Contributors
Manute Creative
SOiL Aromoterapie autentică

Dr. Georgian Ciobotaru: "Soiul cel mai rău de părinte este cel care trăiește prin copilul său"

Dr. Georgian Ciubotaru este medic rezident neurochirurg în cadrul “Brain Institute” la Spitalul Monza din Bucureşti, unde activează mai ales în chirurgia epilepsiei şi neurochirurgia oncologică. Urmărit de zeci de mii de oameni pe facebook, acesta dovedește un simț al umorului grozav, dar și o capacitatea excelentă a a transmite mesaje puternice care rezonează în spațiul virtual cu zeci de mii de aprecieri. Ultimul astfel de mesaj pe Facebook este adresat părinților și subliniază cât este de important ca aceștia să știe să își iubească așa cum au nevoie copiii, fără presiunea unui comportament de excelență la școală și nu numai. Iată ce scrie medicul:

Premiul întâi, idealurile părintelui și parazitarea copilului

Până la liceu am trăit la umbra premiului I, apoi lucrurile s-au stricat de-a dreptul, însă mama m-a iubit și m-a sprijinit la fel până în ziua de azi. O perioadă nu am înțeles de ce face asta, iar prin „o perioadă” mă refer până la aproape 30 de ani. A greșit ea sau i-am înțeles eu greșit dragostea? Mai mult, știam de mic că trebuie să devin medic. La asta visam zilnic și asta știam eu și toți cunoscuții mei. În liceu, la biologie am avut un singur 10 în 4 ani de zile. A fost vina mea? Trebuia să renunț la medicină? Oare nu mai eram, brusc, deștept?
Am văzut în ultimele săptămâni mândria părinților cu premiul I al copiilor. Copii care excelează la toate materiile și care sunt mai buni decât ceilalți, îngurgitând informații diverse și vomitându-le în teste fără nicio aplicabilitate ulterioară. Problema nu e că săracii învață informații fade, ci că părinții susțin astfel de comportamente absurde și se întreabă, stupefiați, de ce copiii lor nu știu ce facultate să urmeze sau de ce nu merg la medicină.
Copiii, în toată povestea asta, nu poartă nicio vină. Părinții care nu înțeleg ce fac, nici ei.

Însă dacă citiți mai departe și va regăsiți comportamentul, de aici înainte sunteți vinovați 100%.

Informația din jurul nostru are o conectivitate interdisciplinară foarte mare. Dacă vrei să faci o căsuță de păsări, ar fi bine să ai cunoștințe de biologie și geografie, să știi ce fel de păsări există în regiunea ta și cât de mare să fie căsuța. Apoi îți trebuie educație tehnologică, matematică și puțină fizică să înțelegi din ce materiale să o faci să reziste unei căderi. Apoi îți trebuie niște desen să o faci să arate altfel decât dezastrul făcut în grabă de tatăl tău obosit, care are manualitatea mamei tale care te-a tuns strâmb toată copilăria.

Citește și: Greselile parintilor care distrug stima de sine a copilului

Nu sunt profesor. N-am nicio idee despre ce vorbesc profesorii în cancelarie însă un lucru clar e că profesoara de geografie nu vorbește niciodată cu profesoara de desen despre „Cum am putea să facem o oră comună în care copilașii să înțeleagă că materiile noastre sunt la fel de importante?”. La fel, nici părinții nu se întreabă vreodată „Mă, dar oare copilul asta cu 10 la geografie și 10 la desen, poate să îmi spună pe o hartă unde a avut loc Renașterea?”.

Cum poți cere unui copil să fie de 10 la toate materiile, atâta timp cât nu găsim o cale să le legăm unele de altele?

Mai mult: de ce, într-o societate tot mai supraspecializată am avea nevoie de un copil cu 10 la toate materiile, atâta timp cât asta îl împiedică să își găsească o ...menire, o direcție, o pasiune în care chiar să investească timp și energie? Până la urmă, de ce îi premiem pe cei care nu excelează la nimic, dar iau 10 pe linie la toate, unii dintre ei găsindu-se în imposibilitatea de a alege o pasiune pe care să o urmeze în facultate? Aveți idee câți doctori s-au creat din inerția mediei de 10 (în baza mitului că medicină este cea mai grea) și au devenit acum doctorii aroganți pe care i-ați întâlnit, fără drag de meseria lor? Până la urmă, copiii ăștia sunt vreodată stimulați să ia 10 și la joacă, sunt întrebați ce le place lor să facă și se gândește cineva să le caute un loc de muncă unde doar să își ducă pasiunea mai departe?

Hai să ne imaginăm altceva: ce ar fi dacă am premia oamenii și nu notele?

Să spunem că am oferi „Premiul I pentru cel mai săritor coleg la nevoie”, „Premiul I pentru cel mai dăruit hobby ului său”, „Premiul pentru cel mai creativ copil”, „Zmeura de aur pentru cel mai bully” și pe care să îl huiduie toată lumea, etc. Premii pe care să și le dea copiii între ei, pe baza experienței dintre ei. Ar fi oare mai greșit? Ar dispărea profesioniștii?

