- Când copilul meu este agresat de un alt copil, îi arăt că se poate baza oricând pe mine
- Îmi asigur copilul că este în siguranță
- Îl încurajez să se apere fără a apela la violență
- Când copilul-agresor vine spre copilul meu și vrea să-l lovească/să-l împingă, ar trebui să mă interpun între ei
- Dacă este necesar, apelez la adultul ce-l însoțește pe copilul-agresor
- Îmi ajut copilul să-și gestioneze sentimentele declanșate de actul de agresiune
- Când al meu copil este agresat de un altul, nu uit să-l asigur că acest fapt nu înseamnă că oamenii sunt răi
- Nu-l oblig pe cel care mi-a agresat copilul să-și ceară scuze
Când copilul meu este agresat de un alt copil, îi arăt că se poate baza oricând pe mine
Când al tău copil este agresat de un altul, pentru început este suficient să-l îmbrățișezi, să-l ții de mână, să te uiți în ochii lui, fără să-i vorbești. Nu-l grăbi în niciun fel, lasă-l să plângă. Din când în când, spune-i cuvinte de încurajare. Dar, indiferent cât te doare, nu-l întrerupe din plâns, în condițiile în care acesta îl va ajuta să se vindece după experiența traumatizantă.Vei vedea că după ce se „descarcă", se va simți tot mai bine, teama va începe să dispară și nu va mai lua atât în serios ceea ce i s-a întâmplat. Practic, îți va dovedi că a trecut peste întâmplarea respectivă, iar tu îi vei arăta că se poate baza oricând pe tine.
Îmi asigur copilul că este în siguranță
Așa cum am menționat deja, un act de agresiune va declanșa teama. Iar când al tău copil este agresat de un altul, imediat va simți că nu este siguranță, că acela care l-a agresat poate repeta acest gest.
„Misiunea" ta este să-l convingi că tu ești lângă el, că nu va mai păți nimic. De exemplu, spune-i doar atât: „Nu-ți face griji, ești cu mine. Și apoi, putem pleca oricând de aici".
Ideal este să fii auzită și de copilul-agresor, care se poate simți „dezarmat" în fața unor asemenea cuvinte și nu va mai fi tentat să repete agresiunea.
Îl încurajez să se apere fără a apela la violență
În situația în care copilul tău este agresat din punct de vedere fizic, când este împins sau când celălalt copil ar vrea să-l lovească, învață-l pe al tău copil să-i spună clar: „Nu mă mai împinge" sau, în funcție de situație, ar mai putea să spună și: „Hei, nu vezi că mă joc cu...O să te las și pe tine să te joci îndată, când termin eu".
Cu alte cuvinte, stimulează-l pe copil să aibă curajul să-i spună agresorului să înceteze, arătându-și totodată empatia față de acesta. Copilul va înțelege astfel că nu este bine ca, în caz de o agresiune, să răspunzi tot printr-o agresiune.
Citește și: Bullying-ul și impactul său în dezvoltarea copilului
Când copilul-agresor vine spre copilul meu și vrea să-l lovească/să-l împingă, ar trebui să mă interpun între ei
În acest caz, străduiește-te să-i desparți, protejându-ți cât mai bine copilul. Nu face niciun gest agresiv spre celălalt copil, dar folosește un glas ferm. De pildă, dacă are loc o dispută legată de împărțirea unui spațiu de joacă, i-ai putea spune: „Știu că nu-ți place să împarți, dar acest loc este aici pentru toți copiii. După ce ne mai jucăm puțin, vom pleca".
Acționând în acest mod, copilul-agresor se va simți descurajat și va vedea că nu se poate impune oricum ar vrea. Dar cel mai important este că îți vei apăra copilului și că îi vei oferi un model legat de cum ar trebui să se comporte în situații similare.
