Refuz să fac temele copilului meu și iată de ce

O mamă s-a confesat „MOTHERLY” și a explicat de ce nu are obiceiul să-și ajute copiii la teme. Iată care sunt primele sale argumente:

„Nu sunt temele mele

Înțeleg obsesia de a face temele copiilor noștri. De fapt, se poate spune că suntem disperați din acest punct de vedere. Familiile sunt mai ocupate ca niciodată. Având în vedere activitățile sportive, lecțiile de muzică și prepararea cinei, care ocupă o bună parte din serile noastre, timpul rămas pentru efectuarea temelor este scurt. Câteodată ai impresia că este imposibil să fie terminate toate. Pentru că așa și este. De aceea, facem tot ce putem pentru a mai ușura și a mai accelera acest proces.

Când ești părinte, îți este greu să-ți vezi copilul luptându-se să-și facă temele. Într-adevăr, o temă poate fi ca o luptă. Majoritatea părinților recunosc faptul că și-au „mituit” copiii ca să-și termine temele oferindu-le bilete la film sau vizite la parcul de distracții. 8% dintre părinții care au participat la studiul realizat de „Photomath” au precizat că, în schimbul efectuării temelor, le-au dăruit copiilor vacanțe.

Înțeleg disperarea și dorința de a face lucrurile mai ușoare pentru copiii noștri. Chiar înțeleg. Dar iată cum gândesc eu: viața este o luptă. Nu le facem copiilor o favoare rezolvând temele în locul lor. Prefer să-mi las copiii să se confrunte cu provocări- așa cum sunt și temele- când miza nu este foarte mare, astfel încât să-și poată dezvolta abilitățile de care au nevoie pentru a depăși provocări cu miză ridicată. 

Lăsându-i să se descurge singuri cu temele, le transmit mesajul că am încredere în ei. Că sunt convinsă că pot reuși. Procedând așa, sper că le dau încredere în ei înșiși, demonstrându-le că pot face lucruri grele.  

De asemenea, nu mă implic în rezolvarea temelor copiilor mei pentru a le ajuta pe cadrele didactice să-și formeze o imagine reală despre cunoștințele și abilitățile lor, nu despre ale mele. Cadrele didactice nu își pot da seama dacă un copil- sau întreaga clasă- are/au probleme la o anumită disciplină dacă părinții sunt cei care le fac temele.

Nu mă pricep 

Temele sunt grele. Nu numai pentru copii, ci și pentru adulți. Potrivit studiului „Photomath”, peste 50% dintre părinți recunosc că le greu să înțeleagă ce trebuie să facă la temele copiilor.

Eu am mari probleme cu matematica de clasa a III-a. Chiar dacă reușesc să înțeleg despre ce este vorba, nu am deloc calitățile unui cadru didactic. Îmi pierd răbdarea. Îmi este greu să împart lucrurile pe secțiuni mai mici pentru a-mi ajuta copiii să înțeleagă. În doar câteva minute, ajungem toți să fim furioși, frustrați și transpirați. Nu este bine pentru niciunul dintre noi. 

Așa că, în momentul în care copiii mei au nevoie de ajutor la teme, se adresează soțului meu, care este un adevărat maestru în a oferi ajutor, dar fără să facă treaba în locul lor. 

Îmi doresc să văd cum copiii mei învață ce înseamnă consecințele și responsabilitățile

Jennifer Lee, director pentru dezvoltare în cadrul „Photomath”, a declarat pentru „MOTHERLY”: „Să faci temele în locul copilului duce la beneficii pe termen scurt, dar și la un deserviciu pe termen lung. Odată ce acesta se bazează doar pe forțele proprii, fără a deține suficiente cunoștințe și fără a avea la îndemână instrumentele potrivite, nu va mai avea încredere în sine când este în clasă și ajunge să depindă de alții.”

În cazul în care copiii mei uită să-și facă o temă, vor suporta consecințele faptei lor (de exemplu, o notă mică sau a doua zi vor petrece mai mult timp cu lecțiile). Vreau ca ei să înțeleagă ce înseamnă să-și asume responsabilitățile. Impactul consecințelor va fi mult mai mare în situația în care copilul vede ce se întâmplă când nu își face temele sau când nu depune suficient efort.”

Tot în intervenția pentru sursa citată, Jennifer Lee sfătuiește părinții să-și lase copiii să se confrunte și cu obstacolele generate de temele pentru la școală, întrucât așa vor deveni mai încrezători în forțele proprii și mai independenți: „Dă-i copilului ocazia să greșească, să o ia de la capăt, să solicite ajutorul dacă simte nevoia sau să încerce iar de unul singur. Asigură-te că se simte apreciat și dăruiește-i un spațiu sigur în care să se confrunte cu diverse provocări, vital pentru construirea încrederii în sine și, pe viitor, pentru câștigarea independenței în ceea ce privește realizarea unor sarcini.”