Sfatul psihologilor: Copilul meu vorbeste urat – ce ma fac?!

Toate aceste intrebari imi erau familiare. Erau aceleasi pe care mi le adresasem si eu cu un an inainte, cand baietelul meu avea aceeasi varsta si incepuse de peste un an gradinita. Multe dintre expresiile pe care le invatase erau de la desene aparent destinate varstei lui. Winnie de Plus, Donald Duck, Mickey Mouse si alte personaje pe care le credeam etalonul inocentei folosesc cuvinte precum "prost", "nebun", "fir-ar", "te-ai ticnit" si chiar "naiba". Bineinteles, in traducerea romaneasca.

Nu a trecut mult timp pana cand expresiile de la gradinita si desene sa ii imbogateasca vocabularul, dar adaptate. Peste noapte, m-am trezit ca baietelul meu spune "pista ma-sii", "fir-ai ma-sii" si chiar "surzii ma-sii." Putin cam departe de primele pozne de la 3 ani, cand repeta, cu o figura serioasa, toate cuvintele pe care el le considera tabu: "pipi, caca, cuc", "pipi, caca, cuc"...

Stiam deja ca cei mici au un nivel natural de agresivitate si ca procesul prin care invata ce sunt limitele, inclusiv cand vine vorba de vocabular, este unul progresiv. Stiam si ca nu este bine sa ma amuz sau sa ii dau mare importanta atunci cand, la o varsta mica, reproduce cuvintele auzite, chiar si stalcit. Acest sfat de manual a functionat si am scapat repede de "pista ma-sii," mai ales ca "ma-sii" i se parea lui partea cea mai vulgara, pista considerand-o una pentru biciclete.

Totusi, nu a trecut mult timp si vocabularul lui s-a imbogatit si cu alte expresii, iar jocurile de la gradinita au inceput sa fie cu bataie si super-eroi cu limbaj de mahala. Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care am pornit scrierea acestui articol cu seriozitatea unui documentarist de filme de epoca. Sper ca interviurile cu invatatori, psihologi, psihoterapeuti si alte mamici sa ma ajute atat pe mine, cat si pe ceilalti parinti din comunitatea din ce in ce mai mare a revistei Qbebe, sa intelegem de ce vorbesc copiii nostri urat si cum ii putem invata ce sunt limitele, fara sa ii pedepsim dur.

Copilul meu vorbeste urat: limbajul violent in viata copilului

Elena Utulete, psihoterapeut cu specializare in psihoterapie cognitiv-comportamentala, membru al Asociatiei de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv Comportamentala din Romania, este primul specialist care a raspuns intrebarilor Qbebe. Psihologul acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania ii sfatuieste pe parinti sa nu fie rigizi si sa inteleaga ca violenta este o forma de manifestare a emotiilor, in special la preadolescenti sau chiar la adolescenti, care nu stiu cum sa-si exprime inca emotiile.

"Avand in jurul lor alte exemple de comportament, uneori rele, alteori bune, le vor incerca fara sa se gandeasca prea mult la ele sau la consecinte. Controlul asupra propriei persoane se invata prin exemplu. Parintii ar trebui sa fie foarte atenti cum se raporteaza la cei mici si cum reactioneaza in preajma lor. De asemenea, comunicarea joaca un rol important cand vine vorba de violenta verbala manifestata de copii," ne-a explicat psihoterapeutul.

Iata cateva lucruri pe care parintii ar trebui sa le faca pentru ca cei mici sa nu mai vorbeasca urat:

- sa poarte discutii cu ei;

- sa inteleaga cauza unui astfel de comportament;

- sa le explice copiilor efectele limbajului lor;

- sa se pozitioneze la egalitate cu cei mici, in postura de prieteni;

- sa empatizeze si sa discute calm cu ei, inca de mici.

