Dorința de a-ți manca bebelușul de drag demonstrează că ești un părinte bun

Dorința de a-ți manca bebelușul de drag demonstrează că ești un părinte bun

Otilia Geavlete - Redactor Senior

Cu siguranță au fost momente în care ai simțit că nu mai poți rezista și îți vine să muști un obrăjor delicios sau o tălpiță rozalie. Bebelușul tău este de-a dreptul apetisant, când se rostogolește în pătuț și râde în hohote, ori întinde către tine piciorușele dolofane. Ca să-ți domolești pornirile, l-ai pupat apăsat sau l-ai strâns cu putere, ori i-ai ciugulit mânuțele și bărbița. „Dar nu cumva astfel de porniri nu sunt tocmai normale?", poate te-ai întrebat. Stai fără grijă: dorința de „a-ți mânca" bebelușul este absolut normală, ba chiar și sănătoasă, după cum demonstrează știința. În plus, este nici mai mult nici mai puțin, decât dovada că ești un părinte bun.

Bebelușii sunt făcuți să ne determine să ne îndrăgostim de ei. Ochișorii strălucitori, năsucul cârn, gurița roșie, mânuțele durdulii, toate sunt îmbinate în așa fel de natură încât, ori de câte ori apare un astfel de "exemplar", în mașină sau pe stradă, toate capetele se întorc după el. Cât despre mame, bunici și prietene sosite în vizită, nu o dată le auzi exclamând cu entuziasm: „Te mănânc tot, din cap până-n picioare." Studiile au arătat că acest impuls este unul natural, evolutiv, destinat protecției puiului fragil de om. Tendința de a cuprinde cu totul mica ființă vulnerabilă este un semn al legăturii puternice de atașament dintre mamă și copil, o rezultantă a multiplelor emoții pozitive care ne leagă de cel pe care l-am purtat multă vreme chiar în interiorul nostru. Câteva studii au arătat care sunt fundamentele biologice și neurologice ale acestei tendințe de nestăvilit, precum și legătura dintre dorința de a-ți "mânca" bebelușul și calitățile de bun părinte.

dragalas

Când îți vine să "mănânci" bebelușul, de fapt îți reglezi emoțiile

Acest fenomen are o denumire științifică și un scop evolutiv. Se numește „agresiunea drăgălașă" (cute aggression) și ne ajută să ne controlăm emoțiile, conform unor studii ale cercetătorilor de la Yale University. Conducătoarea studiului, Oriana Aragon, a explicat astfel fenomenul: „Ne reglăm emoțiile în variate moduri. Câteodată, încercăm să regândim o situație. Alteori, încercăm să ne domolim tendințele cu ajutorul voinței. Uneori ne detașăm, pur și simplu, de situația care generează anumite emoții. Descoperiri recente demonstrează că, atunci când răspundem cu o expresie opusă față de ceea ce simțim, acest lucru ne ajută să ne echilibrăm în interior."
Cu alte cuvinte, ne este atât de drag de cel mic, că realmente nu mai putem suporta senzația, iar creierul se adaptează, dându-ne acest impuls bizar de a-l ronțăi, pur și simplu. Astfel de impuls, oarecum opus față de ceea ce simțim de fapt, este ca atunci când plângem de bucurie, adică avem o expresie emoțională inversă față de starea pe care o încercăm. Prin această reacție, de fapt ne eliberăm de starea de stres. Prea multe emoții pozitive pot fi la fel de stresante și greu de dus ca și emoțiile negative, ceea ce este nociv pentru corp. „Dacă ai emoții foarte intense, chiar și pozitive, se eliberează hormoni ai stresului, care pot dăuna organismului. Pentru a regla aceste emoții și a recâștiga balanța emoțională, trebuie să eliberăm stresul în manieră opusă, adică printr-o reacție agresivă.", a explicat Aragon.

Evoluția a "complotat" să ne îndrăgostim de bebeluși

Studii ale comportamentului uman și ale organizării sociale au demonstrat că bebelușii sunt drăgălași cu un scop foarte precis- acela de a impresiona si a ne face să vrem să avem grijă de ei. Probabil sună puțin caraghios, dar se pare că natura a pus în mișcare astfel de mecanisme, pentru a-și proteja odraslele și a garanta conservarea speciei. Trăsăturile fizice drăgălașe au fost denumite de etologul Konrad Lorenz „schema bebelușului" . De-a lungul timpului, am ajuns să asociem anumite trăsături, precum fața rotundă, ochii mari, fruntea largă și bărbia delicată cu ceea ce este drăguț și copilăresc. Să luăm numai păpușile sau personajele din desenele animate clasice și avem exemple grăitoare privind sus-numita schemă a drăgălășeniei și atractivității. În cadrul unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Science (PNAS), o echipă de cercetători a testat impactul schemei bebelușului asupra a 122 de studenți, pentru a determina relația dintre gradul de drăgălășenie și dorința de a purta de grijă bebelușului. Cercetătorii au folosit fotografiile a 17 bebeluși, utilizând tehnici computerizate pentru a le face să se încadreze în schemă (față rotundă, ochi mari, frunte largă, nas și gură mici) sau, dimpotrivă, să nu se potrivească cu ea (față îngustă, frunte joasă, ochi mici, gura și nasul mari). S-a demonstat că atunci când pozele se potriveau cu „schema bebelușului", studenții aveau un impuls mai pronunțat de a îmbrățișa copilul, de a-i oferi grijă și protecție.

ruj pe picior

Femeile sunt mai sensibile la „schema bebelușului"

