Antibioterapia la copii. Impactul antibioticelor asupra microbiotei intestinale și cum putem sa îi protejăm pe copii

Antibioterapia la copii: când sunt recomandate antibioticele

În niciun caz nu afirmăm, draga noastră mămică/dragul nostru tătic, că nu trebuie să îi dai antibiotice puiului tău. Ba dimpotrivă, infecțiile de natură bacteriană nu pot fi decât astfel vindecate, în majoritatea cazurilor. Cât timp folosiți antibioticul potrivit pentru tulpina corespunzătoare, și cu recomandarea medicului, medicamentul va trata în mod eficient afecțiunea. 

Iată când poți folosi antibioterapia la copii fără nicio grijă!

Pneumonie. E adevărat că sunt și forme de pneumonie cauzate de viruși, dar și în cazul lor doctorul va recomanda în general antibiotice. De ce? Pentru că e dificil să discerni originea bolii și pentru că cei mici sunt predispuși la complicații și necesită intervenții rapide. Simptomele pneumoniei includ febră, tuse, respirație grea și/sau stare de vomă.

Tuse convulsivă (pertussis). Primele simptome ale acestei afecțiuni includ o tuse moderată, și e important ca părinții să dea celui mic tratament înainte ca aceasta să devină convulsivă. Ce e important de reliefat aici e că antibioticele vor trata infecția și vor stopa răspândirea sa, nu vor acționa asupra tusei concrete.

Infecții la ureche. Începem cu veștile „bune”: mai mult de jumătate din infecțiile auriculare se vindecă fără antibiotice, de aceea medicii preferă să aștepte evoluția bolii. Mai mult, o parte dintre afecțiuni au oricum la bază un virus, nu o bacterie, în ciuda opiniei populare. Un grup aparte îl reprezintă aici bebelușii, care „nu au gură să spună” cât de tare îi doare și în cazul cărora pot fi administrate antibiotice. Simptomele la care să fii atentă includ obiceiul de a se trage de ureche, starea de iritabilitate, reprize „sănătoase” de plâns, dificultăți de somn și febră.

Infecții ale tractului urinar. Cauzate de bacteriile care pătrund în vezica urinară sau la rinichi, infecțiile urinare se manifestă cel mai adesea prin febră, deși poate apărea și iritabilitate, vomă sau diaree. Trebuie realizată o urocultură în urma căreia să se stabilească tipul de bacterie și cel mai potrivit antibiotic.

Alte tipuri de infecții bacteriene: infecția cu streptococ (e rară la copiii mici, manifestându-se prin febră, durere în gât și dificultăți de înghițire) și sinuzita bacteriană sunt de asemenea posibile.

„Buba” apare, firește, atunci când antibioticele sunt folosite pentru a trata „după ureche” infecții virale. Să știi că majoritatea răcelilor sunt cauzate de viruși, la fel cum se întâmplă și cu usturimea sau durerea în gât, dar și cu sinuzita. Dacă se prescriu antibiotice, se poate face mai mult rău decât bine, și pot apărea o serie de efecte adverse despre care vom vorbi mai jos.

Efectele adverse ale antibioterapiei

Deși în general sunt sigure, mai ales atunci când sunt administrate corespunzător, antibioticele pot cauza anumite efecte adverse.

Acestea includ iritații cutanate, alergii, greață, diaree sau dureri stomacale.

Un caz mult mai îngrijorător este acela al dezvoltării rezistenței bacteriilor la antibiotice. Fenomenul este real și alarmant, desfășurându-se în general ori atunci când nu s-a urmat în integralitate tratamentul și bacteria nu a fost distrusă sau când s-a administrat un tip greșit de antibiotic (sau unul cu arie de acțiune generală) și astfel microorganismul periculos s-a înmulțit și riscă să se răspândească. Tot mai multe bacterii sunt rezistente la antibiotice din cauza folosirii necorespunzătoare a acestora; în acest caz, copiii care au dezvoltat toleranță primesc un antibiotic special, ce poate fi administrat intravenos.