"In acest mod, le vor arata copiilor respect fata de emotiile si sentimentele lor, vor reusi sa inteleaga fenomenul si, automat, sa-si ajute copilul. Cu cat parintii vor apela la o atitudine rigida, asemenea unui comandant, cu atat fenomenul va persista si va avea urmari mult mai severe pe viitor," considera psihoterapeutul.

Folosirea unui limbaj violent in mediul in care cei mici se dezvolta are un rol negativ, influentand comportamentul lor in copilarie si mai tarziu. Expunerea celor mici la violenta, atat comportamentala, cat si verbala poate avea consecinte grave pe viitor, desi, uneori, parintii considera ca un copil mic (de cateva luni) nu ar putea fi afectat de scenele violente desfasurate in prezenta lui.

"Un copil crescut intr-un mediu familial stabil, linistit, inconjurat de dragoste si atentie va beneficia de o dezvoltare armonioasa, cu efecte pozitive asupra personalitatii. In caz contrar, se vor observa urmari, uneori destul de grave, la nivelul dezvoltarii lor psihologice, sociale si emotionale (chiar tulburari de personalitate), manifestate prin scaderea stimei de sine, anxietate, dezvoltarea unui comportament violent," a explicat psihoterapeutul Elena Utulete.

Aceasta considera ca nu exista o varsta la care este normal ca cei mici sa inceapa sa vorbeasca "urat," indiferent de forma. "Vom reusi estomparea si chiar eliminarea acestei forme de manifestare comportamentala, daca vom incerca sa intervenim in faza incipienta a fenomenului. Masurile profilactice sunt foarte importante. Cu cat intervenim mai repede, la primele semne, cu atat situatia nu se va agrava pe viitor," ne sfatuieste specialistul.

Pentru ca una dintre cauzele declansarii acestei forme de comportament violent la copii o constituie imitarea celor din jur, evitarea expunerii la violenta este o prima solutie.

Copilul meu vorbeste urat: cum sa reactionez

Potrivit psihologilor, parintii ar trebui in primul rand sa inteleaga ca nu-si pot feri mereu copiii. Pentru ca traim intr-o lume in care violenta este prezenta in toate formele si mediile, parintii nu ar trebui sa se invinovateasca.

"Culpabilizandu-se, nu vor reusi sa rezolve situatia, ci, din contra, vor declansa frustrari care vor genera un comportament violent. Astfel, nu vor reusi sa controleze comportamentul copiilor, ci vor inrautati situatia, violenta generand violenta. Odata ce au inteles ca nu au cum sa ii fereasca pe cei mici de influenta diversilor factori externi, ar trebui sa se apropie de acestia, sa comunice, sa empatizeze cu ei, sa le ofere un mediu sigur, plin de afectiune, dar si de reguli clar stabilite, sa incerce sa limiteze expunerea la violenta, sa evite pedepsele prin lovire," avertizeaza psihoterapeutul Elena Utulete.

Aceasta recomanda ca parintii sa nu intervina cand copilul este furios si sa nu i se raspunda in acelasi mod, pentru ca vor creste starea de tensiune a copilului si chiar a lor. De asemenea, un alt sfat potrivit, desi greu de pus in practica, este ignorarea comportamentului lipsit de respect.

"Se poate proceda si in acest mod cand copilul este reticent si nu asculta sfaturile parintilor. Astfel, pentru a nu da satisfactie unui astfel de comportament si pentru ca cel mic sa nu capete mai multa putere, se poate recurge la ignorarea lui. Aceasta atitudine ar trebui sa o aiba ambii parinti si toate persoanele implicate in viata copilului (bunici, educatori, matusi, bone etc.). In caz contrar, copilul nu-si va corecta comportamentul, iar situatia s-ar putea inrautati," a mai spus psihologul.

Si terapeutul sistemic pentru cuplu, copil si familie Ana-Maria Nataletu considera ca este foarte important sa nu aprobam sub nicio forma limbajul si comportamentul violent al copiilor. Specialistul ne sfatuieste sa punem accentul pe comunicarea cu cei mici, nu pe pedepsirea lor. 

