Când eram copil, mama m-a învățat că a fi supraponderală este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei femei

Când Rebecca a ajuns la pubertate, a început să se îngrașe. Încă de la început, mama ei a încurajat-o să slăbească și să-și controleze „pornirile” alimentare, însă aceasta nu a reușit întru totul, cel puțin nu așa cum își dorea să o vadă mama ei.

„Mă punea să țin diete și îmi spunea mereu că trebuie să mă controlez și să mănânc mai puțin, că trebuie să depun mai mult efort… Am crescut cu impresia că m-ar fi iubit și m-ar fi acceptat doar dacă eram slabă. Așa că am început să devin revoltată și parcă nu voiam să-i mai urmez regulile alimentare, doar pentru că mă simțeam neîndreptățită” (today.com).

Rebecca povestește că pe parcursul timpului, distanța dintre ea și mama sa a crescut din ce în ce mai mult, cu atât mai mult de când autoarea a plecat de acasă, s-a căsătorit și a făcut copii.

„Cu timpul, am reușit să-mi accept și să-mi iubesc corpul - corpul pe care nu l-am avut niciodată așa cum și-a dorit ea. Relația noastră a continuat să fie la fel, până într-o zi, într-una dintre convorbirile noastre telefonice. Am început să depănăm amintiri și dintr-o dată m-am trezit cu niște scuze sincere. Mama mea și-a cerut scuze pentru cum m-a tratat și pentru că a pus atâta presiune pe mine ca să slăbesc.

Mi-a spus că era prea tânără ca să știe la acel moment că al său comportament e greșit. Iar asta a contat mult, pentru că acum ne înțelegem bine. Suntem mult mai apropiate decât înainte și simt că în sfârșit, mă acceptă oricum sunt, oricum arăt”, mai dezvăluie Rebecca.

Mamei nu-i mai pasă de greutatea Rebeccăi. În schimb, are grijă să-i arate că o iubește necondiționat și că este mândră de ea. 

Oamenii se schimbă atunci când reflectă la acțiunile lor și probabil că asta s-a întâmplat și în cazul femeii.