Vorbe de parinte: Potoleste-te ca mi-ai mancat sufletul! Or fi consecinte sau nu?
Micuta Diana de 9 ani e in culmea fericirii. Tocmai a aflat ca va pleca cu toata familia ei draga la mare, mami, tati, fratiorul mai mic Mihaita si catelul lor Pufi. Diana este o fire expansiva de felul ei; toate emotiile pe care le simte ajung repede in exterior sub forma de vorbe sau fapte, asa incat cei din jur o privesc ca pe o carte deschisa.
A merge in vacanta ii provoaca de fiecare data o asemenea bucurie Dianei incat simte ca nu poate sa o tina in piept, iar ea da pe dinafara ca o fantana imbelsugata.
Diana isi aminteste de celelalte vacante, de bucuria pregatirii bagajului, opririle din cand in cand pentru o gura de aer, pentru un sandwich si suc cu fratiorul ei… si libertatea, ah, acea libertate pe care numai o calatorie ti-o poate da, cu toate asteptarile pozitive a ce va urma in zilele viitoare !
Comportamentul Dianei cea foarte surescitata de atata bucurie scapa de sub controlul parintilor si ii cam da pe acestia peste cap.
Rade excesiv, canta, chiuie, vorbeste mult, foarte mult, e cu capul in nori. De fapt, isi traieste bucuria nemasurata, asa cum numai un suflet de copil stie sa o faca, fara masti, bariere, oprelisti sau frici.
– Diana, vino sa ma ajuti, te rog, striga mama la ea. Diana nici nu aude.
– Diana, ti-ai facut ordine la jucarii? intreaba tata intre doua...
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.
Surse foto: istockphoto.com
Urmareste-ne pe Google News