„Evident, reactia depinde de locul in care va aflati, dar oricare ar fi acesta, explicati-i pe intelesul lui si pe un ton calm, dar ferm, ca vorbele urate ii afecteaza atat pe el, cat si pe cei din jur. Pe el, pentru ca ceilalti isi pot forma o parere gresita despre el. Pe ceilalti, pentru ca limbajul le raneste sentimentele si ii face sa se simta incomod," a explicat Ana-Maria Nataletu pentru Qbebe. 

Aceasta ii sfatuieste pe parinti sa afle motivul care l-a determinat pe copil sa foloseasca acel limbaj, axandu-se pe gandurile si sentimentele sale si punandu-i intrebari pe intelesul sau: „La ce te-ai gandit inainte de a spune asta?”, „Cum te simteai inainte sa spui asta? Dar dupa?”.

„In cazul in care va aflati intr-un loc public, la locul de joaca sau la gradinita, va recomand sa nu va mustrati copilul in prezenta celorlalti copii. Acest lucru nu va face decat sa ii diminueze copilului increderea in sine. Cereti-i, in schimb, sa mergeti in acel moment, impreuna, intr-un loc mai retras, pentru a vorbi.”

Copilul meu vorbeste urat: sa il pedepsesc?

Una dintre modalitatile de educare foarte des intalnite printre parinti este educatia punitiva. Cinci minute la colt, fara desene, dulciuri sau jucarii noi, confiscarea jucariilor din colectie – iata doar cateva dintre metodele de care parintii abuzeaza, adesea, fara sa mai investigheze si cauzele care au stat la baza limbajului violent al copilului.

"Educatia punitiva trebuie precedata de intelegerea comportamentului si de comunicare. Un rol important il are empatia. Parintele trebuie sa comunice ca de la egal la egal cu cel mic si trebuie sa-i ofere intelegere. Doar punandu-se in pielea copilului ii va intelege comportamentul si va reusi sa si-l apropie," ne-a explicat psihoterapeutul Elena Utulete.

Aceasta ii sfatuieste pe parinti sa nu pedepseasca niciodata furia, ci eventual modul gresit de comportament. De asemenea, pedepsele nu trebuie date sub influenta nervilor de moment. De cele mai multe ori, astfel de pedepse sunt atat de aspre incat parintii nu mai reusesc nici ei sa le respecte. Iata si alte recomandari legate de pedepsirea copiilor:

- Este foarte important ca pedeapsa sa fie clara si delimitata in timp.

- Este recomandat sa se incerce ducerea pedepsei pana la capat, chiar in cazul in care ati exagerat.

- Nu trebuie sa ii vorbiti urat copilului atunci cand sunteti nervosi. Un limbaj agresiv va incuraja copilul sa va copieze comportamentul si felul de a vorbi.

- Pedepsele nu trebuie date fara nicio explicatie din partea parintilor. Copiii nu vor reusi sa inteleaga in ce masura au gresit cand au vorbit urat.

Copilul meu vorbeste urat: pe cine imita?

Pentru a afla mai multe despre ce este normal si anormal cand copiii vorbesc urat, folosesc injuraturi sau jigniri, Qbebe a stat de vorba cu psihologul Ana-Maria Nataletu, terapeut sistemic pentru cuplu, copil si familie.  

Absolventa a Facultatii de Psihologie din cadrul Universitatii Titu Maiorescu (Bucuresti) si terapeut sistemic in intervizare, Ana-Maria Nataletu isi desfasoara activitatea in cadrul organizatiei non-guvernamentale Asociatia Romana pentru Sanatate Mintala. Pentru a citi mai multe sfaturi si articole, o puteti urmari pe Ana-Maria si pe blogul ei, http://zambetsiarmonie.wordpress.com/.