Și, implicit, mai dornice să poarte de grijă copilașului, dar și să-l „mănânce" de drag. Studiile au arătat că femeile răspund mai puternic trăsăturilor drăgălașe ale copilului mic decât bărbații. Într-un studiu, au fost incluse 16 femei fără copii și li s-au arătat poze cu bebeluși, în timp ce le era măsurată activitatea cerebrală. Cu cât chipul copiilor era mai apropiat de „schema bebelușului", cu atât se activa mai puternic sistemul mezocorticolimbic, zona din creier asociată cu recompensa și se elibera o cantitate mai mare de dopamină, hormon activator al unor senzații și emoții pozitive. Totodată, creștea motivația și dorința femeilor de a avea grijă de copilul respectiv. Această cale neuronală reprezintă, de fapt, fundamentul biologic al nevoii noastre de a proteja și a îngriji tot ceea ce arată ca un bebeluș. Este, totodată, un mecanism prin care evoluția a făcut ca și alți membri ai comunității să fie dispuși să preia rolul de îngrijire a unui copil mic, atunci când mama lipsește.
Dar, pe lângă faptul că drăgălășenia ne motivează să avem grijă de toate ființele care aduc a bebeluși, ne poate suprastimula , astfel încât creierul nostru să reacționeze prin dorința spontană de a mușca.

Care sunt beneficiile dorinței de „a-ți mânca" bebelușul

pup bebe

Atunci când apare, aceasta determină o eliberare de stres și o refacere a balanței emoționale, așa cum au arătat studiile din cadrul Yale University. Dorința aceasta, aparent bizară, este o dovadă a unei bucurii copleșitoare pe care mama o are în prezența copilului, dar și a unei forme profunde de atașament. Totodată, corelează și cu o intensă capacitate de a purta de grijă copilului și de a-l ține în siguranță. Cât despre alte persoane care simt o dorință similară față de bebelușul nostru, primatologul Susan Perry, de la Universitatea Califonia, a explicat că un astfel de comportament inofensiv, de hârjoană, este o moștenire arhaică, similară cu comportamentul animalelor care se mușcă prietenește, fără să se rănească.
Așa că, mămici, este perfect normal și sănătos să vrei să-ți „mănânci" bebelușul. Deci ronțăiți fără teamă acele mânuțe, piciorușe și obrăjori, vă echilibrează emoțional și vă ajută să fiți un părinte mai bun.

Surse: https://www.mother.ly; https://www.todaysparent.com; https://www.buzzfeed.com

 

Articolul urmator
Un nou studiu demonstrează că bebelușii care primesc antibiotic pot dezvolta la vârsta adultă afecțiuni digestive
Un nou studiu demonstrează că bebelușii care primesc antibiotic pot dezvolta la vârsta adultă afecțiuni digestive

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Țipatul nu te face o mamă rea, demonstrează doar că ești OM
    Țipatul nu te face o mamă rea, demonstrează doar că ești OM

    Aveam la dispoziție cincisprezece minute pentru a-mi încălța fetița de trei ani, a o scoate pe ușă, a o așeza în mașină și a o duce în sala de așteptare pentru...

    5 semne că ești un părinte narcisist și cum afectezi copilul fără să știi
    5 semne că ești un părinte narcisist și cum afectezi copilul fără să știi

    O persoană care este narcisistă se distinge prin următoarele trăsături de personalitate: se simte deasupra tuturor, crede că este cea mai importantă, are nevoie să fie mereu...

    4 lucruri la care trebuie să renunți dacă vrei să fii un părinte mai bun
    4 lucruri la care trebuie să renunți dacă vrei să fii un părinte mai bun

    Cine nu își dorește să fie cel mai bun părinte pentru copilul său? Ar fi ideal dacă i-am putea crește într-un mod în care să nu cunoască suferință, să se simtă...

    Studiu: somnul de prânz în sesiuni scurte te face un părinte mai bun
    Studiu: somnul de prânz în sesiuni scurte te face un părinte mai bun

    Una dintre cele mai importante provocări cu care te confrunți mai ales în primii ani de viață ai copilului tău este aceasta: să îți învingi oboseala acumulată...

    Medicul mi-a scăpat în cap bebelușul, care s-a născut fără viață. „Ești tânără! O să mai faci copii! Ești bine."
    Medicul mi-a scăpat în cap bebelușul, care s-a născut fără viață. „Ești tânără! O să mai faci copii! Ești bine."

    O poveste de viață cutremurătoare a unui cuplu tânăr, la început de drum și de relație, care și-au pierdut fiul la 21 de săptămâni de sarcină din cauza unei...

    Cum să descifrezi limbajul dragostei copilului tău și să devii un părinte mai bun
    Cum să descifrezi limbajul dragostei copilului tău și să devii un părinte mai bun

    Fiecare dintre noi ne exprimăm dragostea și o primim în mod diferit. Cu cât înțelegem mai profund acest aspect, cu atât avem șanse să ne bucurăm de relații mai...

    Semne că ești un părinte toxic
    Semne că ești un părinte toxic

    Ești sau nu un părinte toxic? Faptul că ridici vocea la copilul tău când face o greșeală te transformă într-un factor generator de traume la maturitate? Care este...

    „Poate” - cel mai bun cuvânt din vocabularul unui părinte
    „Poate” - cel mai bun cuvânt din vocabularul unui părinte

    Când copiii mei erau mai mici, întotdeauna le răspundeam „da” sau „nu” atunci când mă întrebau sau îmi cereau ceva. Îmi amintesc...

    © 2024 Qbebe