Din grija pentru copilul tau

Totul despre pneumotorax

Un colaps pulmonar sau un pneumotorax reprezinta acumularea de aer in spatiul ce inconjoara plamanii, aer ce imprima presiune, iar respiratia este impiedicata sa se desfasoare normal. Ce este pneumotoraxul, ce cauze are, cum poate fi diagnosticat si tratat vom afla in cadrul articolului urmator alaturi de doamna doctor Ioana Munteanu.

Ce este?

Pneumotoraxul este un termen medical pentru colapsul pulmonar si apare cand aerul (fie din plamani, fie din exteriorul organismului) este prins in spatiul dintre plamani (spatiul pleural), ceea ce conduce la cedarea plamanului (de obicei doar o portiune a plamanului) si la imprimarea de presiune asupra inimii (aceasta presiune impiedica si dilatarea corespunzatoare a plamanilor la inspiratie). Afectiunea prezinta grade variate de severitate. Astfel, pneumotoraxurile mici, lipsite de complicatii, se pot vindeca de la sine in multe cazuri, in schimb cazurile mai grave implica volume mari de aer la nivel pleural si pot deveni fatale in lipsa tratamentului.

Exista doua tipuri de baza de pneumotoraxuri: traumatic si non-traumatic. Primul apare de obicei in urma unei traume la nivelul pieptului sau al plamanului care poate afecta structurile si permite strecurarea aerului in spatiul pleural. Exemple de traume: deschiderea airbag-ului intr-un accident rutier, lovitura puternica intr-un sport de contact, plaga injunghiata in piept, ruperea unei coaste, procedura medicala care afecteaza plamanul (insertie de tuburi, biopsii pulmonare, ventilatie mecanica si administrarea procedurii de resuscitare). In aceste situatii tratamentul trebuie administrat de urgenta, in lipsa sa putand aparea stop cardiac sau insuficenta respiratorie.

Pneumotoraxurile non-traumatice sunt de doua tipuri: spontan primar (apare la persoane care nu au fost niciodata diagnosticate cu boli pulmonare; bule de aer sunt create si elibereaza aer in spatiul pleural) si spontan secundar (apare la persoane cu probleme pulmonare). Printre afectiunile ce cresc riscul de aparitie al acestuia din urma: boala obstructiva pulmonara cronica (emfizem, bronsita cronica), infectie acuta/cronica (tuberculoza, pneumonie), cancer pulmonar, fibroza chistica (boala ereditara prin care se acumuleaza mucus la nivelul plamanilor), astm (boala inflamatorie cronica obstructiva a cailor respiratorii), tuse convulsiva sau chiar endometrioza (pneumotoraxul reprezinta o complicatie neobisnuita). Alte cauze pentru tipul spontan secundar: sarcoidoza, fibroza pulmonara idiopatica. Mai exista si un tip denumit hemopneumotorax spontan ce apare cand sange si aer pneumotoraxumplu cavitatea pleurala, fara a fi asociata vreo trauma recenta sau vreo boala pulmonara. Trebuie sa retineti ca persoanele fumatoare prezinta, conform statisticilor, risc mai mare de a dezvolta pneumotorax.

Doamna doctor Ioana Munteanu, medic pneumolog Institutul de pneumologie "Marius Nasta":

"Termenul de pneumotorax defineste prezenta aerului in cavitatea medicpleurala (spatiul virtual dintre cele doua foite ale plamanului). Acesta se poate produce spontan primitiv fara nicio cauza aparenta sau secundar unor traumatisme sau boli preexistente. El este secundar efractiei pleurei viscerale (care inveleste plamanul) realizandu-se o comunicare intre spatiul aerian pulmonar si spatiul pleural, aerul provenind din plamanul respectiv."

Factori de risc

Factorii de risc sunt distincti la tipul traumatic fata de cel non-traumatic. In cazul pneumotoraxului traumatic sunt incluse: practicarea sporturilor de contact dur (fotbal), efectuarea de cascadorii, istoric de lupte violente. Din punct de vedere al caracteristicilor pentru tipul spontan primar: constitutie slaba si varsta tanara (intre 10-30 ani), persoane de sex masculin, boli congenitale cum este sindromul Marfan, fumatori si expunere la factori de mediu sau ocupationali cum este silicoza, modificari in presiune atmosferica si modificari severe in vreme. In ce priveste pneumotoraxul spontan secundar, este mai des intalnit la persoanele cu varsta peste 40 ani ce au fost in trecut diagnosticate cu boli pulmonare. Retineti ca anumite tipuri de pneumotoraxuri prezinta o componenta ereditara si ca o persoana care a dezvoltat aceasta afectiune prezinta un risc sporit pentru recidiva, de obicei in decurs de 1-2 ani de la primul episod de boala.

