Nu, mamele nu ar trebui să aibă nevoie de motive întemeiate pentru a nu alăpta. Este decizia lor să nu o facă

Alaptarea este în țara noastră încă un subiect tabu. Femeile judecă alte femei, societatea judecă mamele care nu alăpteză indiferent de motivul pe care îl au, iar în combinație cu depresia post natală, se instalează stima de sine scăzută. Fiind unul din cele mai controversate subiecte, alăptarea stârnește discuții aprinse în rândul mămicilor în parcuri, între membrii familiei și mai ales, pe internet.

De la primul test de sarcină, când viitoarea mămică află minunata veste, una din primele informații pe care le caută este alăptarea. Un fenomen cât se poate de natural, hrănirea copilului la sân nu se dovedește a fi potrivit pentru toate mamele. Fie că pot să alăpteze sau nu, femeile se confruntă cu disconfort fizic în timpul alăptării sau chiar cu probleme la nivel psihologic.

Indiferent cum am privi situația, alăptatul nu este obligație, ci este o posibilitate de hrănire a copilului.  Dacă ai ajuns pe această pagină, dacă ești blamată de familie sau de societate pentru decizia ta de a nu alăpta, trebuie să citești povestea protagonistei noastre.

O tânără mămică ne relatează experiența ei privind nașterea și alegerea pe care aceasta a făcut-o, și anume de a nu-și alăpta copilul. Să-i urmărim declarațiile și se empatizăm cu alegerile sale.

“Deși dintotdeauna mi-am imaginat că voi fi o tânără mamă care își alăptează copilul, viața mi-a dovedit că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. După ce am dat naștere copilului, am realizat că lucrurile nu stau chiar așa cum m-aș fi așteptat“, mărturisește ea.

„Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Nu mi-am putut alăpta fetița”

Femeia povestește cum după 24 de ore de travaliu, medicul a decis că este necesară cezariană de urgență. Cauza, așa cum a numit-o medicul a fost “pelvis incompetent“. Din păcate, corpul pacientei nu se putea dilata mai mult de 6 cm, iar riscurile erau mai mari decât avantajele unei nașteri naturale. Așa că aproape imediat s-a trezit pe masa de operație așteptând să audă primul plânset și să își țină copilul la piept.

Fiind prima și cea mai importantă operație din viața ei, cezariana a descurajat tânăra care a trebuit să treacă printr-o experiență traumatizantă după cele nouă luni în care corpul ei a suferit numeroase transformări.

Sondaj de opinie Qbebe: Alaptare sau lapte praf?

“Imediat după operație, asistentele m-au încurajat să-mi alăptez copilul. Am încercat din răsputeri, dar bebelușul nu se atașa corespunzător la sân“ își amintește mama.
În următoarele două zile de după naștere, nici mămica, nici copilul nu s-au putut odihni deloc.

Asistentele intrau și ieșeau pe ușa salonului pentru a vedea dacă bebelușa suge, dacă se atașează corect la sân și dacă pacienta are o stare de sănătate bună .

„Un consultant în alăptare din spital m-a asigurat că bebelușul avea fren lingual. Soluția pe care a găsit-o a fost să îmi atașez o pompă de sâni, lucru nu foarte plăcut.

În acel moment pur și simplu am vrut să renunț la ideea de a-mi alăpta copilul. Din fericire, soțul mi-a fost alături și pur și simplu a cerut personalului medical lapte praf pentru bebeluș. Astfel l-am putut hrăni hrănit corespunzător“ ne destăinuie femeia.

Odată ce copilul a acceptat formula de lapte, amândoi s-au putut odihni. Planul tinerei a fost ca odată ajunsă acasă, să poată pompa laptele fără stres. Dar nici acest plan nu a mers așa cum a crezut. Deși aflată în confortul propriului cămin, eroina noastră pompa o dată la două trei ore.

Din nefericire, cantitatea de lapte scoasă într-o zi la pompă nu era suficientă pentru a hrăni copilul la o singură masă. De aceea, formula de lapte praf a rămas de bază pentru alimentația bebelușului.

Sfatul specialistului: dificultăți în alăptare și soluții

„Pompa de sân devenise dușmanul meu numărul uni. Eram blamată că nu vreau să mă sacrific pentru binele copilului”

“Pentru că a trebuit să mă întorc la serviciu imediat ce copilul a împlinit patru săptămâni, pomparea laptelui a devenit o adevărată problemă. Trebuia să merg la serviciu, să am grijă de copil, de casă, iar pompa de sân era dușmanul meu numărul unu.

Vocile din jurul meu mă blamau că nu sunt dispusă să fac ceea ce trebuie pentru copilul meu și anume să mă sacrific“ rememorează cu tristețe șirul evenimentelor.

În situația protagonistei noastre se află milioane de alte femei care simt că fără sacrificiu nu pot fi numite mame. Nu este deloc benefic pentru copil să aibă alături o mamă foarte obosită, care se chinuie să pompeze lapte și acesta nu este suficient nici măcar pentru o masă.

Alternativa oferită de hrănirea cu lapte praf este avantajoasă atât pentru mămică, dar și pentru copil. Bebelușul se satură mai ușor, ia în greutate foarte bine și mama își mai reduce din stresul care este absolut normal după sarcină.

10 adevăruri științifice despre laptele praf pentru bebeluși

„Nu vreau este un motiv suficient pentru a nu alăpta”

Atât laptele matern, cât și laptele praf sunt alternative de hrănire a copilului în primele luni și primii ani de viață. Niciuna din aceste alegeri nu nu trebuie să atragă sentimente negative sau o stimă de sine scăzută. La toate acestea contribuie și depresia postpartum, dar mai ales criticile primite constant de la cei din jur, fie că este vorba de rude, prietene sau personal medical.

Tânăra ne asigură că fetița hrănită cu formulă de lapte a devenit un copil foarte puternic, ambițios și cu o imunitate de fier. Dorința ei este să reprezinte vocea din online a tuturor mamelor care simt nevoia să dea explicații oricui și oricând în ceea ce privește alegerea de a-și hrăni copilul.

Pentru cititoarele noastre care se află în situația de a nu putea sau de a nu dori să alăpteze, articolul vine să le întărească credința că au luat cea mai bună decizie pentru copilul lor. Nicio alegere pe care o faci pentru copilul tău nu este greșită, dacă nu vine în detrimentul stării de bine a copilului.

Nimeni și nimic nu te poate face să te simți “mai puțin mamă“. Iar celor care nu se află în această ingrată situație, le sugerăm să fie mai empatici și mai înțelegători cu lupta pe care fiecare mamă o duce în primele luni de viață ale copilului ei.