Drama Elenei, o femeie care a fost abandonată de soț cu un copil de crescut. “Soţul m-a lăsat cu un copil de dragul unei studente de-a lui cu 15 ani mai mică decât el”

Copilăria fără iubire spusă și nevoia de a fi aleasă

Elena începe prin a vorbi despre familia în care a crescut și despre lipsa unei educații emoționale care i-a marcat întreaga viață. Încă de mică, nu a auzit niciodată cuvinte frumoase și nu a simțit îmbrățișarea caldă a părinților.

„Noi am avut tot ce ne trebuia din punct de vedere material, dar iubirea nu se simțea. Nu se spunea „te iubesc”, nu existau îmbrățișări. Părinții mei erau foarte gospodari, foarte muncitori, dar romantismul și emoția nu au existat niciodată în familia noastră. Nici între ei nu se simțea iubirea, chiar dacă nu pot spune că nu ne-au iubit. Dar emoția asta nu a existat.”

Când a mai crescut, Elena a înțeles de ce iubirea nu plutea în aer în casa copilăriei ei: „Eu mai târziu mi-am explicat lucrurile. Părinții mei au fost foarte materialiști, așa au fost educați și ei. Au avut grijă de noi, eu mai am un frate, dar dragostea nu se manifesta. Nu era vorba de îmbrățișări, de vorbe, de apropiere.

Drama Stelei, o femeie agresată de fostul soț care își crește singură copiii. "Soțul m-a lăsat cu un copil bolnav și trăiește cu o prietenă de familie. Socrii mă alungă din casă”

Totul era despre muncă, despre gospodărie, despre ce trebuie făcut. Eu de mică am simțit că lipsește ceva. Și când ești lipsit de iubire, ajungi să o cauți. Dacă cineva îți dă un pic de atenție, ți se pare că e iubire. Dacă cineva te ascultă, te atașezi imediat. Așa îmi explic de ce m-am atașat de fostul meu soț.”

„Tata o iubea pe mama, dar mama nu l-a iubit pe tata”

Elena a descris și relația părinților ei și a mărturisit că a crescut într-un climat tensionat, fără afecțiune exprimată.

„Mama mea nu s-a căsătorit din iubire. Tata o iubea pe mama, dar mama nu l-a iubit pe tata. A fost o situație complicată. Mama a avut o iubire înainte, dar lucrurile nu au mers și s-a încăpățânat. Așa s-a ajuns la căsătoria cu tata.

Între mama și tata au fost certuri. Au fost conflicte. Tata era foarte gelos, pentru că mama era o femeie frumoasă. Eu nu am văzut bătăi, nu am văzut violență directă, dar tensiunea exista. Certurile erau o obișnuință.”

Începutul maturizării forțate și operația care i-a schimbat viața

Elena își amintește perioada adolescenței și plecarea de acasă, care a adâncit sentimentul de abandon: „Eu am plecat de mică de acasă. Am învățat șapte ani în sat, după care din clasa a șasea am mers la liceu la Florești. Eram copil. Stăteam la gazdă, la cămin. Mergeam luni dimineață și veneam vineri seara. A fost o ruptură.

Atunci aveam nevoie de dragoste, de sprijin, dar eram departe de părinți. Cred că și asta a fost un abandon emoțional. Am fost nevoită să mă maturizez foarte repede.”

În acest context emoțional fragil, apare bărbatul care avea să devină soțul ei, medicul care a operat-o de apendicită.

„L-am prins pe soţ în pat cu alta, la noi în casă". Veronica, mamă a trei fetițe a aflat că soțul duce o viață paralelă, de mai bine de 2 ani

„În 2002, în aprilie, am ajuns la spital cu apendicită. El m-a operat. El fiind chirurg, așa ne-am cunoscut. Eu eram studentă, aveam 20 de ani. El era mai mare, medic, sigur pe el. La început nu mi-a spus că a fost căsătorit, că are un copil și că este în proces de divorț.

A ținut lucrurile astea ascunse. Când mi-a spus, îmi părea că îmi cade cerul pe mine. Eram într-un parc și mergeam, iar când mi-a spus că este însurat și în proces de divorț, am simțit efectiv că se rupe ceva în mine.”

„Eu îl simțeam ca pe un tată. Era mai mare, puternic, mă proteja”

Privată de dragostea părinților în copilărie, Elena a găsit o figură paternă în soțul ei. În continuare, femeia vorbește despre dinamica relației și despre ce a simțit lângă el.

„Eu nu știu dacă a fost dragoste de cuplu. Cred că a fost un fel de dragoste paternă. Eu îl simțeam ca pe un tată. Era mai mare, puternic, mă proteja. De la tata nu simțisem protecția asta.”

 „Eu cred că ne-am întâlnit doi oameni răniți. Eu cu lipsa mea de iubire, el cu lipsa lui. Ne-am completat într-un fel greșit. El căuta blândețea, eu căutam siguranța. Șapte ani el a fost bărbatul ideal. Nu bea, nu făcea excese. Eu depuneam efort foarte mare în familie. Dar nu poți să faci asta la infinit. Când tu îl crești pe celălalt, tu te pierzi pe tine.”

După căsătorie, Elena descrie respingerea din partea familiei soțului: „Părinții lui m-au primit foarte rău. Mi s-a spus direct că nu sunt dorită. Eu eram fată de la țară. Nu aveam apartament, nu aveam zestre. Ei erau medici, se considerau o clasă superioară. Țin minte clar momentul când mama lui i-a spus: „Nu sunt supărată pe tine, sunt supărată pe dânsa”. Eu am auzit tot. Am ieșit și am plâns tot drumul până acasă.”