Psihologul ne-a explicat cat de important este mediul in care ne crestem copiii, pentru ca mimetismul este o „unealta” prin care copilul cunoaste lumea si isi modeleaza comportamentul.

„Este ceva firesc ca un copil sa imprumute expresii urate daca acestea sunt folosite in preajma lui, la locul de joaca, la gradinita, pe strada sau in familie,” ne-a explicat Ana-Maria Nataletu.

Specialistul ii avertizeaza pe parinti sa nu fie idealisti cand vine vorba de cresterea copiilor, pentru ca nu vor putea crea o „bula” in jurul lor ca sa ii fereasca toata viata de limbajul trivial.

„O alternativa mai realista si mai eficienta este sa ii oferim noi insine copilului un exemplu pozitiv si sa mentinem permanent deschis canalul de comunicare, astfel incat sa putem interveni ori de cate ori observam un astfel de comportament imprumutat. La fel de important este sa nu ii stigmatizam pe colegii sai care folosesc un limbaj nepotrivit, deoarece astfel riscam sa devenim noi cei care oferim exemplul negativ – „Vladut este un nesimtit pentru ca vorbeste asa...”. Asa cum violenta naste violenta, exemplele pozitive nasc comportamente pozitive,” ne-a mai spus psihologul.

Copilul meu vorbeste urat: sfaturi pentru parinti

Iata si alte sfaturi pe care terapeutul Ana-Maria Nataletu le-a oferit, in decursul timpului, parintilor care nu stiau cum sa procedeze cu cei mici atunci cand vorbeau urat:

Nu uitati ca un copil nu “stie” sa vorbeasca urat, ci “invata” acest lucru de la cei din jurul sau: din familie, de la gradinita sau scoala, de la prieteni sau de la televizor.

Incercati sa aflati motivele pentru care adopta un astfel de limbaj. Acestea sunt diverse, de la asimilarea lui drept o manifestare normala, pana la dorinta de a impresiona sau a atrage atentia altor persoane.

Pentru a face copilul sa renunte la expresiile vulgare, fiti un exemplu in calitate de parinti.

Nu folositi deloc cuvinte injurioase in prezenta celui mic si nici atunci cand se afla in alta camera si pare ca nu va poate auzi.

Cand adopta un limbaj urat pentru a va atrage atentia, nu reactionati violent, nu va enervati si nu raspundeti cu aceeasi moneda.

Reganditi-va timpul alaturi de copil si analizati daca ii acordati atentia de care are nevoie.

Nu etichetati copilul. Este mai bine sa ii explicati de fiecare data, cu calm, ca un asemenea limbaj nu este potrivit pentru un copil cuminte ca el.

Spuneti-i ca va fi mai apreciat de ceilalti (inclusiv de voi, ca parinti) daca se exprima folosind cuvinte mai frumoase.

Nu incurajati limbajul vulgar, razand cand cel mic vorbeste urat. Fiti atenti la exemplele din jurul lui (bone, bunici sau alte rude) pentru a observa daca nu cumva il pun sa repete acele cuvinte pentru distractia lor personala.

Invatati-i pe copii sa fie ei insisi un exemplu pentru cei din jur, sa le atraga atentia celor care vorbesc urat (fie ca sunt alti copii sau adulti) sau sa va semnaleze acele situatii.

Pentru a motiva copiii sa adopte un limbaj civilizat, putem folosi mai degraba recompense, decat pedepse. Psihologul Ana-Maria Nataletu ii sfatuieste pe parinti sa confectioneze impreuna cu cei mici un panou, pe care sa fie scris numele lor si lipite simbolurile unor buline albe, respectiv negre.

Regulile jocului: pentru fiecare zi in care va folosi cuvinte urate va primi cate o bulina neagra, iar pentru fiecare zi in care nu va folosi deloc cuvinte urate va primi o bulina alba. Pentru a face jocul mai interesant va puteti gandi la o recompensa saptamanala, daca va primi numai buline albe toata saptamana. Puteti alege o plimbare prin parc, o jucarie, desertul preferat ori altceva ce stiti ca ii face placere.

