Un tată și-a ucis propria fiică de 12 ani din „iubire" prin intoxicație cu monoxid de carbon. Fetița s-a născut cu paralizie cerebrală

Tracy Latimer era o copilă cu dizabilități severe, dependentă complet de familia sa pentru aproape toate activitățile zilnice. Nu putea merge singură, avea dificultăți de vorbire și trecea prin dureri cronice provocate de complicațiile medicale ale paraliziei cerebrale. În spatele ușilor închise, familia încerca să facă față unei situații extrem de dificile, însă nimeni nu și-a imaginat că povestea avea să se termine atât de tragic.

Robert Latimer, tatăl fetei, a recunoscut că și-a ucis fiica în octombrie 1993 prin intoxicație cu monoxid de carbon. Bărbatul a pus-o pe Tracy în cabina camionetei familiei și a conectat un furtun la țeava de eșapament. Fetița a murit asfixiată, iar cazul a devenit unul dintre cele mai controversate procese din istoria Canadei moderne.

Un bărbat a fost condamnat pentru crimă după ce și-a ucis soția însărcinată. A fost eliberat mai devreme și și-a ucis din nou familia

Tracy Latimer s-a născut cu paralizie cerebrală severă

Tracy Latimer s-a născut pe 23 noiembrie 1980, în Saskatchewan, Canada. Încă din primele luni de viață, medicii au observat că fetița avea probleme neurologice grave. Ulterior, a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală severă, o afecțiune care îi afecta profund mobilitatea și dezvoltarea.

Pe măsură ce creștea, Tracy avea nevoie permanentă de ajutor pentru a mânca, a se deplasa și a comunica. Fetița suferea și de convulsii frecvente, iar durerile provocate de deformările osoase deveniseră din ce în ce mai greu de suportat. Familia spunea că micuța trecea prin intervenții medicale și tratamente constante.

Potrivit documentelor prezentate ulterior în proces, Tracy avea capacitatea mentală apropiată de cea a unui copil foarte mic și depindea complet de cei din jur. Cu toate acestea, organizațiile pentru drepturile persoanelor cu dizabilități aveau să spună mai târziu că viața ei avea aceeași valoare ca a oricărui alt copil și că dizabilitatea nu putea justifica moartea ei.

Robert Latimer a spus că voia să îi oprească suferința

În anii dinaintea tragediei, familia Latimer trecea printr-o perioadă extrem de grea. Tracy urma să fie supusă unei noi intervenții chirurgicale ortopedice, menită să îi reducă durerile provocate de luxațiile severe ale șoldului. Robert Latimer considera însă că fiica sa suferise deja prea mult.

Pe 24 octombrie 1993, în timp ce restul familiei mergea la biserică, Robert Latimer a rămas acasă cu Tracy. Bărbatul a dus-o în camioneta familiei și a pornit un sistem improvizat prin care gazele de eșapament erau direcționate în interiorul vehiculului. Tracy a murit intoxicată cu monoxid de carbon.

Inițial, Robert Latimer le-a spus autorităților că fiica sa murise în somn. Ulterior însă, anchetatorii au descoperit adevărul, iar bărbatul a recunoscut ce făcuse. El a declarat că și-a ucis copilul pentru a-i curma durerea și că nu mai suporta să o vadă suferind.

O fetiță de 4 ani a dispărut fără urmă deși nu a plecat niciodată din camera ei, fiind țintuită la pat. Cum a fost găsită după 9 zile

Cazul a împărțit Canada în două tabere

Moartea lui Tracy Latimer a provocat un val uriaș de reacții în Canada. O parte dintre oameni l-au văzut pe Robert Latimer ca pe un tată disperat, copleșit de situația medicală a fiicei sale. Alții au considerat că ceea ce s-a întâmplat a fost o crimă extrem de gravă împotriva unui copil vulnerabil.

Organizațiile pentru drepturile persoanelor cu dizabilități au reacționat imediat și au avertizat că justificarea crimei prin „milă” sau „iubire” transmite un mesaj periculos despre valoarea vieții persoanelor cu handicap. Reprezentanții Inclusion Canada au spus că Tracy a fost ucisă pentru că era percepută drept o povară.

Procesul lui Robert Latimer a fost urmărit de întreaga țară și a deschis dezbateri uriașe despre eutanasie, drepturile persoanelor cu dizabilități și responsabilitatea părinților. Mulți oameni se întrebau dacă un părinte are vreodată dreptul să decidă că viața propriului copil nu mai merită trăită.

Robert Latimer a fost condamnat pentru crimă de gradul doi

În 1994, Robert Latimer a fost găsit vinovat de crimă de gradul al doilea pentru uciderea fiicei sale. În Canada, această condamnare presupunea automat închisoare pe viață, cu posibilitatea eliberării condiționate după 10 ani.

Cazul a trecut prin mai multe apeluri și procese, iar avocații lui Latimer au încercat să obțină o pedeapsă mai redusă. Ei au susținut că bărbatul acționase din compasiune și că pedeapsa minimă era prea severă în raport cu circumstanțele cazului.

În anul 2001, Curtea Supremă a Canadei a decis definitiv că Robert Latimer trebuie să execute pedeapsa stabilită de lege. Judecătorii au afirmat că dizabilitatea lui Tracy nu poate diminua gravitatea crimei și că viața unui copil cu handicap are aceeași valoare și aceeași protecție legală ca oricare alta.

O mamă și-a lăsat fiul de 3 ani în grija concubinului pentru a-l face „bărbat". Băiețelul era obligat să stea nemișcat, făcea dușuri reci și rostea rugăciuni... până ce într-o zi a dispărut subit

Cazul Tracy Latimer continuă să provoace emoție și astăzi

Robert Latimer a petrecut ani în închisoare și a fost eliberat condiționat după executarea unei părți importante din pedeapsă. Cu toate acestea, cazul nu a fost niciodată uitat în Canada și continuă să fie discutat în universități, organizații pentru drepturile omului și în sistemul juridic.

Pentru multe familii care cresc copii cu dizabilități severe, povestea lui Tracy rămâne extrem de dureroasă. Numeroși activiști spun că tragedia arată cât de puțin sprijin primesc uneori părinții care îngrijesc copii cu nevoi speciale, dar și cât de periculos este când societatea începe să considere anumite vieți „mai puțin valoroase”.

Moartea lui Tracy Latimer a rămas una dintre cele mai controversate tragedii familiale din istoria Canadei moderne. În centrul tuturor dezbaterilor s-a aflat însă o fetiță de 12 ani care nu a avut posibilitatea să își spună propria poveste și care și-a pierdut viața chiar din mâinile omului care trebuia să o protejeze cel mai mult.