Scrisoarea emoționantă a unei foste operatoare 112: „Mi se rupe inima! Plecați,toți!”

Cristina Șoloiu a povestit unul dintre primele sale cazuri pe când lucra ca operator 112. În iarna anului 2005, un adolescent de 15 ani, care învăța la un liceu din Băile Herculane și locuia la un internat, a pornit singur, cu autobuzul, spre localitatea natală. El nu își anunțase părinții despre  intențiile sale,iar autobuzul a rămas blocat din cauza troienelor. Călătorii au fost dați jos, băiatul plecând pe jos spre localitatea în care se afla casa părinților săi, aflată la aproximativ 30 km. 

Copilul nu avea telefon mobil, la un moment dat, după 9 ore de mers prin zăpadă, a ajuns la un telefon public și a sunat la 112. Cristina Șoloiu intrase în tura de noapte, nu a putut localiza copilul și a direcționat apelul către poliție. Un poliștist a discutat cu adolescentul, și-a dat seama că situația era gravă și a discutat și cu un coleg al lui. Acesta din urmă a înțeles pe unde se afla acesta și l-a direcționat spre locuința soacrei sale. Inițial copilul insistase să continue drumul noaptea, dar ulterior l-a ascultat pe polițist, s-a dus în casa spre care a fost ghidat și a fost salvat.

Fosta operatoare 112 a menționat în postarea sa că atunci s-a simțit mândră că făcea parte dintr-un sistem care salvează vieți, dar că treptat mândria ei a murit încet „după Apuseni, după Colectiv, după incidentul de la metrou”. A adăugat și că, dacă nu ar fi ieșit de mai demult din sistem, ieșea acum cu siguranță.

Cristina Șoloiu a spus că, în opinia ei, singura soluție este ca „sistemul să fie dărâmat și reconstruit de la zero”.  Mesajul este și: „Plecaţi, toţi! Voi, cei buni, plecaţi acum! Nu mai giraţi incompetenţa ucigaşă a celorlalţi! Nu mai permiteţi să fiţi băgaţi în aceeaşi oală cu ei! Nu mai munciţi pentru ei sau în locul lor! ” Ea își încheie postarea cu următoarele cuvinte: „Nu ştiu ce să mai zic... încât simt că mi se rupe inima".