Copilul meu vorbeste urat: consecinte

Carmen Buterchi, psiholog si psihoterapeut acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, blogger la http://pentrucopilultau.wordpress.com/, ne-a oferit un exemplu din experienta sa in practica terapeutica. De curand, o mamica i-a povestit cum inca are un limbaj agresiv si jignitor ca urmare a batailor primite de la parinti. Exemplul ei arata ca, in functie de amploarea fenomenului, limbajul violent si agresiv al copiilor poate avea urmari si in viata de adult.

"Cand unul dintre parinti o lovea, se simtea umilita, fara aparare, nedreptatita si mai ales neputincioasa. Nu avea nicio modalitate prin care sa stopeze bataile, iar in momentele in care aveau loc isi aminteste cum lacrimile incepeau sa ii curga pe obraji si era coplesita de furie si dorinta de razbunare. Uneori, chiar isi inchipuia cum ii facea si ea pe parintii ei sa sufere. Dar pentru ca nu avea forta necesara, a putut sa se razbune intr-un alt mod. La nivel inconstient, a dezvoltat un mecanism de aparare care o ajuta sa isi exprime furia pe care o simtea: a inganat, a jignit si a « intors vorba inapoi »," povesteste psihoterapeutul Carmen Buterchi. 

Aceasta modalitate de eliberare a furiei si frustrarii a fost nefericita, pentru ca a sporit numarul batailor si a dus la multe etichetari ("obraznica", "rea de gura" etc). Acum, copilul de atunci este, la randul sau, parinte. "Aceasta mamica inca lupta sa indeparteze modul de eliberare care a persistat de-a lungul anilor si s-a extins de la membrii familiei la oamenii pe care ii intalneste in viata de zi cu zi," povesteste Carmen Buterchi.

Copilul meu vorbeste urat – sfatul invatatoarei

Pentru ca limbajul agresiv si comportamentul violent sunt probleme mai grave si mai des intalnite odata ce copiii cresc, Qbebe a stat de vorba si cu un cadru didactic.

Cu o experienta de peste 30 de ani la catedra, invatatoarea Gabriela Mastan le indruma pasii unor boboci de clasa pregatitoare, din toamna anului trecut. Cadrul didactic ne-a explicat ca violenta verbala presupune nu doar cuvinte urate, ci si amenintari, care sunt intalnite inca de la clasa pregatitoare.

"Copiii ameninta folosind expresii precum « te bat », « te lovesc daca nu faci ceea imi dai »… Am avut un exemplu in clasa cand unui baietel i-au dat jacheta jos din cuier si i-au calcat-o in picioare. Suparat, si-a recuperat haina si a vrut sa ii loveasca pe cei care au facut acest gest. Cand i-am atras atentia ca nu este bine sa il loveasca, a spus : « ba da, este bine si il voi lovi pentru ca TREBUIE! »"

"Atat violenta verbala, cat si cea non-verbala si fizica, se intensifica pe masura ce cresc copiii. Cand sunt mici, la sase-sapte ani, au mai putine expresii violente in vocabular, de exemplu apelative precum « prost », amenintari ca « iti trag una », « eu sunt batausul »," ne-a mai spus invatatoarea.

"In clase mai mari, copiii ajung la expresii mult mai vulgare si chiar la injuraturi. In clasa a patra, am avut copii, inclusiv fete, care injurau ca niste baieti de cartier. In mod surprinzator, unele fete vorbesc mai urat ca baietii," crede Gabriela Mastan.

Aceasta a intervenit de mai multe ori pentru a opri abuzurile si violenta dintre copiii de scoala generala. "Chiar de curand, intr-o pauza, am intervenit pentru a opri un conflict in care doi copii urmau sa isi « regleze conturile » pe hol. Un elev al meu din clasa pregatitoare il ameninta pe alt copil: « ai incurcat-o, te-ai pus cu un bataus mai tare ca tine »."

