Copiii mei nu au fost pedepsiți niciodată și sunt foarte cuminți. Explicația?

Copiii mei nu au fost pedepsiți niciodată și sunt foarte cuminți. Explicația?

Alina Nedelcu - Redactor Senior

Fiecare părinte are propria concepție despre educarea copiilor. Astfel, anumiți părinți consideră că aplicarea unor pedepse poate elimina comportamente mai puțin dezirabile. De asemenea, alți părinți nu cred că utilizarea pedepselor dă cele mai bune rezultate și aleg să recurgă la alte metode pentru a-și disciplina copiii. O mamă de peste hotare a dezvăluit că nu și-a pedepsit copiii și că, în loc de pedepse, a recurs la evidențierea consecințelor rezultate în urma unor comportamente. Parcurge articolul de mai jos pentru a descoperi cum a reușit această mamă să-și disciplineze copiii.

Nu și-a pedepsit niciodată copiii

Într-o confesiune pentru „UPWORTHY”, mama a patru copii a povestit că nu și-a pedepsit niciodată copiii pentru anumite comportamente, străduindu-se să găsească altă modalitate de a-i disciplina:

„Când am devenit pentru prima dată mamă, în urmă cu mai bine de 20 de ani, familia mea obișnuia să-și exprime adesea punctul de vedere în legătură cu stilul meu de parenting, în condițiile în care nu se putea vorbi despre „pedepse” pentru comportamentele indezirabile. Privind în urmă, îmi dau seama că această abordare le era străină oamenilor în acea perioadă, însă și în prezent este ceva nou pentru anumite persoane. Adevărul este că nu mi-am pedepsit niciodată copiii.

În perioada în care copiii mei erau mici, obișnuiam să-mi susțin punctul de vedere cu privire la modul în care alesesem să-i educ și, chiar dacă uneori nu lipseau frustrările, nu am renunțat la o asemenea abordare. Aveam un avantaj pe care nu toți părinții îl au- când îmi creșteam primul copil, am dat bacalaureatul și am obținut o diplomă în dezvoltarea copilului și în relațiile de familie și am terminat facultatea când cel de-al copil al meu avea vârsta de 6 luni. Prin urmare, am avut posibilitatea de a înțelege mai bine cum funcționează creierul copiilor și astfel am putut să aleg cea mai bună modalitate de a interacționa cu ei”.

doua fetite care isi saruta mama pe obraji

A mizat pe evidențierea consecințelor ce derivă din comportamente

Mama a explicat că s-a străduit, în loc să apeleze la diverse pedepse, să le atragă atenția copiilor ei asupra consecințelor rezultate în urma unor comportamente. Pentru sursa citată, a venit și cu următoarele explicații:

„Am încercat să stau cât mai departe de pedepse și să mă concentrez asupra consecințelor naturale, logice. Nu am considerat că pedepsele trebuie legate de comportamente. În anumite cazuri, pedeapsa poate consta, de exemplu, în faptul că un copil nu are voie să iasă din casă întrucât a avut rezultate proaste la un test sau poate fi vorba despre „time out” pentru că a vorbit urât. Desigur, există și pedepse mult mai mari, cum ar fi cele corporale sau, mai nou, cele care implică umilirea copilului prin intermediul rețelelor de socializare.

Consecințele naturale intervin întotdeauna fără multă intervenție din partea părinților, în timp ce consecințele logice au legătură, de obicei, cu intervenția părinților. Consecințele naturale sunt în general predictibile și, dacă nu există niciun pericol pentru copil, este bine să fie lăsate „să-și facă treaba”. 

Iată la ce mă refer: când fiica mea avea 4-5 ani, se juca afară cu câțiva prietenii, și-a dat jos încălțările și le-a lăsat în fața curții noastre. Era sâmbătă și avea educație fizică marți. I-am amintit de mai multe ori să-și ia încălțările de afară întrucât se vor murdări și vor fi dezgustătoare. Fetița mea a continua să-și vadă de treburile ei, s-a dus la dans, la școală și la întâlniri cu prietenii ei, ignorându-mi sfatul. Când se apropia ziua în care urma să aibă ora de sport la școală, s-a dus să-și ia tenișii de afară, dar s-a întors țipând în casă. Aceștia erau plini de melci și de pânze de păianjen, așa că nu a putut să-i poarte și a fost nevoită să meargă la școală cu încălțări de cauciuc. De fapt, a fost vorba despre o consecință naturală a unui comportament, nu de o pedeapsă.

Cum stau lucrurile în privința consecinței logice? Fiul meu ar fi trebuit să meargă la culcare la ora 8:00 seara și să închidă luminile până la ora 8:30, însă îi plăcea să amâne ora de culcare și să se joace mai mult înainte să se culce. I-am spus că timpul pe care îl folosea ca să se joace îi scurta timpul pe care îl putea petrece la televizor întrucât, indiferent de situație, televizorul va fi stins la ora 8:30. Practic, dacă își scurta timpul pe care îl aloca uitatului la televizor era o consecință, nu o pedeapsă”. 

baietel caruia nu îi convine ceea ce îi spune mama lui, ce sta langa el pe pat

A adus în prim-plan beneficiile acestui stil de parenting

Cea care a dezvăluit că nu și-a pedepsit niciodată copiii și-a încheiat confesiunea pentru sursa citată anterior aducând în atenție beneficiile pe care le pot avea copiii datorită stilului de parenting pe care l-a abordat ea:

„Mi-am dat seama că, mizând pe consecințele naturale și logice, le-am dat copiilor mei șansa de a-și dezvolta gândirea critică și de a lua singuri hotărâri în situațiile dificile. Unul dintre cei patru copii ai mei este acum adult, alți doi sunt adolescenți și obișnuiesc să îmi ceară sfatul sau să se informeze singuri de pe internet când au de luat decizii. Nu i-am protejat niciodată în fața consecințelor naturale și logice, în ciuda faptului că m-a durut să-i văd în anumite ipostaze, precum în momentele în care au avut rezultate slabe la un test sau că erau bârfiți de cei pe care îi credeau prietenii lor.

