Copilăria Stelei a fost umbrită de violență
Stela s-a născut într-un sat mic din raionul Telenești, Republica Moldova. Copilăria, deși ar fi trebuit să fie frumoasă, a fost marcată de agresivitatea tatălui, care devenea violent atunci când consuma alcool.
„Tata era un om bun, dar doar când nu bea. Când consuma alcool, devenea agresiv. Noi ne rugam în genunchi în fața icoanelor ca atunci când vine acasă beat să adoarmă și să nu ne alunge afară. Dormeam prin grădiniță, prin vecini, ca să ne salvăm.”, și-a început declarațiile.
Scenele de violență se repetau obsesiv. Mama era bătută în fața copiilor, iar ei încercau neputincioși să intervină: „Îl vedeam pe tata cum o lovea pe mama. Noi eram mici, dar încercam să o apărăm. Primeam și noi palme, pumni, izghituri. Sunt amintiri care nu se șterg.”
Noaptea care a schimbat totul
Una dintre cele mai traumatizante amintiri a avut loc când Stela era în clasa a IX-a. „Ne-a trezit din somn. Am fugit afară, dar fratele meu a rămas în casă. Când am intrat să-l scoatem, era plin de sânge. Tata luase cuțitul de tăiat porcul și alerga după noi. Am fugit la Casa de Cultură să sunăm la poliție. El bătea în geam și spunea că nu se oprește până nu ne taie.”, a mărturisit ea cu lacrimi în ochi.
Poliția l-a reținut temporar, dar a doua zi a fost eliberat. Tatăl și-a cerut scuze, iar mama, ca de fiecare dată, l-a iertat.

Stela nu a înțeles niciodată pe deplin de ce mama ei a suportat atâția ani de umilință. „Mama spunea mereu: „Ce o să zică lumea?” Voia să creștem cu tată și mamă. Așa erau timpurile, femeile nu aveau curaj să plece.”.
Chiar și după divorț, mama a continuat să aibă grijă de fostul soț. Îi gătea, îi spăla hainele, îi plătea facturile: „Abia după ce a murit mama, tata a realizat ce a pierdut. A intrat în depresie. A înțeles că a rămas singur, cu televizorul și cu pereții.”
Moartea mamei, cea mai grea lovitură
Mama Stelei s-a luptat ani de zile cu cancerul. Stela a fost alături de ea până în ultima clipă: „Am ajuns la spital și mi-au scos-o din salon. Era caldă, ca o lumânare. Un medic arab m-a luat de umeri, mi-a dat apă și mi-a spus că au făcut tot ce au putut. Mi-a dat un capăt de lumânare și mi-a spus că a ținut-o pentru mama mea.” Acea lumânare a devenit simbolul unei despărțiri care i-a rupt sufletul.
După facultate, Stela s-a căsătorit cu un tânăr din Orhei. Credea că și-a găsit liniștea: „Ne-am căsătorit după șase luni. Eu aveam 20 de ani, el 21. Părinții lui nu m-au primit bine. Veneam de la sat, iar ei erau de la oraș. Se simțea că nu sunt dorită. Se vorbea pe la spate, se simțea că nu sunt suficient de bună pentru fiul lor. Nu eram din familia potrivită.”
O viață marcată de agresiune, trădare și abandon? „Ai să mori de mâinile mele”
Căsnicia s-a transformat într-un coșmar. Stela a fost agresată fizic de soț. „M-a apucat de gât, m-a ridicat. Mi-a spus: «„Ai să mori de mâinile mele.” Eu am tăcut. N-am spus nimănui ani de zile. El singur mi-a recunoscut.”
Pe lângă violență, a urmat trădarea supremă, înșelarea: „M-a înșelat cu o prietenă de familie. Trăiește cu ea acum. M-a lăsat cu un copil bolnav.” Socrii au luat partea fiului și au alungat-o din casă: „Mi-au spus: „Cine o să se uite la tine? Cine te ia cu doi copii, dintre care unul bolnav?”
Astăzi, Stela locuiește doar cu fiul ei mai mic, în vârstă de 17 ani, care are dizabilitate severă: „El este îngerașul meu. Un copil special. Pentru mine este un dar de la Dumnezeu.”
În ciuda greutăților, Stela nu renunță: „Am depresie de șase ani, iau medicamente. Dar copilul meu îmi dă putere. Pentru el sunt în stare să mut munții.”
Războiul cu agresorul ei, fostul soț, continuă
Conflictul cu fostul soț și cu familia acestuia nu s-a încheiat. „Suntem într-un război. Mare. Ei cred că pot să ne calce în picioare, dar nu.” Cu toate rănile din trecut, Stela continuă să lupte: „Nu spun că sunt puternică. Am avut oameni lângă mine care mi-au spus: «O să fie bine. O să te ridici.”
Copilăria marcată de violență și căsnicia eșuată au lăsat urme adânci în sufletul ei: „Când aud pe cineva țipând, mi se face nod în gât. Încep să tremur. Retrăiesc totul.” Totuși, Stela refuză să devină o victimă pe viață.
Stela a ales să își spună povestea public pentru a ajuta alte femei: „Sunt sigură că multe trec prin ce am trecut eu și nu au curaj să vorbească. Dacă povestea mea ajută măcar o persoană, atunci a meritat.”
Povestea Stelei este dovada vie că, oricât de greu ar fi drumul, există speranță. O femeie care a crescut în frică, a fost agresată, trădată și alungată, a găsit puterea să meargă mai departe pentru copilul ei. Drama ei nu este doar o poveste, ci un strigăt de ajutor pentru toate femeile care încă trăiesc în tăcere.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com