Pove?ti de Fra?ii Grimm - Muzican?ii din Bremen
M?garul pricepu îns? c? nu-l a?teapt? vremuri prea bune ?i, f?r? s? mai adaste, î?i lu? t?lp??i?a spre ora?ul Bremen. Nu ?tiu de unde-i venise-n gând c? acolo s-ar putea face muzicant al ora?ului. Dup? ce merse el o bucat? de vreme, iat? c? d?du peste un ogar care z?cea întins pe-o margine a drumului, r?suflând din greu de parc? ar fi f?cut ocolul p?mântului.
- Ce gâfâi a?a, m? Apuc?-l-în-Col?i? îl întreb? m?garul.
- Vai de p?catele mele, r?spunse câinele, pentru c? sunt b?trân ?i sl?besc din zi în zi tot mai mult ?i pentru c? la vân?toare nu m? mai dovedesc bun de nici o isprav?, st?pânul meu ?i-a pus în gând s?-mi fac? de petrecanie, ?i atunci mi-am luat repede t?lp??i?a. Dar vorba e cu ce-o s?-mi câ?tig eu pâinea de-aci înainte?
- ?tii ceva, îi spuse m?garul, eu m? duc la Bremen s? m? fac muzicant. Hai cu mine, c? s-o mai g?si ?i pentru domnia ta un loc în taraf! Eu o s? cânt din l?ut?, iar tu o s? ba?i la toba mare.
Câinelui îi pl?cu propunerea, cum era s? nu-i plac?! ?i plecar? împreun? mai departe. Merser? ei a?a pân? ce întâlnir? în drum o pisic?. ?i-avea pisica asta o mutr? jalnic?, de parc? tot îi ningea ?i-i ploua!
- Ei, Linge-Barb?, de ce-mi e?ti atât de trist?? Cine ?i-a stricat socotelile? o întreb? m?garul.
- Cui i-ar arde s? fie vesel, când i-a ajuns funia la par? r?spunse pisica. Pentru c? anii b?trâne?ii m-au cam adus de ?ale ?i mi s-au tocit col?ii ?i pentru c?-mi place mai mult s? m? tol?nesc dup? cuptor ?i s? torc decât s? alerg dup? ?oareci, st?pâna mea a vrut s? m? înece. Am fugit eu de acas? la timp, nu e vorb?, dar stau, ?i m? socotesc: încotro s-o apuc acum?
- Hai cu noi la Bremen, c? la serenade nu te-ntrece nimeni ?i cu siguran?? c-o s?-?i g?se?ti ?i tu un loc în taraful ora?ului.
Pisica socoti c? sfatul ?sta nu-i r?u deloc ?i se al?tur? celorlal?i doi. ?i-au tot mers cei trei fugari, au tot mers ?i trecând ei prin fa?a unei cur?i au v?zut coco?at pe-o poart? un coco? care striga "cucurigu" din toat? puterea r?runchilor.
- Ce ?i s-a-ntâmplat de strigi a?a, m?i, coco?ule? îl întreb? m?garul. Astâmp?r?-te o dat?, c? împuiezi urechile oamenilor!
- Dau ?i eu de veste c-o s? fie vreme frumoas?, dar la ce bun! spuse cu triste?e coco?ul. Mâine-i duminic? ?i ne vin oaspe?i. Dar vezi c? st?pân?-mea nu se mai arat? milostiv? fa?? de mine; i-a spus buc?t?resei c-ar pofti s? m? m?nânce la mas?, în ciorb?, a?a c? în seara asta o s? m? scurteze de cap... Acu'n?elegi de ce strig a?a? Strig ?i eu cât mai pot, cât mai sunt în via??...
- P?i bine, Creast?-Ro?ie, s? te nec?je?ti matale pentru atât! îl dojeni m?garul. Hai mai bine cu noi, la Bremen. C? oriunde ai merge, ceva mai bun decât moartea tot o s? afli... Ai un glas care te unge ?i de te-ai învoi s? cânt?m împreun?, ne-o asculta lumea cu gura c?scat?, z?u a?a!
Coco?ul g?si c? propunerea urecheatului e cât se poate de nimerit? ?i tuspatru o pornir? la drum. Merser? ei cât merser?, dar cum nu putur? ajunge la Bremen într-o singur? zi, se v?zur? sili?i s? înnopteze într-o p?dure. M?garul ?i câinele î?i f?cur? culcu?ul sub un copac mare, iar coco?ul ?i pisica se c???rar? în r?muri?ul bogat. Dar coco?ul nu fu mul?umit de culcu? ?i zbura mai sus, pân?-n vârful copacului, unde se sim?ea mai la ad?post. Înainte de a apuca s? adoarm?, î?i mai roti o dat? privirea în jur ?i deodat? i se p?ru c? z?re?te în dep?rtare o lumini??.
Atunci le strig? tovar??ilor s?i c? nu prea departe de acolo trebuie s? fie o cas?, c?ci se z?re?te o lumin?.
- Hai s-o întindem chiar acu' într-acolo, spuse cu hot?râre m?garul, c? ad?postul ?sta nu prea e de soi!
Câinele era la fel de zorit; gândea c?, de-ar g?si pe acolo niscaiva oase sau vreo buc??ic? de carne, i-ar prinde tare bine.
