5 metode contraceptive utilizate în Antichitate. Unele dintre ele sunt folosite și acum!

Contraceptivele orale

În zilele noastre, acestea reprezintă medicamente pe bază de hormoni, utilizate pentru a preveni sarcina. Și în perioada Antichității femeile au găsit diverse soluții pentru a nu rămâne însărcinate. De cele mai multe ori, apelau la diverse plante, însă, în unele cazuri, recurgeau și la metale. Printre cele mai des folosite „contraceptive orale” din lumea antică se regăseau:

Metalele grele

Civilizațiile antice nu conștientizau pericolul expunerii la metale grele și utilizau mercur, plumb sau arsenic pentru a preveni sarcinile. Spre exemplu, femeile din China, din Grecia, din Roma sau din Egipt consumau fie unul dintre metalele menționate, fie pe toate trei odată. Consumul de metale grele conducea însă la distrugerea rinichilor, a ficatului, a creierului și în final la deces. 

Silphium

Reprezintă o plantă pe care femeile din Grecia, dar și din Roma Antică sau din Orientul apropiat o foloseau drept contraceptiv oral. Uneori, pentru a se asigura de efectul dorit, luau cârpe de in sau de bumbac, le înmuiau în sucul obținut din silphium și își introduceau cârpa respectivă în vagin. 

Asafoetida

Este o plantă similară cu anasonul sau cu feniculul, cu gust de ceapă sau de usturoi învechite. Din asafoetida se obținea un fel de rășină, consumată de femei pe post de contraceptiv. În doze mari, asafoetida putea fi fatală.  

Sulfatul de cupru 

Femeile din Grecia Antică dizolvau sulfat de cupru în apă sperând că puteau preveni sarcinile mai bine de 1 an. Sulfatul de cupru este foarte toxic. 

Spermicidele

Se numără printre cele mai populare metode contraceptive din Antichitate și erau disponibile în cele mai diverse forme, de la fructe și zeama acestora până la amestecuri cu miere sau fecalele unor animale.

Miere și salcâm

Încă din anul 1850 î.en, femeile din Egiptul Antic preparau un spermicid natural folosind următoarele ingrediente: miere, fructul salcâmului și frunzele acestui arbore. După aceea luau o cârpă, o înmuiau în mixul de salcâm și miere și o introduceau în vagin înainte de a se implica în activități sexuale. 

Zeama de lămâie

Oamenii din Antichitate credeau că acidul din lămâie este capabil să distrugă spermatozoizii. Astfel, femeile înmuiau cârpe în suc de lămâie și le introduceau apoi în vagin.

Fecalele de elefant

În India și în Orientul Mijlociu femeile nu se fereau să conteze și pe fecalele de elefant pentru a preveni o sarcină.

Un amestec pe bază de ghee

În secolul 1 î.en, femeile din India își preparau un spermicid format din ghee (unt clarificat), miere și/sau semințe de copac. Ca să fie sigure că nu rămâneau însărcinate, câteodată își introduceau în vagin și bucăți de piatră de sare.

Rodia

La sfatul unui ginecolog, Soranus, femeile din Grecia Antică încercau fie să-și introducă în corp fragmente din pulpă de rodie, amestecate cu apă, fie să-și pregătească un spermicid cu aceste ingrediente: coajă de rodie, ulei de trandafir, măr de stejar, rășină. Apoi erau îndemnate să bea un amestec de apă cu miere.

Prezervativele

Prima atestare a unui dispozitiv utilizat pe post de „prezervativ” datează din jurul anului 3000 î.en, din Creta. Astfel, se spunea că regele Minos, care domnea în Knossos, avea urme de șerpi și de scorpioni în spermă. Pentru ca soția și amantele lui să se protejeze, erau învățate să utilizeze vezica de la o capră, pe care să și-o introducă în vagin.

În Egiptul Antic, prezervativele constau într-un „manșon” de protecție din in, iar la un moment dat aceste mijloace de contracepție erau colorate în mod diferit pentru a evidenția poziția în ierarhia socială. 

În Roma Antică, prezervativele erau fie confecționate din in, fie din bucăți din vezica sau intestinul unor animale, cum ar fi caprele sau oile. 

Diafragma

Una dintre cele mai inedite „diafragme” din lumea antică provine din Egipt. Astfel, femeile luau fecale de crocodil și le amestecau cu miere pentru a forma o pastă sau bilă, așteptând ca bărbații să aibă erecție. În plus, ele înmuiau bureți de mare în oțet și sare pentru a fi sigure că nu rămâneau însărcinate.

În Africa și în Asia femeile își confecționau diafragme din iarbă, din alge, din păstăi, din rădăcini zdrobite, din bambus, din mușchi vegetal etc.

În Grecia Antică, diafragmele preferate erau bucățile de rodie, introduse cât mai aproape de cervix. 

În Imperiul Bizantin, medicul Aetius din Amida le învăța pe femei să utilizeze cataplasme cu rășină de cedru, cu alaun și chiar cu plumb. Același medic îi învăța și pe bărbați, pentru a beneficia de un spermicid, să aplice pe suprafața penisului oțet, alaun și rodie. 

Amuletele

Acestea, alături de incantanții, erau considerate tot metode contraceptive. În civilizațiile antice, femeile erau sfătuite, de exemplu, să poarte amulete în jurul gâtului când se implicau în activități sexuale. La un moment dat, pentru a avea parte de o amuletă cât mai eficientă, se realizau următoarele demersuri: o femeie trebuie să-și lege de piciorul stâng o bucată de intestin de pisică, iar în altă zonă a corpului trebuia să atârne un vas de fildeș în care să se afle uterul unei leoaice. 

În Roma Antică se utiliza o amuletă neobișnuită: sângele menstrual. Se spunea că, dacă o femeie îl împrăștie pe ea, va fi protejată de o sarcină nedorită. Totodată, romanii credeau că sparanghelul era o amuletă numai bună pentru a scădea fertilitatea și pentru a preveni sarcina.

Medicul Aetius din Amidia propunea utilizarea unor amulete precum:

• Atașarea unei bucăți din ficatul unei pisici pe piciorul stâng și testiculele aceluiași animal prinse cumva în zona buricului;
• Femeile își puteau atașa un dinte de copil în zona anusului.

Cele mai bizare metode contraceptive din istorie

Primul dispozitiv intrauterin a fost introdus la începutul secolului al XX-lea, iar de atunci metodele contraceptive au devenit tot mai variate, de la inele vaginale, bureți, până la montarea unui sterilet, purtarea unor plasturi contraceptivi sau aplicarea spumelor, gelurilor sau peliculelor cu spermicide.