Simptome

Trebuie sa retineti ca, in unele cazuri, pneumotoraxul poate fi asimptomatic (simptomele lipsesc), cum se intampla daca este vorba de tipul spontan primar (simptomele apar doar cand se rupe o pustula cu aer) sau daca starea voastra de sanatate este buna. In cazul pneumotoraxului de tensiune (plamanul continua sa elibereze aer in cavitatea toracica si conduce la compresia structurilor toracice sau a vaselor de sange care returneaza sangele la inima) apar: hipotensiune, hipoxie (aport insuficient de oxigen), durere in piept si dispnee (respiratie dificila). Daca este vorba de forma traumatica a afectiunii, simptomele pot aparea fie chiar in momentul traumei, fie la scurt timp dupa incident. In cazul tipului non-traumatic, simptomele apar in general cand persoana se odihneste, fiind observate dureri subite in piept (de obicei ascutite mai ales la inspiratie; cu cat este mai mare pneumotoraxul, cu atat durerea e mai mare). Alte simptome: durere constanta in piept, transpiratii reci, oboseala, senzatie de strangere in piept, cianoza (colorarea in albastrui a pielii), tahicardie severa (batai rapide ale inimii), arsura la nivelul nasului. Simptomele pot fi dura timp de 1-3 zile pentru cel de tip primar sau persista un timp indelungat daca exista vreo alta afectiune asociata (pot aparea in plus si tuse sau temperatura crescuta). De asemenea, simptomele se pot agrava odata cu modificarea altitudinii (cum este zborul cu avionul, calatoria in subteran sau sub apa).

Doamna doctor Ioana Munteanu, medic pneumolog Institutul de pneumologie "Marius Nasta":

"Manifestarile clinice pot varia in functie de mecanismul de producere. In varianta spontana primitiva predomina durerea toracica si senzatia de sufocare ce apar in urma unui efort puternic sau in repaus. Desi debutul bolii are caracter acut si adesea alarmant, aproape 20% din bolnavi temporizeaza prezentarea la medic in medie cu o medicsaptamana.
Varianta spontana secundara apare ca o complicatie a unor afectiuni preexistente la persoanele peste 40 de ani, de aceea clinic se manifesta mult mai zgomotos (senzatie de sufocare, cianoza, dureri toracice si scaderea brusca a tensiunii arteriale cu senzatie de lesin). Cele mai frecvente asocieri sunt in cadrul tuberculozei, bronchopneumonia obstructiva cronica (bronsita asociata cu emfizem), cancerul pulmonar sau silicoza (in special la mineri)."

Diagnostic

Se bazeaza pe prezenta aerului in spatiul dintre plamani, iar detectarea sa poate fi dificila. Astfel, unele teste imagistice pot fi influentate de pozitionarea aerului intre peretele toracic si plaman. Testele imagistice obisnuite includ: radiografie toracica posteroanterioara dreapta, tomografie computerizata (nu este indicata in mod uzual), sonografie pulmonara, ecografie toracica. Poate fi de ajutor si examinarea fizica care evidentiaza (cand este cazul) cianoza sau chiar stare mentala alterata, vigilenta scazuta si/sau pierderea constientei (rar). In urma auscultarii pulmonare, pneumotoraxobservatiile variaza in functie de gravitatea pneumotoraxului si includ: detresa respiratorie, tahipnee/bradipnee (accelerarea/scaderea ritmului respirator), expansiune asimetrica a plamanului, sunete distante sau absente (de obicei observate unilateral), hiperrezonanta la percutie (rar intalnita, absenta chiar in cazuri avansate) si uneori raluri sau wheezing. Observatiile des intalnite la nivel cardiovascular includ: tahicardie (mai mare de 135 batai pe minut), hipotensiune (tensiune scazuta), distensie venoasa jugulara (poate fi absenta cand tensiunea este foarte scazuta). Pot fi recomandate si pulsoximetrie (masoara nivelul de oxigen din sange printr-un senzor atasat la degetul de la mana) sau teste de sange, in special gazele arteriale din sange care masoara gradul de aciditate si hipoxemia (depinde de gradul de afectare cardio-pulmonar; acest indicator este util).

