Ca să învățăm copilul să fie sincer, trebuie să ne lămurim ce anume îl determină să mintă. Este de ajuns să ne gândim la noi. Copiii mint din aceleași motive ca și adulții: pentru că se simt în capcană, sunt speriați că vor fi pedepsiți sau vor fi respinși, se simt amenințați sau cred că minciuna va face lucrurile mai ușoare pentru toată lumea. Adesea, minciuna este un semn al unei stime de sine scăzute. Oamenii se străduiesc să pară mai buni pentru că altfel simt că nu merită să fie apreciați sau iubiți.
Or, tocmai astfel de idei greșite trebuie îndepărtate din mintea copilului ca și teama de pedeapsă și de respingerea noastră. De aceea, trebuie să ne ferim să facem vreunul din lucrurile de mai jos, când descoperim că copilul ne minte.
Nu pune copilului întrebări care stimulează minciuna
Renunță la acele întrebări care setează copilul să mintă. Este vorba despre întrebările la care știi precis răaspunsul, de tipul: "Ai făcut curat în cameră?" sau "L-ai lovit pe fratele tău?"O evidență trebuie pur și simplu subliniată cu voce tare, după care este necesar să vă axați împreună pe găsirea unor soluții. Așa că poți spune copilului: "Am remarcat că nu ai făcut curat în camera ta. Ai vrea să facem un plan de curățenie împreună?" ori "Știu că l-ai lovit pe frățiorul tău. Probabil că ai fost furios. Aș vrea să vorbim mai multe despre acest lucru.". Nu înseamnă că-l absolvi pe cel mic de consecințele faptelor sale. Pur și simplu te asiguri că nu mai adaugă și minciuna unor comportamente nedorite, iar tu nu te mai încarci cu o frustrare în plus.Nu învinovăți copilul
Atunci când îi aduci reproșuri și învinuiri, te asiguri că te va minți din nou cu prima ocazie. Pentru că el își formează în minte convingerea că, la orice faptă reprobabilă, va primi din partea ta o avalansă de acuzații. Așa că va prefera să ascundă adevărul, ba chiar va începe să considere că tu nu îl înțelegi. Ajută mai degrabă copiii să înțeleagă că greșelile lor sunt ocazii să învețe ceva nou, în loc să le reproșezi eșecurile. În felul acesta ei nu vor mai considera că sunt răi, pentru că au greșit și nu vor mai încerca să ascundă de tine aceste greșeli, prin minciună.Nu le spune niciodată copiilor "Nu te mai iubesc"
Nu aduce niciodată judecăți și critici persoanei copilului
Arată-i copilului că nu este potrivit comportamentul său, nu-i adresa critici legate de persoana lui. Poți spune: "Ceea ce ai făcut i-a rănit pe prietenii tăi.", în nici un caz: "Ești un copil rău și nu meriți nimic". Ceea ce poate fi criticat este numai purtarea, niciodată persoana. Aceasta este una dintre regulile psihologice de bază, dacă vrei ca cel mic să învețe să-și asume faptele sale și consecințele lor. Altfel, copilul tinde să creadă că îl consideri rău și că nu merită dragostea ta. Desigur că vrea să evite o astfel de suferință, de aceea tinde să ascundă adevărul. În plus, dacă îl etichetezi prea des ca "mincinos", ai toate șansele ca, în timp, să te mintă din ce în ce mai des.Nu mai controla exagerat copilul
Mai ales în adolescență controlul exagerat al părintelui trezește o reacție de revoltă la copil. El se va simți îngrădit, va avea sentimentul că nu-i încurajezi deloc independența și nevoia sa de a se defini ca persoană, cu dorințele și aspirațiile sale. În plus, va vrea să ferească o bună parte din ceea ce face de ochii tăi curioși. Nu pentru că ar face ceva rău, ci pentru că nu mai suportă să fie controlat ca un copil mic . De aici va veni și tendința de a-ți servi o serie de minciuni, ca să scape de "tirania" și criticile tale. Încearcă să respecți faptul că copilul tău are nevoie de intimitate și nu vrea să-ți împărtășească toate secretele sale.
Nu-ți minți niciodată copilul
Vrei onestitate din partea sa? Trebuie să fii, la rândul tău, un exemplu de onestitate. Este bine să eviți chiar și minciunile neutre și cele pe care majoritatea oamenilor le spun din politețe sau ca să evite conflictele, Așa că nu trimite copilul să spună că nu ești acasă când vine administratorul la ușă nici nu explica la telefon că te doare capul, când nu ai chef să ieși din casă. Copiii sunt într-un proces constant de învățare a ceea ce este adevărat, potrivit și de ajutor în relație cu ceilalți. Deși suntem mereu în risc să spunem o minciună mai mare sau mai mică, este absolut necesar să fim onești cu copiii noștri. Dacă ei vor îmbrățișa disciplina de a spune mereu adevărul, acest lucru va fi de ajutor pentru întreaga familie, Așa că fă din adevăr o normă de comportament în casa ta.Nu considera că minciuna este complet dăunătoare
Mai precis faptul de a învăța să mintă are un aspect pozitiv, pentru că reprezintă un stadiu de dezvoltare al intelectului copilului. Minciuna este semn că ceva bun se întâmplă în creierul său. Capacitatea de a minți cere anumite adaptări mentale, de exemplu să-ți dai seama ce știe exact o persoană și cum să folosești informațiile în avantajul tău. Mulți copii care încep să spună mici neadevăruri în jur de trei-patru ani exersează practic o nouă abilitate. Chiar dacă sună simplu, acest lucru este destul de profund. Înseamnă că cel mic a dezvoltat ceea ce oamenii de știință au denumit theory of mind- capacitatea de a înțelege perspectiva altor persoane și faptul că ceilalți pot gândi diferit. Este momentul în care copilul trece la o nouă etapă de dezvoltare mentală.Surse: https://www.sciencenews.org; https://www.familylife.com; https://www.positivediscipline.com
Urmareste-ne pe Google News