Invatatoarea crede ca elevii care acasa nu vorbesc urat se pot "transforma" la gradinita si la scoala, din cauza anturajului. Pentru ca cei mici sunt maleabili si reactioneaza la fel ca cei din jur, este de ajuns ca unul singur sa vorbeasca urat sau sa fie violent pentru ca intreaga clasa sa ii adopte comportamentul.

Cand se descopera sursa limbajului nepotrivit intr-o clasa, educatorii discuta de obicei cu parintii celui care "imbogateste" cu injurii vocabularul intregului colectiv. Cum reactioneaza acestia cand afla ca cei mici vorbesc urat depinde de atitudine.

"Sunt parinti care reactioneaza pozitiv, incercand sa remedieze problema, parinti care sunt constienti si nemultumiti ca aud aceste lucruri despre copilul lor, dar sunt si parinti care se amuza si considera ca in acest fel copilul lor se va descurca in viata, nefiind « prostul clasei », adoptand un comportament smecheresc. Ei considera ca nu este nimic rau in asta, dimpotriva. Considera ca este o alta fateta a lor, care este buna in diverse ocazii," ne-a spus invatatoarea Gabriela Mastan.

Aceasta a observat ca elevii folosesc un limbaj agresiv sau violent in nenumarate ocazii si nu doar atunci cand sunt suparati. "Uneori, cand se enerveaza, dar sunt situatii in care limbajul violent este folosit fara ca ei sa fie intr-un conflict cu altcineva, fara niciun motiv. Oricum, pentru ei totul face parte dintr-o joaca: incontinuu isi dau branci si se « lupta » cu pumnii."

Invatatoarea compara generatiile de astazi cu cele de acum cativa ani. "Fata de alte generatii, atat violenta verbala, cat si cea fizica, au luat amploare. Parintii din alte generatii erau mult mai hotarati in a avea un copil educat si care sa nu vorbeasca urat, chiar si cei care se purtau ei insisi urat cu copiii. Parintii din ziua de astazi sunt mai putin violenti din punct de vedere fizic si verbal, multi se controleaza, dar nici nu condamna intotdeauna comportamentul violent al copiilor. Am auzit adesea replici : « este copil, s-a intamplat, el nu face asa ceva de obicei, este foarte cuminte acasa »."

Copilul meu vorbeste urat – experienta parintilor

Qbebe a stat de vorba si cu mamici pentru a afla care sunt expresiile vulgare cel mai des folosite de copiii lor si cum reactioneaza cand ei vorbesc urat. Unii parinti si-au dat seama ca propriul fel de a vorbi la suparare era sursa limbajului celor mici, asa ca si-au ajustat comportamentul, incercand sa fie un model pentru copii.

Roxana, mama lui Florin (3 ani si 8 luni)

"Copilul meu nu prea vorbeste, desi nu-i tace gura :) Paradoxal, nu? Insa, cand avea in jur de 3 ani, a inceput sa spuna « bagiti ». Initial am crezut ca este doar un cuvant inventat de el, fara sens, ceva « bebelusesc », insa am observat ca il spunea cu intentie, atunci cand se lovea sau cand nu primea ce voia. Si il spunea si cu o anumita tonalitate. Desi pe atunci vocabularul lui era foarte sarac, gen « mama », « tata », « papa », « apa », « caca », « pipi » - cuvintele esentiale, il folosea si pe « bagiti » destul de des. Nu stiu cum l-a compus, dar cert este ca in acea perioada si eu injuram destul de des, spuneam zilnic « baga-mi-as » la fiecare nemultumire. Acum, la mai bine de jumatate de an, nu-l mai foloseste deloc. Nici eu nu mai injur. Curios, nu?"