Doamna doctor Ioana Munteanu, medic pneumolog Institutul de pneumologie "Marius Nasta":

"Diagnosticul este sugerat de clinician si confirmat de examenul radiografic. Pe radiografia toracica PA, de-a lungul peretelui toracic, apare o transparenta marita, fara structuri vasculare pulmonare, delimitate de plaman (care este variabil colabat), printr-o linie opaca fina, data de pleura viscerala. In unele cazuri, datorita aspectului radiologic atipic, este necesara completarea investigatiilor prin examen computer tomografic pentru excluderea altor patologii (stomac sau colon herniat in cavitatea pleurala, bule gigante de emfizem etc.)"

Tratament

Depinde de severitatea afectiunii, dar si de faptul daca ati prezentat in trecut pneumotorax. Tratamentul nechirurgical include: odihna la pat, terapie cu oxigen, aspiratie sau insertia unui tub toracic. Odihna la pat poate fi considerata drept monitorizare sau expectativa vigilenta si este recomandata de obicei pentru situatiile in care este afectata doar o mica portiune din plaman, medicul urmarindu-va constant pe masura ce aerul se resoarbe din spatiul pleural. Vor fi necesare radiografii frecvente pentru a verifica daca plamanul si-a revenit.

Ulterior poate fi de ajutor activitate fizica sustinuta (pentru recuperarea plamanilor). Medicul poate recomanda si medicamente analgezice pentru reducerea durerii. Daca scade nivelul de oxigen (hipoxemie), se poate sa fie necesara suplimentarea cu oxigen. Procedurile chirurgicale presupun aspiratia cu un ac si insertia unui tub in pneumotoraxstern pentru a drena excesul de aer din spatiul pleural. Medicul va introduce un tub subtire intre coaste si va utiliza fie o seringa, fie un dispozitiv de suctiune pentru a extrage aerul. Daca este afectata o portiune mare din plaman, tubul poate ramane instalat timp de cateva zile.

Exista si posibilitatea de a apela la pleurodezie care si trateaza si previne aparitia unui colaps pulmonar. Pleurodezia distruge in esenta spatiul pleural pentru ca aerul si lichidele sa nu se mai poata acumula si este menita sa uneasca membranele in mod artificial. Aceasta procedura poate fi efectuata mecanic, respectiv manual, de chirurg sau chimic (se introduc iritanti chimici in pleura, un fel de pudra de talc). Retineti insa ca tratamentul chirurgical este indicat doar daca ati suferit episoade repetate sau daca este vorba de o cantitate mare de aer.

Alte interventii chirurgicale includ: toracotomie (incizie in spatiul pleural), toracoscopie simpla (insertia unei mici camere video in peretele toracic pentru a vizualiza interiorul pieptului), lobectomie (indepartarea unei portiuni din plamani). Nu trebuie sa zburati cu avionul (sau sa coborati in subteran/subacvatic) daca suferiti de pneumotorax si sa cereti sfatul medicului pneumolog cu privire la cele mai potrivite optiuni de tratament.

Doamna doctor Ioana Munteanu, medic pneumolog Institutul de pneumologie "Marius Nasta":

"Tratamentul are doua obiective majore: evacuarea aerului din spatiul pleural si prevenirea recidivelor. Pneumotoraxul spontan este intotdeauna o urgenta medicala, adesea alarmanta, iar rar, poate constitui un veritabil risc vital; deci terapia aplicata cazurilor individuale trebuie sa fie adecvata situatiei particulare a fiecarui bolnav.
Metoda de electie este evacuarea aerului, ce se face prin aspiratie cu ajutorul unui tub plasat printr-o incizie pleurala minima. Aceasta metoda permite instilarea de agenti sclerozanti cu scop de fibrozare (pleurodeza) a foitelor pleurei la pacientii cu recidive frecvente. Daca in timp util (in medie 5 zile) plamanul nu revine la dimensiunile sale normale si umple intreaga cavitate pleurala, se recomanda pleuroscopia. Aceasta este o metoda videoasistata ce permite vizualizarea si indepartarea eventualelor aderente, a bulelor apicale si refacerea integritatii pleurale viscerale. Si ea se poate incheia cu instilarea de substante iritante pentru pleurodeza."

