Din grija pentru copilul tau

Copilul meu se trezeste din somn ingrozit. De ce?

Fetita ta de 10 luni se trezeste din somn de vreo 2 saptamani, in fiecare noapte si plange de ti se rupe inima. Iti ia mai bine de o ora sa o calmezi, timp in care plange cu sughi turi, cu tine si cu taica-su tinand-o in brate... Ce inseamna asta si ce e de facut?


Problema de mai sus nu se intalneste atat de rar pe cat iti imaginezi, si vom vedea ca nu este nici atat de iesita din comun. Intr-adevar, multi copii pe la varsta de 7-12 luni pot sa manifeste astfel de episoade, si chiar sa aiba un obicei din a se trezi noaptea speriati, ori din a merge foarte greu la culcare. Cum asa?
 

Pe la 7 luni, copilul intelege permanenta obiectelor. Adica intelege ca mama, dupa ce iese din raza lui vizuala, exista in alta parte, unde el nu o vede. Insa nu are si convingerea ca dupa ce iese din raza lui vizuala, ea se mai intoarce... Practic, noua treapta de dezvoltare atinsa de copil ii ofera motive de teama serioasa. Pentru el, fiecare indepartare a mamei inseamna ca ea pleaca, ceea ce e trait ca o separare, cu o durere si o frica foarte mari. Poti tu sa mergi pana la bucatarie sau pana la capatul lumii: pentru copil e acelasi lucru. Mama a plecat. Oare se va si intoarce? 

Aceasta se numeste anxietate de separare si absolut toti copiii trec prin ea. Unii se manifesta mai puternic, altii mai "domestic". In cele mai multe cazuri, anxietatea se dimineaza pe la 18 luni, iar cand copilul atinge 3 anisori, deja a disparut. Insa pana atunci, nu sunt multe lucrurile pe care le poti face tu, ca mama, pentru a o controla. Iar unul din momentele care favorizeaza cresterea fricii copilului este mersul la culcare. Pentru ca, in sine, perioada somnului este o perioda clara de despartire. Multi copii vor opune rezistenta in acest moment, iar asta implica planset, rugaminti, calatorii pana in dormitorul parintilor, si cu ei de mana inapoi in dormitorul micutului si tot asa.

Insa chiar sa se trezeasca din somn in fiecare noapte si sa planga sfasietor? Sa nu poata fi calmat de nici unul din parinti? Asta nu suna firesc... parintii sunt acolo, pentru ce sa ii mai fie frica?

Hai sa vedem despre ce este vorba. Ce poate speria un copil intr-o asemenea masura incat sa nu se calmeze nici cu proprii parinti langa el?

Comportamentul fetitei a inceput intr-o noapte, in care parintii au lasat-o cu o bona, pentru ca ei au fost plecati. Nu era prima oara cand o lasau cu altcineva: ba chiar fetita vazuse multe chipuri diferite in scurta ei experienta de viata. Totusi, ceva era diferit. De aceasta data, fetita a mers la culcare, a adormit si nu a apucat sa o vada si sa o cunoasca pe noua bona inainte de asta. Mai tarziu, s-a trezit din somn... asa cum se trezesc copiii la aceasta varsta. Bona a intrat in camera sa o asigure ca nu este singura si sa o adoarma la loc. Ei, in acel moment, s-a produs o "catastrofa". Sa ne amintim: la aceasta varsta, copilul recunoaste figura mamei. Mama e cea mai apropiata fiinta: ea este cea care ii asigura hrana, afectiunea, confortul si care il linisteste atunci cand se sperie de ceva. De aceea este figura mamei atat de pretioasa. Atunci cand pe copil il deranjeaza ori il infricoseaza ceva, mama este prima si uneori chiar singura care il poate alina. Intalneste el si alte figuri, insa acestea nu sunt importante si nu au nici o putere sa il linisteasca!


