Suntem în 2026, vorbim cu și despre AI, dar încă nu există cataloage electronice în școli. Ce spune reprezentantul Ministerului Educației

Deși elevii și profesorii folosesc tot mai des platforme digitale, cataloagele de hârtie continuă să fie regula în majoritatea unităților de învățământ. Situația a fost explicată de Claudia Teodorescu, reprezentant al Ministerului Educației și Cercetării, care a recunoscut că această întârziere ține de lipsa retehnologizării bazei de date la nivel național, dar și de presiunea financiară pe care o implică o astfel de schimbare.

Școlile au posibilitatea să folosească doar catalog electronic, însă costurile trebuie suportate de școli

În prezent, legislația permite școlilor din România să utilizeze cataloage electronice. Cu toate acestea, această opțiune nu este implementată la scară largă, iar unul dintre principalele motive este legat de costuri. Instituțiile de învățământ care aleg să treacă la varianta digitală trebuie să suporte integral cheltuielile necesare.

Acest lucru creează o discrepanță între școli. Unitățile cu resurse financiare mai mari pot implementa sisteme moderne, în timp ce altele, mai ales din mediul rural sau din zone defavorizate, rămân dependente de cataloagele tradiționale. Astfel, digitalizarea educației nu este uniformă și depinde de bugetul fiecărei școli.

Notele de la școală chiar reflectă inteligența copilului? Ce spune specialistul

„Ele nu mai sunt obligatorii, dar neavând un sistem de catalog electronic public gratuit, eu nu pot să forțez o școală să meargă, să forțeze o primărie să plătească un abonament pentru școală, că nu se mai justifică investiția dacă eu plătesc azi abonamentul la catalog cu electronic, nu se mai justifică investiția mea în catalogul public”, a declarat Claudia Teodorescu.

Reprezentanții Ministerului au subliniat că, în lipsa unei finanțări centralizate, responsabilitatea cade pe umerii școlilor. Această situație face ca procesul de modernizare să fie lent și inegal, în ciuda nevoii evidente de adaptare la realitățile tehnologice actuale.

De ce mai avem cataloage de hârtie în școli?

Una dintre explicațiile principale pentru menținerea cataloagelor de hârtie este lipsa unei infrastructuri digitale bine puse la punct la nivel național. Potrivit declarațiilor oficiale, sistemul actual nu a fost încă retehnologizat astfel încât să permită o tranziție completă către varianta electronică.

Problema nu este doar tehnică, ci și administrativă. Implementarea unui catalog electronic presupune o bază de date unitară, securizată și accesibilă, ceea ce necesită timp, investiții și coordonare între multiple instituții. Fără aceste elemente, riscurile legate de erori sau breșe de securitate ar fi prea mari.

„E tot vina noastră. Și o să vă povestesc de ce: nu am reușit să retehnologizăm minunata noastră bază de date, dar sperăm în 3 ani de zile să fie gata. Vorbim de lucruri atât de avansate, dar nu putem rezolva chestiile simple. Hai să rezolvăm astea simple, să vedeți ce ușor va fi ulterior. Lucrez în Ministerul Educației de 10 ani în politici publice în educație.

În ultimii 5,6 ani activez în Direcția Generală pentru Implementare a planului național de redresare și reziliență. Lucrez cu peste 6000 de școli, de manageri de școli. (…) Cataloagele nu mai sunt obligatorii în format de hârtie de 3 ani de zile, să știți.  Noi avem un scop în viața asta sau ne mutăm de pe planetă, să facem catalogul electronic la nivel național, să facem portofoliu electronic al profesorului. 

Asta însemnând de la intrarea în sistem până la ieșirea de la pensie sau când își dorește din sistem, să aibă un loc în care are toate diplomele, toate certificările, toate informațiile despre salarii, despre activități, premii și alte activități și ce își desfășoară, dar să fie într-un singur loc, elevul să aibă vestitul portofoliu al elevului.”, a mai spus reprezentanta Ministerului Educației și Cercetării.

„O investiție imensă. Este o presiune imensă”

Reprezentantul Ministerului Educației a recunoscut că trecerea la cataloage electronice la nivel național presupune o investiție considerabilă. Nu este vorba doar despre software, ci și despre infrastructură, mentenanță, securitate și instruirea personalului.

Ziua în care am înțeles că notele copilului nu sunt totul și viața noastră s-a schimbat în bine

Această investiție vine într-un context în care sistemul educațional se confruntă deja cu numeroase provocări financiare. Prioritizarea resurselor devine astfel o problemă, iar digitalizarea completă este amânată în favoarea altor nevoi considerate urgente.

„E o investiție imensă, este o presiune imensă, pentru că noi trebuie să venim și cu partea din spate, facem ceva, dar trebuie să aducem toate datele din sistem la un loc. Și atunci poate că-n unele situații mai bine să avem cataloagele alea. 

Ele nu mai sunt obligatorii, dar neavând un sistem de catalog electronic public gratuit, eu nu pot să forțez o școală să meargă, să forțeze o primărie să plătească un abonament pentru școală, că nu se mai justifică investiția dacă eu plătesc azi abonamentul la catalog cu electronic, nu se mai justifică investiția mea în catalogul public.

Și atunci am plecat întâi să facem acest catalog electronic și să renunțăm la hârtiile minunate, inclusiv interoperabilizările cu celelalte platforme: adică adeverințele pe elev pentru sănătate, datele de la medicul de familie, transportul, bursele, pentru că va fi mult mai simplu să interogheze sistemele între ele și se aflăm calitatea lui de elev, de asigurat, de părinte cu venituri minime și așa mai departe. Durează. Știu că este târziu, îmi cer scuze, eu sper să-mi iasă și partea asta”, a declarat ea.

Totuși, există speranțe că în următorii ani situația se va schimba. Oficialii au menționat un orizont de aproximativ trei ani pentru modernizarea bazei de date și implementarea unor soluții digitale eficiente. Până atunci însă, cataloagele de hârtie rămân o realitate prezentă în școlile din România.

Într-o lume în care tehnologia redefinește educația, diferența dintre posibil și realitate devine tot mai evidentă. Cataloagele electronice nu mai sunt un lux, ci o necesitate, iar întârzierea implementării lor arată cât de mult mai este de făcut pentru modernizarea sistemului educațional.