Este bine sa stiti ca prognosticul pe termen lung depinde de rapiditatea realizarii diagnosticului, dar si de tipul si de ioana munteanuseveritatea pneumotoraxului; in general tratamentul rapid conduce la recuperare completa (cele spontane mici se vindeca de la sine). In cazurile grave, tratamentul tardiv poate conduce la insuficienta circulatorie sau respiratorie. Pneumotoraxul secundar asociat cu o boala prezinta o rata de mortalitate de 15%. In cazul in care v-ati confruntat in trecut cu aceasta afectiune si observati reaparitia simptomelor (mai ales daca fumati), apelati de urgenta la medic. Rata de recidiva este de 40% pentru ambele tipuri ale afectiunii si este vorba de primii 2 ani dupa primul episod. In plus, daca renuntati la fumati puteti scadea riscul de aparitie al unui alt penumotorax. 

Doamna doctor Ioana Munteanu, medic pneumolog Institutul de pneumologie "Marius Nasta":

"Bolnavii care au avut pneumotorax spontan primar au un cert risc de recidiva, in general mai mare in primul an. Factorii favorizanti sunt fumatul si existenta unor bule de emfizem in varfurile plamanilor (evidentiabile CT). In cazul pacientilor cu pneumotorax spontan secundar, prognosticul este mult mai grav, depinzand de 3 factori: acumularea de aer ocupa 50% din volumul cavitatii toracice, varsta peste 50 de ani si gravitatea bolii cauzale."

Multumim doamnei doctor Ioana Munteanu pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Citeste si:

Sindromul de detresa respiratorie la prematuri

Fibroza chistica la copii 

Surse:
www.webmd.com; www.nlm.nih.gov; www.healthline.com; http://emedicine.medscape.com; www.patient.co.uk; www.medicinenet.com

Totul despre otita seroasa

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Totul despre sex: 13 sfaturi pentru a va creste libidoul
    Totul despre sex: 13 sfaturi pentru a va creste libidoul

    Desi multi se lauda ca stiu totul despre sex, in realitate putini aplica in practica „teoria". Va mai amintiti ultima data cand v-ati grabit sa ajungeti acasa pentru cateva momente de...

    Avertisment pentru părinți: copiii văd totul!
    Avertisment pentru părinți: copiii văd totul!

    Un nou studiu ne demonstrează faptul că micuții noștri pot fi mult mai receptivi atunci când vine vorba de multi-tasking, decât suntem noi. Atenția distributivă a copiilor...

    Totul despre prima menstruatie la fete
    Totul despre prima menstruatie la fete

    Prima menstruatie la fete. Aparitia menstruatiei este un stadiu important al pubertatii la fete. Este unul dintre semnele ca fetita ta se transforma, incet, dar sigur, in femeie. Aparitia...

    Mami, ma doare burtica! Totul despre durerile abdominale la copii
    Mami, ma doare burtica! Totul despre durerile abdominale la copii

    Durerile abdominale sunt foarte des intalnite in special la scolari si prescolari. Studii recent efectuate arata ca 10 - 15% dintre copiii cu varste cuprinse intre 4 si 16 ani acuza in mod...

    Doi tați s-au luat la bătaie în parc, din cauza copiilor. De la ce a pornit totul!
    Doi tați s-au luat la bătaie în parc, din cauza copiilor. De la ce a pornit totul!

    Locul de joacă ar trebui să fie o oază de relaxare pentru copii și cel mult un moiv de agitație pentru părinții care sunt nevoiți să îi supravegheze mereu, dar atunci...

    Acest TEST spune TOTUL despre tine. Priveste cu atentie imaginile urmatoare si descopera ce fel de persoana esti
    Acest TEST spune TOTUL despre tine. Priveste cu atentie imaginile urmatoare si descopera ce fel de persoana esti

    Testele pot dezvalui foarte multe lucruri despre personalitatea ta, unele dintre ele de care nici macar nu ai fost constient. Ceea ce vei vedea in imaginile urmatoare dezvaluie atat...

    Durere de burta la copii! Totul despre durerile abdominale. Ce trebuie sa stie parintii
    Durere de burta la copii! Totul despre durerile abdominale. Ce trebuie sa stie parintii

    Durere de burta la copii. Durerile abdominale sunt foarte des intalnite in special la scolari si prescolari. Studii recent efectuate arata ca 10 - 15% dintre copiii cu varste cuprinse intre...

    © 2019 Qbebe