Copilul meu refuza să mănânce aproape orice. Cum am rezolvat, în sfârșit, problema

„Îmi amintesc ziua în care mi-am dat seama că fetița mea are o problemă legată de mâncare. Eram la o cafea cu un grup de mame, iar una dintre ele a scos niște snacks-uri pe care le-a împărțit bebelușilor.

Toți bebelușii au mâncat, în afară de fetița mea. Mi s-a părut ciudat”, povestește mămica, potrivit Today’s Parent. Pe parcursul timpului, femeia a observat că fiica ei nu era interesată de mâncare. Până la vârsta de 1 an, a mâncat în cea mai mare parte a timpului, doar lapte matern.

„Îmi tot spuneam că fiecare copil se dezvoltă în ritmul lui, dar cred că știam de ceva vreme că comportamentul ei în jurul mâncării nu era normal. Până la urmă am dus-o la doctor și am descoperit că era anemică”, își amintește femeia.

Medicul nutriționist i-a spus mămicii să-și noteze ce și cât mănâncă fiica ei în fiecare zi; apoi i-a spus că un copil trebuie să mănânce, în medie, 3 mese principale și două gustări în fiecare zi. 

„Mi-am dat seama că fiica mea avea gustări la dispoziție la orice oră. Primul lucru pe care l-am învățat a fost că pentru a mânca, trebuie să îi fie foame. Așa că din acel moment, nu i-am mai dat mai mult de 2 gustări pe zi. Apoi, medicul mi-a spus că trebuie să adaug mai multe proteine în mesele celei mici, pentru că astfel, va fi sătulă mai mult timp.

Și așa am făcut. Am înlocuit biscuiții în formă de peștișori cu felii de mere, sau de brânză și într-adevăr, a funcționat. Nu îmi mai cerea gustări atât de des”, mai spune.

Un alt lucru important pentru copii este să nu se uite la televizor sau telefon în timp ce mănâncă. Astfel, se pot concentra asupra mâncării din fața lor. În plus, mesele pot fi o oportunitate de a petrece timp de calitate cu familia și de a socializa. În felul acesta, cel mic va asocia timpul mesei cu ceva plăcut.

„Un alt lucru pe care l-am încercat cu fiica mea și a dat roade, a fost să observ ce texturi și gusturi preferă și am încercat să prepar mese pe care credeam că le-ar mânca.

De asemenea, cea mică refuza cel mai des masa de seară, așa că aveam grijă ca la prânz, să-i dau doar alimente sănătoase și să nu-i dau decât o gustare după aceea, ca să mă asigur că îi este foame”.

Nu în ultimul rând, poate cel mai important lucru de reținut în cazul copiilor care sunt reticenți în a încerca alimente noi, este expunerea graduală la acel aliment. Ellyn Satter, medic nutriționist și psihoterapeut de familie, spune că încercarea părinților de a forța copilul să mănânce, are efecte opuse. Copilul va deveni și mai reticent la alimentul respectiv și îl va asocia cu sentimente neplăcute. În schimb, părintele trebuie să-l expună pe cel mic treptat la anumite alimente pe care le refuză. 

În primă fază, este suficient să stea la masă și farfuria cu mâncare să fie în fața lui. Apoi, îl poți pune să te ajute la pregătirea mesei (de exemplu, să spele legumele pentru salată). Arată-i că alimentul respectiv e interesant (pune-l să-i observe textura, arată-i că îl mănânci și îți place).

„Încă nu mănâncă așa cum mi-aș fi dorit, dar datorită acestor sfaturi, e mult mai relaxată în preajma mâncării și de atunci, a încercat o mulțime de alimente noi, care chiar îi plac. Așa că sunt mulțumită, pentru moment. Nu contează că nu mănâncă tot, contează că mănâncă”, a încheiat ea.