Dacă este necesar, apelez la adultul ce-l însoțește pe copilul-agresor
Desigur, nu este indicat să te apuci să te cerți sau să-i spui direct că nu l-a învățat pe copilul respectiv cum să se comporte. În loc să faci așa, mai bine discută pe un ton calm, dar categoric: „Se pare că al dv. copil iubește tare mult acest loc de joacă. Deocamdată mai stăm și noi pe-aici, dar de îndată ce vom pleca vă rămâne dv.!"
Folosind asemenea cuvinte vei dovedi nu numai că nu-ți înveți copilul să fie violent, dar și că este necesar să învățăm să împărțim cu ceilalți. Nu în ultimul rând, îi vei transmite adultului respectiv și o „lecție" de parenting.
Citește și: Copii agresivi si rautaciosi. Vina este a parintilor!
Îmi ajut copilul să-și gestioneze sentimentele declanșate de actul de agresiune
Nu este plăcut pentru nimeni să simtă că este „obiectul" agresiunii unei alte persoane. Iată de ce, după ce al tău copil a reușit să se mai liniștească, ar fi bine să-i zici următoarele: „A fost o zi grea, nu-i așa? Cred că acel copil a avut și el o zi grea, nu crezi?"
Procedând așa, îi vei da curaj copilului să recunoască faptul că nu a fost simplu prin ce a trecut, că este firesc să fie așa, dar că tu îl înțelegi și îi ești alături. Mai mult, îi vei da ocazia să-l înțeleagă mai bine și pe cel ce l-a agresat, în condițiile în care nu uiți să precizezi că și pentru acel copil a fost o zi grea.
Când al meu copil este agresat de un altul, nu uit să-l asigur că acest fapt nu înseamnă că oamenii sunt răi
După ce al tău copil a fost agresat, este necesar să-i spui că nu înseamnă că oamenii sunt răi și vor să ne rănească. Nu va benefic pentru el să-i insufli ideea că ceea ce i s-a întâmplat este pentru că oamenii sunt în așa, întrucât își va pierde încrederea în cei din jur și îi va fi teamă.
Mult mai bine va fi să-i dai o explicație pentru comportamentul copilului-agresor, precum: „Uite, vezi, sunt sigură că X nu a avut azi o zi prea bună, nu cred că a vrut să fie rău/rea cu tine/”. Insistă și asupra ideii că nu are nicio vină pentru reacția celuilalt: „Dar nu-ți face griji, tu nu ai greșit cu nimic. Dar uneori se poate întâmpla ca cei de lângă noi să fie prea supărați sau să nu aibă pe nimeni care să-i ajute și de aceea se comportă așa".
Va fi o excelentă „lecție" de empatie pe care i-o vei da copilului tău, încurajându-l totodată să nu-și piardă încrederea în ceilalți și să îi respecte.
Nu-l oblig pe cel care mi-a agresat copilul să-și ceară scuze
Deși poți fi tentată să insiști ca al tău copil să primească scuze de la celălalt, care l-a agresat, mai bine renunță la această intenție. Psihologii ne spun că acele scuze false nu vor face altceva decât să-i învețe pe copii să nu fie sinceri, să-și „mascheze" adevăratele sentimente. Ori aceste lucruri se vor perpetua și în viața de adulți!
În plus, scuzele formale vor fi percepute astfel de către copiii mai mari și nu îi vor ajuta cu nimic. Dimpotrivă, îi vor învăța să fie obișnuiți mai degrabă cu gesturi neautentice, lipsite de sentimente.
Atât copilul tău, cât și cel a fost agresiv, trebuie să învețe din acea experiență că este nevoie să ne respectăm unii pe ceilalți, că trebuie să avem răbdare unii cu alții, că trebuie să împărțim și că nu trebuie să cerem ceva folosind violența.
Mai mult decât atât, neforțând lucrurile, în sensul în care nu vom impune „lansarea" unor scuze false, îi vom învăța pe copii să fie sinceri și poate, cine știe, vom reuși să transmitem o „lecție" de comportament civilizat celui care are nevoie.
Voi cum ați procedat până acum, în situația în care al vostru copil a fost agresat de un altul?
Surse:
www.ahaparenting.com; www.handinhandparenting.org
