Părerea comună despre părinții din ziua de azi este că sunt mult prea protectivi și indulgenți cu copii. Dar o altă eroare de parenting amenință să surclaseze celelalte tendințe, pe fondul pretențiilor din ce în ce mai mari pe care le avem de la copil: critica excesivă. Comparațiile cu alți copii, îndemnul permanent la competiție și abuzul de critică sunt inamici periculoși ai bunăstării mentale a copilului și ai succesului său în viitor. Un copil care aude mereu numai critici își va forma o imagine de sine distorsionată, considerând că nu este capabil să se ridice la înălțimea așteptărilor părintești. Deși, ca adulți, suntem răniți de criticile celor din jur și știm ce efect demoralizator au, nu ezităm să-i judecăm pe copiii noștri după standarde mult prea înalte. În multe familii s-a instituit un adevărat cerc vicios de interacțiuni nesănătoase: criticismul și pedepsele determină furie, revoltă și retragere la copil, ceea ce duce la mai multe critici din partea părintelui și, implicit, la acumularea mai multor emoții negative în sufletul copilului.
Desigur, criticismul părinților este, în general, bine intenționat. El ascunde teama noastră legată de viitorul copiilor. Ne dorim ca ei să devină mai performanți, să se impună și să reușească într-o lume din ce în ce mai competitivă. Credem că criticile noastre sunt constructive, le considerăm de multe ori sfaturi sau instrucțiuni, fără să realizăm că îi rănim pe cei mici. Dar ajungem să atacăm exact ceea ce ne-am propus să construim: succesul și fericirea copilului nostru.
Criticile aduc tensiune și stres în viața copilului
Copiii noștri sunt astăzi mai stresați ca oricând. Trebuie să facă față unor cerințe școlare din ce în ce mai mari, să se dezvolte pe cât mai multe planuri și au din ce în ce mai puțin timp pentru relaxare și joacă. Într-o lume care se schimbă prea repede, părinții trebuie să fie echilibrul de care copiii au nevoie pentru a se dezvolta armonios. Dar adesea nu se întâmplă așa. Dimpotrivă, mulți părinți cresc tensiunea și stresul din viața copilului, cerând din ce în ce mai mult de la el și criticându-l prea frecvent. În special cu adolescenții, părinții au tendința de a folosi mai dur, pentru că au senzația că aceștia îi sfidează și nu sunt atenți la vorbele lor. Însă adolescența este o vârstă foarte sensibilă, în care un simplu cuvânt poate acționa ca o lamă de cuțit. Lucrurile pe care adolescenții par să le ignore se adună în sufletul lor având un impact negativ profund asupra motivației și încrederii în sine.Critica îl setează pe copil pentru eșec
Atunci când se simt mereu blamați sau învinuiți de ceva, copiii au un sentiment de descurajare și de a nu fi susținuți de părinți. În loc să cultive acțiunile pozitive, comentariile negative au efect contrar: copilul preia etichetele și povestea i-o inseră mereu și nu poate trece ele. Acest lucru duce la așa numita profeție are se auto-împlinește; de exemplu, un elev care aude mereu de la părinți că scrie foarte prost, nu se va strădui deloc să-și mai îmbunătățească stilul, considerând că este mai degrabă predeterminat, decât că-și poate dezvolta noi abilități. Acesta este unul dintre efectele negative cele mai importante ale criticii, anume că întărește false convingeri, în loc să promoveze potențialul de creștere și de schimbare.Relația părinte-copil este afectată profund de critica excesivă
Un părinte prea critic își distruge singur relația cu copilul. Acesta va percepe că nu a avut parte de afecțiune și că relația cu părintele i-a afectat stima de sine. Copiii au nevoie ca părinții să creadă în ei, să fie mândri de ei. Cercetările arată că succesul copilului în școală poate fi "prezis" în funcție de atașamentul sigur pe care acesta îl are față de părinte. Atunci când copilul simte că nu se poate baza pe dragostea și suportul necondiționat al părinților, este mai temător, mai puțin curios și mai dependent de aprecierea celorlalți, în loc să aibă o motivație interioară. Nevoia de afecțiune, stimă de sine și validare externă este mai importantă pentru copil decât aceea de a reuși, așa încât dacă aceste prime necesități nu sunt satisfăcute, copilul nu va avea energia necesară pentru a căuta succesul.