Dacă am făcut greșeli în calitate de părinte? Desigur. Nu sunt perfectă și nici copiii mei nu sunt perfecți însă, încă de când aveau o vârstă fragedă, m-au perceput ca fiind cea care i-a ghidat, în timp ce ei făceau propriile alegeri. Această abordare i-a ajutat să dobândească încredere în capacitatea lor de a lua decizii.

Stilurile de parenting sunt diferite, variază în funcție de fiecare părinte și de fiecare copil. Ceea ce am descris a funcționat pentru mine, însă fiecare părinte trebuie să aleagă abordarea care se pretează cel mai bine la familia sa, astfel încât să vadă cum copiii săi devin adulți bine educați și generoși”.

Ghid complet pentru disciplinarea copiilor: Cum să reușești, ca părinte, să-ți educi copilul fără pedepse fizice

Surse foto: pexels.com, Image by Freepik

Surse articol: Articolul reprezintă traducerea și adaptarea materialului scris de Jacalyn Wetzel pentru „UPWORTHY

Articolul urmator
Sunt un părinte iresponsabil dacă folosesc slăbiciunile copiilor mei în beneficiul meu?
Sunt un părinte iresponsabil dacă folosesc slăbiciunile copiilor mei în beneficiul meu?

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Am renunțat la jobul meu foarte bine plătit pentru a sta acasă cu copiii mei și simt că acum am evoluat mai mult ca niciodată
    Am renunțat la jobul meu foarte bine plătit pentru a sta acasă cu copiii mei și simt că acum am evoluat mai mult ca niciodată

    Când le-am spus prietenilor și familiei că mă gândesc să renunț la locul meu de muncă pentru a mă putea ocupa full-time de fiul meu, au rămas vizibil îngrijorați...

    Sunt învățătoare și iată de ce nu le voi spune niciodată copiilor mei că desenele lor sunt frumoase
    Sunt învățătoare și iată de ce nu le voi spune niciodată copiilor mei că desenele lor sunt frumoase

    O profesoară de arte plastice a dezvăluit motivele pentru care nu le spune niciodată copiilor ei că sunt „buni la desen”, chiar și atunci când desenele lor sunt...

    Eu de ce nu am putut să am 2 copii cuminți? Sunt o mamă singură, ajutați-mă să fiu mai răbdătoare cu ei
    Eu de ce nu am putut să am 2 copii cuminți? Sunt o mamă singură, ajutați-mă să fiu mai răbdătoare cu ei

    Sunt o mămică singură a doi copii tare prăpădiți, un băiețel (7 ani) și o fetiță (5 ani). Citind alte povești din viața mămicilor, unele frumoase, altele care îți rup...

    O fostă profesoară trăiește în pădure cu copiii ei: „Nu o să le dau niciodată teme! Copiii mei nu vor frecventa școala!”
    O fostă profesoară trăiește în pădure cu copiii ei: „Nu o să le dau niciodată teme! Copiii mei nu vor frecventa școala!”

    În ultimii ani, auzim tot mai des despre părinți care preferă să opteze pentru școală acasă pentru a putea să călătorească în diverse locuri cu copiii și să-i...

    Am rugat un gunoier să aibă grijă de copiii mei câteva ore. S-a purtat atât de frumos cu copiii mei, încât l-am angajat ca bonă full-time
    Am rugat un gunoier să aibă grijă de copiii mei câteva ore. S-a purtat atât de frumos cu copiii mei, încât l-am angajat ca bonă full-time

    Rămasă văduvă cu trei copii mici în grijă și cu un post solicitant în spital, doamna Sanders l-a angajat pe „unchiul Bob”, gunoierul cartierului atât de...

    Copiii mei nu sunt răsfățați, sunt IUBIȚI
    Copiii mei nu sunt răsfățați, sunt IUBIȚI

    Stilurile de parenting sunt foarte diferite, prin urmare nu este de mirare că anumiți părinți aleg să nu-și manifeste permanent afecțiunea față de copii, în timp ce alții nu...

    Către copiii mei: iertați-mă, azi nu am fost o mamă bună...
    Către copiii mei: iertați-mă, azi nu am fost o mamă bună...

    Azi am făcut-o de oaie. Mai mult de o dată. Pe când băieții mei s-a cuibărit în brațele mele cu capul pe pieptul meu, nu m-am putut abține să nu mă întreb dacă...

    Nu mi-am dorit cu ardoare copii niciodată. Am ajuns la 47 de ani, nu am copii și sunt foarte fericită
    Nu mi-am dorit cu ardoare copii niciodată. Am ajuns la 47 de ani, nu am copii și sunt foarte fericită

    Ori de câte ori subiectul „copii” apare într-o conversație și sunt întrebată - așa cum invariabil se întâmplă - de ce nu am copii, răspunsul...

    © 2024 Qbebe