Iuliana Preduț a născut în închisoarea Văcărești o fată pe care a numit-o Libertatea. Iată povestea ei!

Iuliana Preduț a fost arestată la 21 iunie 1958 şi torturată în ancheta Securităţii din Piteşti, fiind acuzată că pe când era elevă, îi aprovizionase şi nu îi denunţase pe partizanii din Muscel. Nu a contat ca femeia era însărcinată în luna a şaptea. A fost condamnată la 12 ani muncă silnică pentru „omisiune de denunţ”.

Iustina Preduț-Constantinescu | Foto: marturisitorii.ro

Libertatea - fetița care s-a născut în închisoare

Iuliana Preduț a născut în închisoarea Văcărești o fată pe care a numit-o Libertatea-Justina. După trei luni petrecute în celulă alături de mama ei, Libertatea a fost luată de către autorități și dusă într-un orfelinat, unde a fost găsită cu greu, după îndelungi căutări, de tatăl ei, Nicolae Preduț.

Libertatea alături de tatăl ei | Foto: marturisitorii.ro

Iuliana Preduț-Constantinescu a facut o mărturisire extraordinară în cartea sa, ”Speranțe încătușate”, în care vorbește și despre nașterea fetiței sale, Libertatea-Justina, despre care spunea ca a fost ”un licăr de lumină în beznă”. Iată un fragment din mărturisirea Iulianei:

”Eram închisă la Văcăreşti… Mă aduseseră acolo de la Securitatea din Piteşti, în urma unei anchete chinuitoare… Am stat, la Văcăreşti, până am născut pe Libertatea–Justina… Mă arestaseră de la catedra din Cobadin, regiunea Constanţa… Eram gravidă în luna a şaptea… M-au băgat seara, în celula 116, cu toate că sosisem înainte de ora prânzului, şi, ca să-mi fie viaţa un adevărat calvar, m-au lăsat singură, într-un WC turcesc cu şase găuri, care aproape nu se mai vedeau, fiindcă erau pline cu materii fecale…

Am înţeles că voi naşte o fetiţă, căreia îi voi pune numele „Libertatea”, că va sta şi ea în celulă cu mine, că nu vom mai vedea lumina soarelui decât cine ştie când… M-am resemnat, apoi, într-un târziu, gândindu-mă că fetiţa va trăi, că o să se nască vie…

După două luni, joi, 18 septembrie 1958, în miezul zilei, am născut, în Închisoarea Văcăreşti, o fetiţă. I-am pus numele Libertatea-Justina, însă, cei de acolo i-au schimbat şi numele şi data naşterii în documentele întocmite!

După ce am născut, nu mi-au adus fetiţa s-o văd câteva zile… Eram, în aceeaşi celulă, cu două tinere cam de vârsta mea din Cudalbi, regiunea Galaţi. Fuseseră închise, pentru că se opuseseră înfiinţării „colectivei” în satul lor.
Când mi-am văzut fetiţa pentru prima dată, am îmbrăţişat-o cu o dragoste nespusă, pe care nu o mai trăisem vreodată, dar şi cu un simţământ profund de teamă, care mă terorizase multă vreme: „O fi, oare, normală, după chinurile îndurate de mine de când fusesem arestată de securişti?!”.

I-am numărat degeţelele de la mâini şi de la picioare! Apoi, i-am privit îndelung, cu atenţie, îngrijorată: faţa, ochii, părul! Avea perişorul negru, ud şi rece ca gheaţa! O aduseseră s-o alăptez trecând pe un culoar lung şi întunecos, învelită în scutece vechi, rupte, luate, probabil, de la vreun cămin de copii. I-am suflat în păr, s-o încălzesc şi am şters-o cu un baticuţ pe care îl aveam la mine.

Între timp, am făcut, la sânul stâng, mastită suprainfectată! De această boală, numai bunul Dumnezeu m-a vindecat, fiindcă m-au dus la un doctor din închisoare să mă opereze la o oră nepotrivită, chiar atunci când i se servea masa.

Văzându-mă atât de slăbită şi de chinuită, s-a hotărât să termine cât mai repede cu mine, determinat, poate, şi de gardiana care mă însoţise până la el. După ce am fost „operată” astfel la sân, n-am mai alăptat-o pe fetiţa mea, pe Libertatea. Mi-au alăptat-o fetele din Cudalbi, care născuseră şi ele tot fetiţe, ori nişte tinere ţigănci – deţinute de drept comun – închise într-o celulă învecinată… Se întreceau între ele care să-i dea piept… Credeau că vor ieşi mai repede din puşcărie, dacă o alăptează pe Libertatea! Asociau numele ciudat, pentru ele, al fetiţei cu eliberarea din detenţie şi erau toate convinse că Dumnezeu le-a trimis-o ca pe o rază de speranţă în revenirea lor grabnică la viaţa liberă de dincolo de zidurile închisorii.”, scria Iuliana Preduț în cartea sa, citată de marturisitorii.ro.

Iuliana Preduț și fiica ei, Libertatea | Foto: marturisitorii.ro

Volumul memorialistic ”Speranţe încătuşate”, publicat în 1999 şi reeditat în 2000 , evocă infernul detenţiei Iulianei Predut în închisorile comuniste de la: Piteşti, Văcăreşti, Jilava, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea. Iuliana Preduț-Constantinescu a fost condamnată la 12 ani închisoare și grațiată în anul 1964, de la Penitenciarul Oradea. A murit pe 1 octombrie 2002, iar la șapte ani a fost urmată și de soțul ei, Nicolae, tatăl Libertății.

Despre Libertatea-Justina Preduț, acum Luminița Radu, nu se știu multe lucruri. Potrivit Wikipedia.ro, ea însăși ar fi scris în 2015 că ar fi doctor în managementul schimbării în instituții publice la Academia de Studii Economice - supraspecializare în management social.

Surse: marturisitorii.ro, activenews.ro, memorialsighet.ro