Iar acum, fetita s-a trezit din somn putin speriata si a inceput sa planga, asteptand sa patrunda in camera mama si sa o mangaie pe cap. Cand usa s-a deschis insa, a intrat in camera o alta figura... si mai mult, una pe care nu o mai vazuse niciodata! Ei, acest eveniment a fost trait de copil ca un soc! Nelinistea « de rutina » care a trezit-o din somn a facut loc unei frici reale, pentru ca mama a disparut din senin, in timp ce ea dormea, si n-o sa mai apara! Ca dovada, figura ei a fost inlocuita cu alta! Nu doar ca nu o gaseste pe mama, ci altcineva i-a luat locul, incercand acum sa o aline - functia pricipala a mamei.

O astfel de peripetie poate sa nu para foarte ingrijoratoare pentru noi. Insa pentru un copil pana intr-un an si jumatate, ea este traita ca o trauma, tulburandu-l profund. Fetita noastra a plans in acea noapte ore intregi (imaginati-va cata energie a gasit in ea), neputand fi linistita in nici un fel, decat odata cu intoarcerea parintilor. Insa asta nu a fost tot. De atunci, deja de 2 saptamani, fetita se trezeste din somn pe timpul noptii si incepe sa planga cu aceeasi teroare, chiar daca parintii dau fuga imediat la ea in camera si o tin in brate. Mai devreme de o ora nu se calmeaza, timp in care plange pana la disperare. Mama si tata sunt langa ea, ca sa ii arate ca nu  pleaca nicaieri si ca nu se despart de ea. Si tot nu ajunge... Ce e de facut atunci? Si de unde groaza fetitei?


De obicei, anxietatea provocata de absenta mamei dispare atunci cand ea se intorce. Cand copilul devine constient de prezenta ei, se linisteste. Insa acum, acest lucru nu mai functiona. Copilul era parca "programat" sa traiasca aceeasi groza in fiecare noapte, fara a mai putea sa scape de ea nici macar in bratele mamei. Daca ar fi mai mare, l-am intreba pe el. Insa la 10 luni, prin ce cuvinte sa ne explice... 

Ei, tocmai aici sta cheia. Copilul a trait o trauma. Cand traim o trauma, mai mica sau mai mare (sa spunem ca ti s-a spart apartamentul sau ti s-a furat geanta de pe umar intr-o seara pe o alee mai retrasa), experimentam emotii puternice. Frica, tensiune, soc. Acestea sunt neplacute si nu se consuma odata cu evenimentul. Dupa ce am patit-o, o sa tot vorbim despre el cu apropiatii nostri, cateva zile, o saptamana sau si mai mult. O sa "retraim" evenimentul, povestindu-l, pentru ca asa putem sa retraim si incarcatura emotionala, dar in conditii securizate, in care nu avem de ce sa ne fie frica de fapt. Asa ne obisnuim noi sa renuntam la emotiile puternice negative pe care le cauzeaza o trauma.

La fel functioneaza si un copil. Are nevoie sa retraiasca evenimentul marcant, pentru a-l "banaliza" si a-l exorciza. Insa la 10 luni, un copil nu poate vorbi... Asa ca ce face el? Viseaza. Fetita noastra viseaza in fiecare noapte ca este despartita de mama si ca locul ei este luat de altcineva... sau, in orice caz, un astfel de scenariu, ce repeta evenimentul. Drept urmare, se trezeste tipand, ca urmare a impactului si ca sa isi cheme parintii. Si de ce nu adoarme la loc totusi, dupa ce acestia apar?...

 

Copiii la 10 luni nu disting intre vis si realitate. Abia dupa varsta de 3 ani o fac. Pentru fetita, in vis a aparut o figura necunoscuta care o priveaza de mama. Acum, mama s-a intors. Dar daca adorme iar, fetita a invatat ca "intra" la loc in realitatea in care mama nu mai e... Asa ca refuza sa adorma, tipand si agatandu-se disperata de mama, pentru ca emotia ramane proaspata si o "ajuta" sa anticipeze noua despartire.