Aș dori să închei cu ceva ce am mai amintit într-un articol: soiul cel mai rău de părinte este cel care trăiește prin copilul lui. Cel care își pune în spatele copilului toate eșecurile din viața sa și speră să i le spele copilul pe toate. Cel care s-a degradat renunțând la idealuri și la viața proprie și acum o respiră pe a copilului.Părintele care se duce la ședință și se mândrește în fața altor părinți cu notele mari ale copilului, deși el personal n-a mai citit o carte din perioada în care cărțile erau copiate de scribi. Cel care cere ajutor în autobuz să composteze biletul digital, dar se mândrește că fiul lui a luat locul I la olimpiada de informatică. Și spun că ăsta e soiul cel mai rău pentru că aici e cel mai mult potențial irosit. E comod să stai în casă, să bei o bere și să îți aștepți copilul venind cu 10 de la școală, nu?

mama si fiu certandu-se la teme

V-ați gândit vreodată cum ar fi să va întrebați copilul „Tu de ce n-ai 10 ca Popescu?” și să vă întrebe: „Dar tu de ce nu mă iubești la fel ca mama lui Popescu?”

Dragilor, eu n-am copii și nu știu dacă voi avea vreodată. Poate sunt steril sau poate sunt doar laș. Însă fiecare întâlnire cu prieteni cu copii îmi arătă cât de incapabil sunt de a crește, a iubi, a mă dărui și a avea răbdare cu un copil proprietate personală. Am un câine și îmi e și așa greu. E ușor să arăt cu degetul spre voi, care sunteți zece clase peste mine și care știți greutățile creșterii unui copil. Însă am fost copil și n-am uitat rușinea care se abătea peste mine când părinții mei se mândreau cu mine fără că eu să vreau asta.

Citește și: 8 trucuri pe care părinții care au copii reușiți le aplică în fiecare zi

Învățați-vă pe voi să fiți umili și bucurați-va de câte ați realizat și câte încă mai realizați voi, cu forțele voastre. De faptul că va iubiți copilul și că el vă iubește pe voi. Asta vă va aduce liniște la bătrânețe, nu notele lui. Învățați-l de ce învață ceea ce învață, de ce îi folosesc toate informațiile și aflați ce iubește să facă. Doar așa va avea un loc de muncă pe care să îl îndrăgească.

Nu toți copiii trebuie să fie de 10, însă toți trebuie iubiți cu tot ce avem în suflet. Iar voi, nu încetați niciodată să fiți copii sau să creșteți odată cu copiii voștri chiar dacă ați ajuns la 60, 80, 100 de ani șamd. în încheiere, vă spun un secret: cum voi vă bucurați când noi de mărim, așa ne bucurăm și noi când vedem că voi nu v-ați oprit din a va dezvolta personal. Îmi doresc să va gândiți zilnic “Dacă puiul meu poate, de ce nu pot și eu?” pentru că, să știți și voi, noi gândim la fel: “Dacă părinții mei pot, eu am toate motivele să reușesc”

Sursă: facebook.com/dr.ciobotaru.georgian

Confesiunea unei mame: ziua în care l-am înlocuit pe "hai mai repede" cu "te iubesc"

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Ce BAC! Ce licență! Ce dizertație! Cel mai dificil examen din viață este cel de părinte
    Ce BAC! Ce licență! Ce dizertație! Cel mai dificil examen din viață este cel de părinte

    Cine spune că e greu să dai BAC-ul sau examenele din facultate, nu știe de spune! Poftim? Licența e mai grea? Examenul oral de la admitere la Master sau disertația? Să fie oare...

    Simona Gherghe și-a dus fetița pentru prima oară la grădiniță: "A doua zi a plâns rău, rău, rău!"
    Simona Gherghe și-a dus fetița pentru prima oară la grădiniță: "A doua zi a plâns rău, rău, rău!"

    Simona Gherghe (43 de ani) este fericita mamă a doi copii, care, ca noi toate, se confruntă cu aceleași situații specifice copiilor mici dar și cu problemele aduse de pandemie....

    9 tați celebri care pot câștiga premiul de "Cel mai bun tată"
    9 tați celebri care pot câștiga premiul de "Cel mai bun tată"

    Tăticii-vedetă nu se lasă nici ei mai prejos când vine vorba să se străduiască să petreacă timp de calitate alături de copiii lor. Parcurge cu atenție articolul de mai jos...

    Să îți hrănești copilul este cel mai frumos lucru din lume, indiferent care este sursa
    Să îți hrănești copilul este cel mai frumos lucru din lume, indiferent care este sursa

    Luna august a fost luna alăptării la nivel mondial, însă chiar și 4 luni mai târziu oamenii încă discută despre un proiect care a uimit internauții. Fotograful...

    Cel mai bun tratament este prevenția: produsele care îți feresc copilul de răceală
    Cel mai bun tratament este prevenția: produsele care îți feresc copilul de răceală

    Suntem în sezonul răcelilor și virozelor, iar schimbarea temperaturilor este unul dintre principalii factori care contribuie la o imunitate scăzută. Pe de altă parte,...

    8 studii care te vor convinge că a crește copilul lângă bunici este cel mai bun lucru pe care îl poți face
    8 studii care te vor convinge că a crește copilul lângă bunici este cel mai bun lucru pe care îl poți face

    Relațiile strânse dintre bunici și nepoți nu sunt numai o dovadă a unor legături familiale puternice ci și o cheie a bunăstării și dezvoltării armonioase a copilului. O serie...

    3 criterii care te ajută să alegi cel mai bun scaun auto pentru cel mic
    3 criterii care te ajută să alegi cel mai bun scaun auto pentru cel mic

    Alegerea unui scaun auto pentru copilul tău nu este întotdeauna cea mai simplă misiune. Trebuie să ai în vedere câteva criterii importante atunci când cumperi un...

    © 2021 Qbebe