DA sau NU - învățăm copiii să mintă atunci când nu le place un cadou primit?

Oamenii nu au întotdeauna cele mai inspirate idei atunci când vine vorba de cadouri. Sunt situații în care adulții nu știu ce daruri să facă copiilor, iar micuții, după ce deschid cutiuțele sau pungile frumos colorate, au reacții puțin spus neașteptate.

Codul bunelor maniere spune că ar trebui să ne bucurăm de orice dar primit și să reacționăm cu bucurie, chiar dacă nu este tocmai pe gustul nostru, sau să încercăm să refuzăm politicos. Dar ce facem când copiii primesc un dar și țipă în gura mare „nu-mi place!”, trântindu-l de podea?

Ar trebui să ne învățăm copiii să aibă mai mult tact și diplomație atunci când primesc un cadou și să-l accepte prefăcându-se că le place, sau dimpotrivă?

Argumente pro pentru încurajarea reacțiilor naturale ale copilului

În momentul în care copilul primește un cadou și nu îi place, dar se predace că îi place pentru că așa l-au învățat părinții, este practic o minciună pe care o scornește și este doar începutul multor altora pe care le va spune involuntar, crezând că așa este normal. Nick Leighton, gazda unei celebre emisiuni de tip podcast, intitulată „Am fost crescuți de lupi?” susține faptul că a încuraja copiii să mintă în orice circumstanță nu este chiar o atitudine pe care părinții trebuie să o adopte.

Nick sugerează părinților că în loc să își învețe copiii să nu fie onești, ar trebui să îi învețe cum să primească cadourile cu grațiem chiar dacă nu le apreciază, ca fiind ceva pentru care sunt recunoscători.

Părinții sunt datori să explice micuților că este necesar să își exprime mulțumirea pentru simplul fapt că au primit din partea cuiva care s-a gândit să facă un gest frumos, chiar dacă nu tocmai inspirat. Copiii ar trebui învățați să mulțumească fără a comenta asupra faptului că le place sau nu ceea ce au primit.

„Mami, să nu ai emoții”. Cum să NU le vorbim copiilor despre emoțiile lor

Argumente pro pentru încurajarea unei atitudini mincinoase din partea copiilor

Sunt și părinți care își încurajează copiii să își mintă rudele sau prietenii care le fac cadouri, prefăcându-se surprinși, chiar dacă în adâncul sufletului sunt foarte dezamăgiți. Aliza Pressman este un celebru psiholog și autor al cărții „Cele cinci principii ale parentingului”, susținând cu tărie că o minciună nevinovată nu strică nimănui.

Faptul că micuții își exprimă recunoștința față de ceea ce au primit, chiar și părând surprinși, nu poate fi un gest confundat cu minciuna, ci mai degrabă un gest de exprimare a mulțumirii față de efortul persoanei care le-a oferit darul. În plus, o mică minciunică în situații sociale ajută copiii să își facă o imagine bună, fără a părea infatuați sau nerecunoscători.

Nici doamna psiholog nu este de acord cu minciunile exagerate în aceste scenarii, ci doar atunci când este necesar și în momentul în care copiii care au depășit vârsta de 7 ani și înțeleg diferența dintre realitate și minciună, precum și nuanțele moralității pe care le capătă un astfel de gest în societate. Și doamna psiholog militează ca micuții să își exprime mulțumirea printr-un simplu cuvânt, fără a menționa preferințele.

Ce să NU faci atunci când prinzi copilul cu o minciună

Când este cazul să intervină părinții în atitudinea copiilor care primesc dar care nu este pe placul lor?

În loc să îi susțină în a-și exprima exaltarea față de un dar care nu le este pe plac, sau pe care îl mai au deja acasă, părinții ar trebui să intervină în momentul în care lucrurile o iau puțin razna și copiii își țipă sau trântesc. Spre exemplu, atunci când primește de la bunici un anumit lucru și izbucnește în lacrimi strigând „Am deja acest lucru acasă” sau „Nu-mi place deloc ce mi-ai luat!”, părinții ar trebui să intervină cu replici de genul „Nu e așa că a fost minunat din partea bunicilor să se gândească la tine și să îți ia un cadou?”

Dacă nu se mai poate face nimic în acel caz pentru a salva situația, atunci puteți încuraja copilul să scrie un bilețel de mulțumire sau să facă o felicitare prin care să își exprime aprecierea pentru gestul făcut de persoana care le-a oferit cadoul. De asemenea, puteți interveni în mijlocul situației cu replici de genul „Dacă tu ai fi dat bunicilor un cadou și ei l-ar fi aruncat pe jos, cum te-ai simți?”

În calitate de părinți este destul de dificil să facem față unor situații imprevizibile, iar reacțiile copiilor sunt puțin spus neașteptate în toate circumstanțele date. Indiferent de modul în care vă învățați copiii să primească un cadou, exprimarea recunoștinței este cel mai important lucru pe care îl puteți transmite micuților și care îi va scoate basma curată din orice situație.