Materialul următor își propune să ofere mai multe informații despre ticuri nervoase copii, să le treacă în revistă pe unele dintre cele mai întâlnite, dar și să vină cu recomandări privind metodele ce le pot trata.
Unele dintre cele mai cunoscute ticuri nervoase la copii
Dacă ai fost puțin atent, cu siguranță ți s-a întâmplat la un moment dat să vezi anumite ticuri nervoase la cei mici. Fie că este vorba despre copilul tău sau nu, probabil ai observat gesturi, repetiții de cuvinte sau anumite mișcări ale corpului care ți-au rămas în minte. Pe lista celor mai cunoscute ticuri nervoase la juniori se regăsesc clipitul des, ridicatul din umeri, grimasele, suptul buzei, scărpinatul repetitiv sau mişcările involuntare ale mâinilor. Acestea pot apărea, în general, la copii cu vârsta între 5 şi 10 ani. Dar mai pot exista și alte gesturi care să indice că juniorul se confruntă cu anumite trăiri pe care alege să le exprime în acest mod. Pot fi mişcări vizibile sau vocale, manifestate prin sunete scurte precum tuşitul, mormăitul, oftatul sau chiar repetarea unor cuvinte. Alte gesturi care se încadrează în ticurile nervoase pot fi cele în care cel mic îşi muşcă buzele, îşi roade unghiile sau îşi scutură capul. Deși majoritatea ticurilor nu prezintă o afecțiune gravă, atunci când ele persistă mai mult de câteva luni sau se agravează, pot semnala o tulburare de anxietate, o problemă emoţională mai profundă sau, în cazuri rare, sindromul Tourette.
Ce pot ascunde
În timp ce adulții obișnuiesc să apeleze la comunicare ca să arate ce îi deranjează, copiii apelează la gesturi mici, care pot ascunde frământări mari. Acestea nu reprezintă decât un mecanism prin care juniorul eliberează tensiunea interioară. Chiar dacă el nu reușește să folosească cuvintele ca un adult și să spună clar care este problema, ajunge să se folosească de limbajul trupului pentru a le exprima. Printre cauzele cele mai frecvente ale apariției ticurilor pot fi o perioadă de stres, cum ar fi o schimbare de mediu, apariţia unui frate, conflicte în familie, presiunea performanţelor şcolare sau pierderea unei persoane dragi. De asemenea, cu cât copilul este mai anxios sau perfecţionist, cu atât creşte probabilitatea ca aceste gesturi să apară. Unii copii dezvoltă ticuri după o boală, o traumă minoră sau chiar o perioadă de oboseală cronică. Un mediu tensionat acasă poate fi motivul apariției acestor semnale la juniori. De aceea, este important ca în cămin, aceștia să regăsească înțelegere, calm și multă afecțiune.
Cum se pot trata ticurile nervoase la copii
Din fericire, există diverse metode care pot trata ticurile nervoase la copii. Un ajutor specializat poate propune o schemă personalizată, care să reușească să identifice sursa lor, dar și să aducă tehnici potrivite de soluționare. Consultația la un medic neurolog pediatric sau la un psiholog specializat poate fi de un mare ajutor pentru copil. În urma evaluării, specialistul poate recomanda o terapie comportamentală. O tehnică frecvent întâlnită în astfel de cazuri este terapia cognitiv-comportamentală (CBT), scrie Child Mind Institute. Aceasta ajută juniorul să identifice momentele de stres şi să înveţe metode de control al ticurilor. Pe lângă sprijinul terapeutului, este important însă să existe și cel al familiei. Copilul nu trebuie să simtă presiune sau să i se atragă constant atenția de către adulți asupra ticului. Acesta trebuie să aibă parte de suport moral, iubire, afecțiune, înțelegere și acceptare.
Surse foto: freepick.com
Urmareste-ne pe Google News
