„Nu m-am putut mișca, nu am putut mânca și abia puteam respira”. Prin ce clipe greu de imaginat a putut trece o femeie în timpul sarcinii

„Vomitam sânge și credeam că o să mor”

Amanda are 35 de ani și trei copii. Dacă prima ei sarcină a decurs fără probleme, a doua i-a răpit orice urmă de bucurie, întrucât a fost o sarcină toxică. Femeia povestește că a ajuns de șapte ori la spital și că de multe ori soțul ei a găsit-o aproape inconștiență în baie din cauza varsăturilor.

„Au fost atât de multe momente în care am crezut că o să mor”, își amintește Amanda despre cea de-a două sarcină în care a suferit de hiperemeză gravidică (HG). Ea a spus că experiența ei cu HG a fost „de nedescris” și că toată bucuria pe care ar fi putut să o trăiască în timpul sarcinii sale din 2017, i-a fost complet răpită.

„M-am simțit singură, nu cunoșteam pe nimeni altcineva care să fi trecut prin așa ceva. Îmi era teamă constant. Simțeam că nu mai am forță să continui și mă rugăm să am un travaliu timpuriu pentru a putea termina cu această sarcină”, povestește Amanda.

Ea a fost internată de șapte ori la urgențe din cauza hiperemezei gravidice și a tulburării hemoragice Von Willebrand, care este cauzată de un nivel scăzut de proteine de coagulare în sânge. La început, Amanda nu știa că avea Von Willebrand și că uterul ei aderase la peretele abdominal, ceea ce creștea riscul de cezariană, care era deja cu risc ridicat. În numeroase ocazii, soțul ei a trebuit să îi tragă trupul abia conștient din baie.

„Au fost momente în care vomităm atât de violent, iar și iar, încât începeam să vomit sânge, sau deveneam atât de slăbită încât nu mă puteam mișca, nu puteam mânca, abia puteam respira. Ajungeam în punctul în care eram atât de slăbită și abia conștientă încât nu mai puteam să merg, iar el mă târa pe canapea”, povestește Amanda. Ea a spus că aceste experiențe au fost o realitate pentru care niciunul dintre ei nu era pregătit.

„Mi-era teamă să ies în public fiindcă mă gândeam că aș fi putut să vomit în orice clipă. Mi-era teamă să mănânc, să beau, uneori doar să mă mișc. Mă simțeam singură, ciudată, că și cum aș fi făcut ceva greșit, iar apoi mă simțeam că o mamă groaznică pentru că nu puteam mânca, ceea ce mă făcea să fiu atât de îngrijorată că nu-i dădeam copilului meu ceea ce avea nevoie. Nu aveam nicio strălucire. Nicio emoție”, mai spune Amanda.

După nașterea fiului ei, țesutul cicatricial și leziunile suferite de corpul ei au determinat-o pe moașa ei să o avertizeze că nu mai poate face niciodată copii. Amanda a suferit trei avorturi spontane înainte de a rămâne însărcinată pentru a două oară și recunoaște că și-ar fi dorit mai mulți copii, dar experiența cu HG a zădărnicit aceste vise.

În retrospectivă, după ce a discutat cu soțul ei despre această încercare, Amanda și-a dat seama cât de mult a schimbat-o această experiență. „După ce l-am născut pe Teddy, adică la câteva ore, m-am simțit atât de diferită. A durat luni de zile că mâncarea să aibă din nou un gust normal. Clar nu mai sunt aceeași persoană care eram înainte de sarcină”, spune ea.