Si ce e de facut, atunci? Cum o ajutam pe fetita sa depaseasca aceasta groaza?

Prin "magie". Asa isi depasteste copilul anxietatea normala de separare. El constata ca dupa ce mama dispare, apare intotdeauna la loc. Si se invata cu revenirea ei. Nu isi pune problema cum se intampla asta. Pentru el e de ajuns magia. Asa ca haide sa o ajutam pe fetita sa observe cum, in mod magic, mama dispare si apare, dispare si apare... Sa facem din asta un joc: copilul va simti ca preia controlul. Repetitia prin joc poate inlocui repetitia prin vis. Mama isi ascunde fata; fata mamei revine. Mama dispare dupa colt; mama revine. In acest fel, jocul inlcouieste limbajul, pe care copilul inca nu il intelege prea bine. Aparitia repetata a mamei intr-o multitudine de situatii de separare transmite "mama revine intotdeauna".


 

Astfel, copilul retraieste emotiile negative, dar in conditii stabile, securizate, in care el simte ca "o aduce pe mama inapoi". O poate face in timpul jocului; nu o poate face insa in vis, cand este luat pe nepregatite si nu poate stapani evenimentele. Dar asa, in timpul jocului, va simti ca el influenteaza deznodamantul. Nemaifiind atat de neajutorat, si asigurandu-se de revenirea mamei, in final amenintarea si groaza se vor rispi...

Copilul meu are emoţii la şcoală

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Un copil a povestit la grădiniță cum tatăl său a ucis un om. Cazul de omor din România care a îngrozit autoritățile
    Un copil a povestit la grădiniță cum tatăl său a ucis un om. Cazul de omor din România care a îngrozit autoritățile

    Trei persoane au fost condamnate definitiv la închisoare, după ce un copil a mărturisit la grădiniță detaliile șocante ale unei crime.

    Copilul meu scrâșnește din dinți noaptea
    Copilul meu scrâșnește din dinți noaptea

    Scrâșnitul din dinți noaptea poartă denumirea de bruxism și poate conduce la o serie de complicații pe termen lung, însă de cele mai multe ori rămâne neidentificat o...

    Nu gătesc pentru copilul meu și nu mi-e rușine din cauza asta
    Nu gătesc pentru copilul meu și nu mi-e rușine din cauza asta

    Pentru orice mamă copilul său este cea mai importantă persoană. Iar modul în care demonstrează acest lucru implică, nu de puține ori, mâncarea. Începând de la...

    Copilul meu a fost neglijat și bullied la grădiniță. Tu ce ai face în locul meu?
    Copilul meu a fost neglijat și bullied la grădiniță. Tu ce ai face în locul meu?

    Suntem un cuplu de egipteni ce ne-am mutat din Londra la București în luna iunie. Fiind vară, ne-am înscris deja fiica la școală și am auzit din întâmplare de o...

    De ce am ales să trec la hăinuțe din bumbac organic pentru copilul meu
    De ce am ales să trec la hăinuțe din bumbac organic pentru copilul meu

    Alegerea hăinuțelor pentru bebeluși încă este un subiect delicat pentru părinți, în special pentru mămici. De ce? Pentru că oricine își dorește să-și vadă...

    10 metode prin care să-ţi ajuţi copilul să aibă un somn odihnitor
    10 metode prin care să-ţi ajuţi copilul să aibă un somn odihnitor

    Somnul la copii este unul dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltării lor, iar pentru părinţi poate fi o sursă majoră de frustrare, atunci când lucrurile nu se...

    Este afectată dezvoltarea bebelușului dacă se trezește noaptea prea des?
    Este afectată dezvoltarea bebelușului dacă se trezește noaptea prea des?

    Majoritatea bebelușilor se trezesc noaptea. Deși există cazuri rare de bebeluși supereroi care dorm 10-12 ore, începând cu a treia lună de viață, cei mai mulți pitici se...

    © 2019 Qbebe