Știți ce sunteți voi, dragi părinți? Cei care cresc nemurirea. Știți când devine mai ușor? Niciodată.

Aici vă puteți scrie gândurile, oboselile, frământările, dorințele și să ajungeți, astfel, cu ele, către toți ceilalți ca voi. Pentru că meseria de părinte devine mai ușoară numai atunci când poți spune ”- Hei, și eu am trecut prin asta!”. Nu numai că vei deveni autor publicat la Qbebe, dar vei avea și satisfacția grozavă de a atinge sufletele și mințile a milioane de părinți.

Trimite text

Cea mai mare bucurie a mea după ce am divorțat este că nu mai am o soacră

Sunt doi ani și jumătate de când am divorțat. Doi ani și jumătate de când sunt fericită, eu și fiica mea, în apartamentul nostru micuț. Tatăl ei este prezent atât cât trebuie și cum trebuie. Iar soacra mea nu mai este soacra mea și asta mă satisface cel mai tare. Este doar bunica fiicei mele și atât. O văd cel mult o dată pe lună timp de 10 minute adunate. Și este suficient. 

Dacă vă uitați la istoricul confesiunilor mele veți citi despre aventurile pe care le-am avut cu soacra mea, care a intrat și a depășit complet stereotipul unei soacre. Acaparatoare, plină de ea, complet lipsită de bun-simț și de respect, egoistă și chiar și violentă. Fostul meu soț era complet sub papucul ei și, deși părea că mă iubește, pe ea cred că o iubea mai mult, pentru că ales să facă exact ce i-a spus mama lui și să mă lipsească de afecțiunea și respectul lui, pentru că ea nu considera că merit asta. 

Aici veți citi o parte din poveste: Am divorțat din cauza soacrei mele. ”Ce e asta? Dă-i una peste ochi! Ce atâta hai, te rog!”

Ce m-a determinat să scriu textul acesta?

Ei bine, ieri dimineață mă spălam pe dinți și în timp ce făceam asta mă priveam liniștită în oglindă. Mai liniștită ca niciodată. Și mi-am dat seama că cea mai mare bucurie a mea de când am divorțat este faptul că ea nu mai există în viața mea. Pentru că în fiecare dimineață, când stăteam cu socrii mei, când mă spălam pe dinți, ea apărea brusc în baie, fără să ciocăne și începea să îmi spună care este planul ei pentru mine și pentru fiica mea pentru ziua respectivă. Și am imaginea ei, în spatele meu, așa cum o vedem oglindită, cu părul ei blond permanent, care o făcea să arate ca un leu furios și cu privirea sclipitoare și răutăcioasă care se uita la mine ca la un gândac pe podeaua bucătăriei.

mama si fiica in iarbaȘi mi-am dat seama ieri dimineață că zilnic, timp de 5 ani, am fost abuzată de soacra mea. Mi-am dat seama că abuzul nu vine neapărat numai de la partenerul de viață, poate să vină de la oricare membru al familiei, de la un șef, un coleg. De fapt, bullying-ul poartă denumirea de abuz în viața de adult. Și de abuz nu scapi decât prin voința proprie. Nimeni nu te poate ajuta dacă tu nu vrei să te ajuți singură. Dacă nu vezi realitatea care te înconjoară și nu decizi ce este mai bine pentru tine. Pentru că degeaba stai într-o familie toxică zicându-ți că este pentru copil. Nu va fi. Dimpotrivă, copilul simte și absoarbe tot, mai ales energiile negative. Eu mi-am făcut ușor un plan și m-am pregătit să plec fără să mă uit înapoi. Și acum eu înfloresc, copilul meu înflorește. Își vede bunicii o dată pe lună și este suficient. Pentru că mai mult nu am de gând să o las lângă o persoană atât de toxică și de neagră la suflet. Când am nevoie de ajutor, lucru care se întâmplă destul de rar, apelez la părinții mei și la bunicul fetiței, care este un om extraordinar și care o mai ia de la școală din când în când și stă cu ea la noi până îmi termin eu treburile. Cred că atunci își găsește și el liniștea, când pleacă de lângă soția lui. Nu voi accepta vreodată ca fata mea să treacă prin ce am trecut eu, cel puțin cât voi putea să iau eu deciziile pentru ea. 

Sunt, în sfârșit, propria mea persoană de când nu mai am soacră. Imaginați-vă sentimentul acela pe care îl aveați când erați puștani și aveați de dat o teză, un test, un examen și nu erați pe deplin pregătiți pentru el. Ghemul acela din stomac, emoțiile tulburătoare. Ei bine, acel ghem atunci era oarecum constructiv. Întoarceți-l pe dos și puneți-i o sarcină negativă. Așa mă simțeam eu în fiecare secundă în prezența soacrei mele. Nu puteam respira. Nu puteam gândi. Nu puteam lua decizii singură. Momentele mici de respiro erau numai când nu era ea acasă sau când plecam eu de acasă. 

Vă rog nu lăsați abuzul să vă conducă viața. Nimeni nu merită un astfel de tratament. Nimeni cu are dreptul să se poarte cu voi ca și cum ați fi o proprietate. Nimeni nu vă poate opri să căutați fericirea. Este dreptul fundamental al omului. Iar tu ești om! Cel care îți face asta nu este. 

Citește și:

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

5 (1)
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
© 2021 Qbebe