Drama Iuliei, o mamă din Republica Moldova care și-a pierdut fiul din neglijența autorităților. "Mamă, nu mă lăsa. Mi-au bătut fiul în spital până la moarte. L-au ținut 12 ore în morgă și au ascuns că este mort"

Infidelitatea care a rupt familia: „Era studentă la medicină. Diferența dintre ei era de 15 ani”

După ani în care a încercat să țină familia unită, Elena a început să simtă că ceva se schimbă radical. Comportamentul soțului ei nu mai era același, iar conflictele au apărut fără explicații clare.

„Cu vreun an înainte de divorț am observat că el s-a schimbat foarte tare. Din nimic porneau conflicte. Nu mă mai asculta. Nu mă auzea. Era indiferență. Eu nu știam motivul, dar simțeam că ceva nu este în regulă. Eu nu l-am suspectat din prima de o relație serioasă.

Auzisem ca toată lumea că bărbații mai calcă strâmb, că sunt aventuri ocazionale. Dar la el nu mai era ceva ocazional. El se schimbase total. Nu mai era omul de lângă mine. Prima dată când am aflat că are amantă a fost un șoc.

Era studentă la medicină. El era medic și era și la catedră. Se practicau lucrurile astea, profesorii le făceau examenele la studente, iar ele plăteau cu natură. Eu știam că se întâmplă, dar nu m-am gândit niciodată că eu o să ajung în situația asta.”

Amenințările și frica trăită în propria casă

Odată cu apariția studentei, relația a intrat într-o zonă periculoasă. Elena vorbește despre amenințări și control: „Pentru mine a fost șocant pentru că el era extrem de gelos. Într-o zi m-a strâns de perete și mi-a spus: „Doamne ferește, dacă eu aflu ceva, dau mașina peste tine și nimeni n-o să știe nimic”.

El avea prieteni la medicina legală, știa ce spune. Atunci mi-am dat seama că dacă un om te controlează atât de tare, dacă te amenință, înseamnă că el face exact lucrurile de care te acuză. El făcea și se temea să nu fac și eu.”

Despre studenta din cauza căreia și-a pierdut bărbatul și stabilitatea în familie, Elena spune: „Diferența dintre ei era de 15 ani. El avea aproape 38 de ani, ea avea 20 și ceva. Era tânără, studentă, ușor de influențat. El era medic, realizat, cu casă în Chișinău. Pentru o fată tânără, el părea Dumnezeu.”

Violența extremă și momentul în care totul s-a terminat

Elena a aflat adevărul după ce a cerut desfășurătorul de la factura telefonică. Acolo a văzut și numere de telefon de la apartamentele pe care le închiria cu ziua pentru a petrece timp cu studenta. Adevărul a adus cu el furie, ură și dorința de răzbunare.

Aleona, mamă a patru copii din Moldova a văzut moartea cu ochii în căsnicia cu soțul abuziv. “În a 6-a lună, soțul mi-a impus să întrerup sarcina. M-a bătut cu masa în cap până am văzut moartea”

„Atunci i-am urât pe toți. Pe el, pe ea, pe tot neamul lui. Am avut ură foarte mare. Am scris scrisori, eram într-o stare foarte rea. Voiam să mă răzbun, să nu termine facultatea, să simt că fac ceva. Mă întrebam ce a găsit la ea, ce are ea și nu am eu. Era și mai frumoasă decât mine? Era mai bună? Când am găsit-o pe rețelele sociale, mi-am dat seama că nu era cu nimic special. Era ca mine.”

Cel mai dramatic moment al relației a fost cel în care Elena a fost aproape să-și piardă viața: „Pe 14 februarie a venit deasupra mea cu mâinile. M-a apucat de gât și a ridicat maletuța ca să nu rămână urme. Eu la început am crezut că se joacă. Apoi am înțeles că nu. Am vrut să strig „Ionela”. Când a auzit numele copilului, s-a oprit. Și mi-a spus: „Așa te mântui și s-a terminat tot”.

Atunci am înțeles că omul ăsta nu mai este soțul meu. El era deja sub controlul ei. Aștepta ca eu să iau copilul și să plec din casă, să-i fac loc. Dar eu nu puteam. Eu aveam o responsabilitate. Nu puteam să dispar cu copilul.”

Divorțul și viața singură cu un copil

După despărțire, Elena a rămas aproape fără nimic, dar cu o claritate dureroasă: „Eu nu aveam carieră, nu aveam casa mea, nu aveam nimic. Aveam copilul. Și când ai copil, ești responsabil total. De asta am suportat mult. El a contribuit financiar conform legii, pensia alimentară.

Dar ca tată a lipsit. A venit rar. Pe mine m-a durut mai tare comportamentul lui după divorț decât divorțul în sine. Eu nu am rămas cu ură. L-am iertat. Nu pentru el, ci pentru mine. Pentru că dacă trăiești cu ură, te distrugi singur.”

Astăzi, Elena nu mai caută dreptate sau răzbunare. Spune povestea ei pentru a elibera și alte femei. Povestea Elenei nu este despre un divorț, ci despre supraviețuire. Despre o femeie care a fost abandonată emoțional din copilărie și abandonată concret la maturitate, cu un copil de crescut. Mărturia ei rămâne una dintre cele mai dure confesiuni despre trădare, frică și curajul de a merge mai departe.