Bacteriile lactice și impactul lor asupra microbiotei intestinale

Să recapitulăm: rolul antibioterapiei e să distrugă o bacterie nocivă. Dar acest medicament nu face discriminare, și poate decima inclusiv populația de „bacterii bune”.

Există peste 40 de trilioane de bacterii bune în corpul omenesc, majoritatea localizate în microbiota intestinală, iar periculoase pentru echilibrul lor sunt și tratamentele cu antibiotice. Acestea pot reduce atât numărul, cât și diversitatea bacteriilor bune din microbiom și a tulpinilor ce susțin imunitatea, dar pot crea și condițiile propice dezvoltării microorganismelor patogene în tractul gastrointestinal.

Un studiu desfășurat însă la Universitatea din Helsinki,(impactul antibioticelor asupra microbiotei intestinale la sugari) a ajuns la concluzii tulburătoare. Cercetarea a fost realizată cu copii cu infecții respiratorii care nu primiseră niciodată până atunci antibiotice. Unii dintre ei au primit un astfel de tratament, în cadrul altora fiind folosite alte medicamente. Astfel, nu numai că antibioticele reduceau numărul bacteriile „bune”, dar prezentau și un prilej pentru propagarea fungilor, precum candida. Efectele la copii se propagau pe un termen mai lung decât la adulți.

Alte studii remarcau și noi pericole asociate cu tratamentul cu antibiotice la copii: risc mai mare de obezitate, diaree, boli cronice inflamatorii, astm, artrită juvenilă, boala Crohn și boli mintale. Cel mai mare procent de diminuare a populațiilor era prezent la nivelul tulpinilor Bifidobacteria și Lactobacillus, iar creșterea era evidentă la E. coli.

Ce poți face pentru a-l proteja pe cel mic

Nu o să te mințim; și pe noi ne-au alarmat descoperirile de mai sus. Știm că îți dorești din tot sufletul să îți ferești copilul de aceste scenarii și îți sugerăm cele mai bune căi!

Nu administra niciodată antibiotice după ureche! Consultă neapărat un doctor (de preferință pediatrul tău, care să îl cunoască pe copil) și nu accepta să dai celui mic antibioticele care i-au făcut bine fratelui său sau unui prieten, pentru că nu toate bolile sunt la fel, chiar dacă sunt similare ca simptome.

Respectă întocmai indicațiile medicului. Nunumai trebuie menținut cu strictețe intervalul orar, cât și durata tratamentului. Un antibiotic își începe acțiunea în 48-72 de ore, așa că ai răbdare cu el. De asemenea, dacă întrerupi tratamentul prea devreme pentru că micuțul se simte bine poți risca recurența infecției sau dezvoltarea rezistenței la antibiotic.

Administrează bacteriile lactice. Bacteriile lactice apără microbiota intestinală intestinală, micșorează riscul ca bacteriile dăunătoare să se prolifereze și reduc incidența reacțiilor adverse cauzate de antibiotice. 

În intestinul uman, Bifidobacteriile se numără printre microorganismele predominante în timpul copilăriei si alcătuiesc până la 90% din microbiota nou-născutului. Administrarea bacteriilor lactice precum Bifidobacterium animalis tulpina BB-12 poate reduce durata și numărul de episoade de plâns, crescând inclusiv calitatea vieții părinților.

Pune accent pe o alimentație bogată în fibre. Fibrele susțin digestia și echilibrul microbiotei intestinale, așa că oferă copilului fructe, legume, nuci și leguminoase în timpul tratamentului cu antibiotice. Astfel de exemple includ: fructe de pădure, mazăre, linte, năut, fasole, banane, mere, broccoli.

Nu e de glumă cu antibioticele. Deși acestea pot fi un tratament corespunzător, au și numeroase semne de alarmă la care e indicat să fii cât mai atentă!

* Articol susținut de LINEX Baby.