Părinții critici nu văd micile succese
Ei țintesc întotdeauna spre mai mult și mai bine, fără să aprecieze ce au în prezent. "Am luat nota nouă la test.", spune copilul. Replica părintelui critic: "Am auzit că au fost și note de zece. Nu puteai să iei și tu?". Un astfel de părinte pune presiune asupra copilului, îndemnându-l mereu la competiție și găsind totdeauna comparații în detrimentul său. Pentru părinții excesiv de critici, nu există succes în sine, ci numai în raport cu alte persoane. La rândul lor, copiii crescuți de părinți critici vor fi la fel de obsedați de erori și nereușite ca și aceștia, arată psihologul Randy O. Frost, profesor la Smith College. Deveniți adulți, vor simți că nimic din ceea ce fac nu este suficient de bun, chiar dacă vor câștiga recunoaștere sau premii. Când ai probleme neîncheiate din copilărie, auzi mereu în minte vocea cicălitoare repetându-ți că nu te ridici la înălțimea unor așteptări nerealiste.Care sunt efectele criticii pe termen lung
Critica pune în pericol succesul copilului în viață, îl predispune la eșec ca viitor adult. Ori îl transformă după tipicul părintesc, într-o persoană perfecționistă, obsedată numai de părțile negative ale lucrurilor pe care le face. Chiar dacă are succes, o astfel de persoană nu-l mai vede. Cum sunt adulții crescuți de părinți prea critici? Simt mereu că ceva este în neregulă cu ei și că acest rău nu poate fi reparat. Consideră că nu sunt suficient de buni, abili sau pricepuți, că nu vor obține niciodată succesul sau, dacă îl vor obține, nu vor putea să-l păstreze. Observă doar ceea ce este negativ la ei înșiși, niciodată lucrurile pozitive. Vorbesc despre ei înșiși ca niște judecători, cu ironie și autocritică, întocmai părinților care le-au impus standarde de neatins. Sunt extrem de competitivi și mereu se compară cu alții, se tem de eșec și greșeală mai mult decât de orice altceva. Și adesea cred, în mod eronat, că părinții i-au criticat din iubire, ca să-i facă să reușească în viață. Riscul cel mai mare este ca ei înșiși să devină la fel de critici cu propriii copii, perpetuând această stare de-a lungul generațiilor.Cum să eviți critica față de copilul tău
În primul rând, trebuie să înțelegi un fapt fundamental: copiii, când nu sunt furioși sau descurajați, își doresc să facă lucrurile bine, își doresc enorm aprecierea și aprobarea ta, vor să fii mândru de ei. Laudele îi motivează cu adevărat, aprecierea ta îi face puternici și le dă o bază pentru succes. Nu există antidot mai bun împotriva criticismului decât răbdarea și capacitatea de a-ți asculta copilul. Acest lucru nu înseamnă că ești mereu de acord cu el sau cedezi la cereri nerezonabile. Dar faci un efort real pentru a-l înțelege, pentru a te pune în locul lui și a-i aprecia punctul de vedere. Și te obișnuieșt i să vezi ceea ce este corect și adevărat în spusele sale, ceea ce este meritoriu în faptele sale, înainte de a scoate în evidență ce este greșit. Creează momente de comunicare adevărată cu copilul, chiar și zece minute în fiecare zi. Predă-i lui ștafeta de a povesti și a-și spune părerile, renunță la predici și ascultă cu atenție și bunătate. Recunoaste atunci când greșești și cere iertare fără ezitare, așa cum ai face-o și cu un adult. Aceste zece minute magice pot tranforma total viața ta și a copilului, pot deschide calea pentru succesul și fericirea sa în viață.
Surse: https://www.forbes.com; https://www.healthline.com; https://www.psychologytoday.com; https://screenwritingumagazine.com; https://www.karenrkoenig.com