Copilul meu are un prieten care îl umilește constant, nu vreau să fie un viitor agresor. Cum îi explic diferența dintre prietenie și o relație toxică?
Ce trebuie să fie în sufletul unui părinte care își vede copilul ironizat și umilit de un „prieten” la care micuțul chiar ține! Când un copil este ironizat, făcut de rușine, exclus sau pus mereu într-o poziție inferioară de același copil, relația nu mai este una de prietenie. Iar părintele nu vrea altceva decât să își protejeze copilul și mai ales să îl ajute să înțeleagă ce comportamente sunt acceptabile într-o prietenie și care nu sunt.
Copiii nu fac ușor distincție dintre un prieten și un bully decât când lucrurile devin cu adevărat grave. Tocmai de aceea, discuția despre relațiile toxice trebuie purtată devreme, înainte ca umilirea și controlul să devină ceva firesc pentru copil.
Prietenii nu se umilesc
La fel ca adulții, și copiii pot avea certuri, se pot contrazice sau se pot supăra unii pe alții. Diferența apare atunci când unul dintre copii decide mereu ce se întâmplă, îl ridiculizează pe celălalt, îl amenință sau îl face să creadă că trebuie să accepte orice pentru a păstra prietenia. Atunci, relația nu mai este una echilibrată.
Copiii și bullying-ul: 15 întrebări puse copilului ale căror răspunsuri îți dezvăluie adevărul
Copiii trebuie ajutați să observe lucrurile concrete, nu doar să primească o etichetă. În loc de „prietenul tău este toxic”, părintele ar putea să întrebe: „Cum te simți după ce stai cu el?”, „Îți este teamă că se supără dacă spui nu?”, „Te face de râs în fața altora?”, „Poți să fii tu însuți lângă el?”. Răspunsurile îl ajută să recunoască singur dacă relația îi face bine sau nu.
La fel de important este să înțeleagă că o glumă este amuzantă doar dacă și celălalt râde. Dacă „gluma” îl rănește, îl rușinează și continuă după ce a cerut să se oprească, nu mai este o simplă tachinare.
Părintele nu trebuie să îl învețe doar cum să se apere, ci și cum să nu devină el cel care rănește
Uneori, un copil care este umilit într-un grup poate începe să repete același model cu altcineva mai vulnerabil. El poate considera că, dacă râde primul de alt copil, nu mai este el ținta. Aici este important ca părintele să nu se oprească doar la întrebarea „cine a început?”, ci să discute despre responsabilitate.
Adulții trebuie să să privească atent comportamentul copilului atunci când există semne că acesta îi agresează pe alții. Reacția nu este rușinarea, ci stabilirea limitelor și încercarea de a înțelege ce alimentează comportamentul.
Ce trebuie să faci, legal, dacă cel mic spune că este victima bullying-ului la școală/grădiniță
Simplul că faptul că cineva l-a rănit pe copil nu îi dă dreptul să rănească mai departe. Poate fi supărat, furios sau dezamăgit, însă are nevoie să învețe alte modalități de a răspunde: să plece din situație, să spună clar că nu acceptă, să ceară ajutor sau să vorbească cu un adult.
Cum îl înveți să pună limite fără să transformi discuția într-un interogatoriu
Sub nicio formă discuția nu trebuie să înceapă cu o interdicție de genul: „nu mai ai voie să te vezi cu el”. Atunci, copilul poate apăra prietenia și mai mult, mai ales la vârstele la care grupul contează enorm.
Părintele îl poate învăța să pună limite concrete: „Nu accept să fiu jignit”, „Dacă mă faci de râs, plec”, „Nu îți dau parola”, „Nu fac ceva ce nu vreau doar ca să rămânem prieteni”. Copilul are nevoie să audă și că pierderea unei prietenii care îl rănește nu înseamnă un eșec personal.
În cazul în care umilințele se petrec la școală și se repetă, implicarea adulților este necesară. Părintele poate discuta cu dirigintele, învățătorul, consilierul școlar sau conducerea școlii, în funcție de gravitate și frecvență.
Semne că situația a depășit o simplă ceartă între prieteni
Semnele că ceva nu este în regulă sunt clare. De cele mai multe ori, copilul începe să evite școala, devine anxios înainte să se întâlnească cu acel prieten, își schimbă brusc comportamentul, își critică permanent propria persoană sau pare preocupat să nu îl supere pe celălalt.
Ai un copil bully! Te rog să îl educi până nu ajung să îl îngrop pe al meu
Nu este exclus să apară și probleme de somn, dureri de cap sau de burtă fără o cauză medicală evidentă, să se izoleze ori să renunțe la alte prietenii.
Este foarte important ca părintele să observe cum se comportă și copilul în relațiile cu ceilalți. Dacă începe să controleze, să excludă, să amenințe sau să umilească alți copii, comportamentul nu trebuie ignorat doar pentru că „și el a fost provocat”. Adulții trebuie să intervină din timp și să îi ajute pe copii să își asume ceea ce fac, fără să îi definească prin acel comportament.
Un copil nu este condamnat să devină agresor pentru că a avut un episod de comportament nepotrivit. Diferența o pot face reacția adulților, consecvența limitelor și faptul că i se oferă alternative sănătoase.
Ce îi poți spune concret copilului
Părintele poate începe a spune copilului că prietenia adevărată nu înseamnă că nu există conflicte, ci că ambii copii se simt respectați. Oamenii, fie ei mari sau mici, pot greși, își pot cere scuze și își pot schimba comportamentul. Într-o relație nesănătoasă, umilința se repetă, scuzele lipsesc sau sunt urmate de același comportament.
Semne că ai un copil care este bullied la școală, chiar dacă nu iți spune
Copilul trebuie să știe și că nu este responsabil să „salveze” un prieten care nu se comportă bine cu el. Poate avea empatie pentru problemele celuilalt fără să accepte jigniri, amenințări sau control.
Dacă relația îl consumă, îl sperie sau îi afectează stima de sine, distanțarea poate fi cea mai sănătoasă alegere. Iar dacă situația a ajuns deja la bullying, amenințări sau violență, adultul trebuie să intervină, nu să lase copilul să gestioneze singur totul.
Capacitatea unui copil de a dezvolta relații sociale sănătoase depinde în mod direct de reperele pe care le primește în familie. Atunci când părinții intervin cu tact, oferind sprijin emoțional, micuțul înțelege că respectul de sine nu este negociabil și învață să respingă comportamentele abuzive înainte ca acestea să îi afecteze personalitatea.
Prin ghidarea timpurie către legături bazate pe reciprocitate și empatie, se pun bazele unui adult echilibrat, capabil să refuze dinamicile de tip agresor-victimă.
Surse foto: AI, magnific.com
Surse articol: childmind.org, unicef.org, kidshealth.org
Urmareste-ne pe Google News
