Stilurile de parenting sunt diferite, variază în funcție de fiecare părinte și de fiecare copil. Ceea ce am descris a funcționat pentru mine, însă fiecare părinte trebuie să aleagă abordarea care se pretează cel mai bine la familia sa, astfel încât să vadă cum copiii săi devin adulți bine educați și generoși”.

Ghid complet pentru disciplinarea copiilor: Cum să reușești, ca părinte, să-ți educi copilul fără pedepse fizice