Povestea unui om lenes

Cic? era odat? într-un sat un om grozav de lene?; de lene? ce era nici îmbuc?tura din gur? nu ?i-o mesteca. ?i satul, v?zând c? acest om nu se d? la munc? nici în ruptul capului, hot?rî s?-l spânzure pentru a nu mai da pild? de lenevire ?i altora. ?i a?a se aleg vreo doi oameni din sat ?i se duc la casa lene?ului, îl umfl? pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesim?itoriu, ?i hai cu dânsul la locul de spânzur?toare.
Pove?ti de Ion Creang? - Povestea unui om lene?

A?a era pe vremea aceea.

Pe drum se întâlnesc ei cu o tr?sur? în care era o cucoan?. Cucoana, v?zând în carul cel cu boi un om care seam?n? a fi bolnav, întreab? cu mil? pe cei doi ??rani, zicând:

- Oameni buni! Se vede c? omul cel din car e bolnav, s?rmanul, ?i-l duce?i la vro doftoroaie undeva, s? se caute.

- Ba nu, cucoan? - r?spunse unul dintre ??rani - s? ierte cinstit? fa?a dumnevoastr?, dar aista e un lene? care nu credem s? mai fi având p?reche pe lume, ?i-l ducem la spânzur?toare, ca s? cur??im satul de-un trândav.

- Alei, oameni buni! zise cucoana, înfiorându-se. P?cat, s?rmanul, s? moar? ca un câne f?r?delege! Mai bine duce?i-l la mo?ie la mine; iac?t? curtea pe costi?a ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia a?a pentru împrejur?ri grele, Doamne fere?te! A mânca la posmagi ?i a tr?i ?i el pe lâng? casa mea, c? doar ?tiu c? nu m-a mai pierde Dumnezeu pentr-o buc??ic? de pâne. D?, suntem datori a ne ajuta unii pe al?ii.

- I-auzi, m?i lene?ule, ce spune cucoana: c? te-a pune la cote?, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre s?teni. Iaca peste ce noroc ai dat, bat?-te întunericul s? te bat?, urâciunea oamenilor! Sai degrab? din car ?i mul??me?te cucoanei c? te-a sc?pat de la moarte ?i-ai dat peste bel?ug, luându-te sub aripa dumisale. Noi gândeam s?-?i d?m sopon ?i frânghie. Iar cucoana, cu bun?tatea dumisale, î?i d? ad?post ?i posmagi; s? tot tr?ie?ti, s? nu mai mori! S?-?i puie cineva obrazul pentru unul ca tine ?i s? te hr?neasc? ca pe un trântor, mare minune-i ?i asta! Dar tot de noroc s? se plâng? cineva. Bine-a mai zis, cine-a zis, c? boii ara ?i caii manânc?. Hai, d? r?spuns cucoanei, ori a?a, c? n-are vreme de stat la vorb? cu noi.

- Da muie?i-s posmagii? zise atunci lene?ul cu jum?tate de gur?, f?r? s? se cârneasc? din loc.

- Ce-a zis? întreb? cucoana pe s?teni.

- Ce s? zic?, milostiv? cucoan?, r?spunde unul. Ia întreab? c? muie?i-s posmagii?

- Vai de mine ?i de mine - zise cucoana cu mirare - înc? asta n-am auzit! Dar el nu poate s? ?i-i moaie?

- Auzi, m?i lene?ule: te prinzi s? moi posmagii singur, ori ba?

- Ba, r?spunse lene?ul. Trage?i mai bine tot înainte! Ce mai atâta grij? pentru ast? pustie de gur?!

Atunci unul dintre s?teni zise cucoanei:

- Bun?tatea dumneavoastr?, milostiv? cucoan?, dar degeaba mai voi?i a strica orzul pe gâ?te. Vede?i bine c? nu-l duceam noi la spânzur?toare numai a?a de flori de cuc, s?-i lu?m n?ravul. Cum chiti?i? Un sat întreg n-ar fi pus oare mân? de la mân?, ca s? poat? face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împ?r?teas? mare, ce-?i ba?i capul!

Cucoana atunci, cu toat? bun?voin?a ce avea, se leh?mete?te ?i de binefacere ?i de tot, zicând:

- Oameni buni, face?i dar cum v-a lumina Dumnezeu!

Iar s?tenii duc pe lene? la locul cuvenit, ?i-i fac feliul.

?i iac? a?a au sc?pat ?i lene?ul acela de s?teni ?i s?tenii aceia de dânsul.

Mai pofteasc? de acum ?i al?i lene?i în satul acela, dac? le d? mâna ?i-i ?ine cureaua.

?-am înc?lecat pe-o ?ea, ?i v-am spus povestea a?a.