"O alta amintire tot din acea perioada este legata de cuvantul « bou ». Ma certam cu taticul lui, lucru destul de frecvent din pacate, si la final mi-am luat copilul sa plec din camera. Insa n-am putut iesi pe usa fara sa concluzionez: « Esti un bou! ». Imediat, copilul meu a spus: « tata bou ». A fost foarte amuzant pentru mine, chiar m-am considerat razbunata pe moment, insa dupa ce am analizat un pic, mi-am dat seama ca trebuie sa-mi controlez limbajul."

"Acum nu vorbeste urat, dar nu stiu cum voi reactiona. Cand aud copii mici spunand cuvinte grele, mai ales unii altora, imi vine greu, dar cred ca trebuie sa avem o atitudine diplomata pentru ca daca le interzicem, fac mai rau..."

Laura, mama lui Alex (3 ani si 6 luni) si a Clarei (5 ani si 6 luni)

Expresiile urate cel mai des folosite de catre copiii Laurei sunt jigniri precum "prostule" sau "tampitule", scoase din "sertar" cand nu obtin ce vor sau se ciondanesc intre ei. In astfel de situatii, Laura incearca sa isi pastreze calmul si sa indrepte pe cat posibil comportamentul lor negativ. "Folosesc explicatii de genul « Nu e un cuvant frumos, eu nu vorbesc asa, trebuie intotdeauna sa ne purtam civilizat unii cu altii. »

De multe ori, mamica celor doi copii, nascuti la diferenta de doi ani, incearca sa le ignore limbajul nepotrivit.

"Cand vad ca nu prea functioneaza celelalte explicatii, ma gandesc ca trebuie sa treaca de la sine, ca vor uita, daca nu sunt expusi la un astfel de limbaj. In alte situatii, incerc sa aflu cauza si sa cautam o solutie atunci cand ei simt nevoia sa vorbeasca urat. Bineinteles, depinde si de situatie si, cateodata, si de starea mea de spirit din acel moment. De multe ori, rabdarea parintilor e pusa la incercare..."

Laura a observat o influenta pozitiva a gradinitei, in special in cazul baietelului ei. "Acolo chiar nu-si permite sa vorbeasca urat," ne-a marturisit mamica. Desi se mai difuzeaza la TV si desene unde mai scapa cate un cuvant "nedorit", ea este atenta ca cei mici sa urmareasca desene pasnice si educative.

Putini parinti sunt atat de norocosi incat copilul lor sa nu incalce niciodata limitele limbajului civilizat si potrivit in orice instanta. Putini sunt atat de norocosi incat copilul lor sa spuna fara exceptie "buna ziua" si "multumesc". Majoritatea au alaturi copii creativi, care le testeaza mereu limitele (si nervii!), care vor sa incerce cuvinte care mai de care mai nastrusnice, dar uneori si nepotrivite. Sunt acesti parinti mai putin norocosi? Cu siguranta, nu. Important este sa fie atenti si sa urmeze sfaturile psihologilor si specialistilor in educatie, pentru ca limbajul nepotrivit al copiilor sa nu degenereze in probleme mai grave, mai tarziu.

Copilul tau vorbeste urat? Cum reactionezi si cum ii explici ce este bine si ce este rau? Asteptam raspunsurile tale in sectiunea de comentarii de mai jos, pe forumul Qbebe sau pe pagina noastra de Facebook. 

Multumim pentru sprijinul acordat realizarii acestui articol:

Elena Utulete, psihoterapeut cognitiv-comportamental, membru al Asociatiei de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv Comportamentala din Romania

Ana-Maria Nataletu, terapeut sistemic pentru cuplu, copil si familie, blogger la http://zambetsiarmonie.wordpress.com/

Carmen Buterchi, psiholog si psihoterapeut acreditat, blogger la http://pentrucopilultau.wordpress.com/

Gabriela Mastan, invatatoare cu peste 30 de ani de activitate didactica