Pornir? deci spre locul unde se vedea lumini?a ?i-n curând o v?zur? scânteind ?i mai puternic; ?i din ce se apropiau, lumina se f?cea tot mai mare; în cele din urm? ajunser? la casa unor tâlhari, care era luminat? ca ziua. M?garul, ca fiind cel mai înalt dintre ei, se apropie de fereastr? ?i privi în?untru.
- Ce vezi acolo, m?i, Urechil?? îl întreb? coco?ul.
- Ce v?d? Ap?i v?d o mas? înc?rcat? cu mânc?ri ?i b?uturi alese ?i ni?te tâlhari care stau în jurul ei ?i se înfrupt? de zor.
- A?a ceva ne-ar prinde bine ?i nou?! zise coco?ul.
- Mai încape vorb?? Numai de ne-am vedea în locul lor! spuse m?garul, privind cu jind cum înfulecau tâlharii.
Chibzuir? ei în ce chip ar putea s?-i pun? pe tâlhari pe goan? ?i, în cele din urm?, g?sir? ce aveau de f?cut. M?garul î?i ridic? picioarele dinainte ?i le propti de marginea ferestrei, câinele s?ri pe spinarea m?garului, pisica se c???ra pe spatele câinelui, iar la urm? coco?ul î?i desf?cu aripile ?i, zburând, se a?ez? pe capul pisicii. ?i a?a cum erau orândui?i, ca la un semn, pornir? cu to?ii s? cânte, fiecare pe viersul lui: m?garul r?gea, câinele l?tra, pisica mieuna ?i coco?ul cucuriga. Dup? ce f?cur? o cântare în toat? regula, se n?pustir? prin fereastr? în odaie, de z?ng?nir? toate geamurile ?i se f?cur? ??nd?ri.
De spaim?, tâlharii s?rir?-n sus ca ni?te apuca?i ?i crezând c? niscaiva stafii au n?v?lit în cas?, fugir? îngrozi?i în p?dure. Iar cei patru tovar??i se a?ezar? la mas? ?i, luând fiecare din ce mai r?m?sese, se ghiftuir? de parc? i-ar fi a?teptat un post de patru s?pt?mâni.
Dup? ce s-au osp?tat în lege, cei patru muzican?i stinser? luminile ?i-?i aleser? culcu?ul, fiecare dup? pofta inimii ?i dup? cum îi era firea.
M?garul se culc? pe un mald?r de gunoi, câinele se f?cu covrig dup? u??, pisica se tol?ni pe cuptor, lâng? spuza cald?, iar coco?ul se coco?? pe o grind? de sub bagdadie. ?i cum veneau de la drum lung ?i erau osteni?i, adormir? repede.
Dup? ce trecu miezul nop?ii, tâlharii v?zur? de departe c?-n cas? nu mai arde nici o lumin? ?i c? totul p?rea cufundat în t?cere. Atunci c?petenia le zise:
- Mi se pare c? ne-am cam speriat de poman?! S-ar cuveni s? ne ru?in?m c-am fost a?a de slabi de înger!
?i trimise pe unul de-ai lor s? cerceteze ce se mai întâmpla pe acas?. Iscoada nu deslu?i nimic care s?-l pun? pe gânduri; casa p?rea cufundat? în cea mai deplin? lini?te ?i, f?r? nici o grij?, intr? în buc?t?rie ?i voi s? aprind? o lumânare. Dând de ochii scânteietori ai pisicii, îi lu? drept c?rbuni aprin?i ?i apropie de ei un b?? de chibrit, ca s?-l aprind?. Dar pisica nu în?elese de glum?; îi s?ri în obraz ?i începu s?-1 zgârie ?i s?-l scuipe. Tâlharul trase o sperietur? zdrav?n? ?i d?du s? ias? afar? prin u?a din dos. Dar nu sc?p? cu una-cu dou?. Câinele, care sta lungit dup? u??, se repezi la el ?i-l mu?c? de picior. O lu? atunci la goan? prin curte ?i, când trecu pe lâng? mald?rul de gunoi, îi arse m?garul o copit?, de v?zu stele verzi. Iar coco?ul, trezit de h?rm?laia de-afar?, începu s? strige de pe grind?: "cucurigu, cucuriiguu!"... Atunci tâlharul î?i lu? picioarele la spinare ?i nu se opri decât în fa?a c?peteniei tâlharilor, c?reia îi în?ir? toate groz?viile prin câte trecuse.
- Vai de via?a noastr?! În cas? s-a cuib?rit o co?ofan? afurisit?, care mi-a zgâriat tot obrazul cu ni?te gheare lungi ?i ascu?ite; iar la u??, cine crezi c? st?tea? unul cu un cu?it, pe care mi l-a înfipt în picior! Socoteam c-am sc?pat! Da' ?i-ai g?sit s? scapi a?a u?or! în ograd?, o namil? neagr? m-a pocnit cu o m?ciuc?, iar sus, coco?at pe acoperi?, sta însu?i judec?torul ?i tot striga "Aduce?i-mi-l încoace pe tâlhar! Aduce?i-mi-l!"... Dac? am v?zut c? a?a st? treaba, am fugit de-mi sfârâiau c?lcâiele...
Din seara aceea, tâlharii n-au mai cutezat s? se apropie de cas?, iar cei patru muzican?i din Bremen s-au sim?it atât de bine acolo, c? nu s-au mai îndurat s? plece ?i toate câte le-a?i auzit mi le-a spus ?i mie, chiar adineauri, un fârtat de-al meu. ?i cred c? nu ?i-a r?cit gura degeaba...
Urmareste-ne pe Google News
