Am confundat anxietatea fiicei mele cu răsfățul. Asta m-a făcut să simt că nu sunt o mamă bună

Specialiștii spun că anxietatea infantilă este una dintre cele mai frecvent neînțelese probleme emoționale ale copiilor. Mulți părinți cred că micuții „fac mofturi”, „vor atenție”, „sunt prea sensibili” sau „sunt răsfățați”, când în realitate aceștia se luptă cu frici și stări pe care nu le pot controla. Tocmai pentru că anxietatea la copii nu seamănă întotdeauna cu imaginea clasică a tristeții sau panicii, ea poate fi ușor confundată cu un comportament dificil. De aici apar certurile, pedepsele, frustrările și, mai târziu, sentimentul dureros al părinților că poate nu au reacționat corect.

Cum poate fi confundată anxietatea cu răsfățul la copii

Foarte mulți copii anxioși nu spun direct că le este teamă. În schimb, refuză să meargă la școală, plâng înainte de culcare, devin extrem de dependenți de părinți sau izbucnesc aparent fără motiv. Din exterior, aceste reacții pot părea simple capricii. O mamă obosită după o zi grea poate crede că micuțul încearcă doar să obțină atenție sau să controleze situația.

În realitate, anxietatea funcționează diferit. Copilul nu își dorește să manipuleze, ci încearcă să scape de o stare care îl sperie și îl copleșește. Un copil răsfățat insistă pentru a obține ceva ce își dorește, însă un copil anxios evită situațiile care îi provoacă panică, nesiguranță sau disconfort emoțional intens.

Psihologii spun că există părinți care ajung să ridice tonul la copii tocmai pentru că nu înțeleg ce se întâmplă cu adevărat. Când copilul repetă că îl doare burta înainte de școală sau că îi este frică să doarmă singur, adultul poate interpreta situația drept o încercare de a evita regulile. De fapt, corpul copilului reacționează la stres și anxietate.

Anxietatea la copil: simptome și tratament

Psihologul Monica Bolocan explică faptul că anxietatea la copii nu trebuie ignorată: „Netratată, anxietatea se poate complica cu depresie și afectează stima de sine și performanța școlară”. 

Foarte multe mame povestesc că s-au simțit devastate după ce au aflat că reacțiile pentru care și-au certat copiii ani întregi aveau, de fapt, o cauză emoțională profundă. Din fericire, specialiștii spun că vinovăția nu ajută, însă înțelegerea și intervenția la timp pot schimba enorm evoluția copilului.

Cum poate fi depistată anxietatea la copii

Anxietatea infantilă nu înseamnă doar teamă sau plâns. De cele mai multe ori, ea se manifestă prin simptome subtile, pe care părinții le ignoră sau le pun pe seama personalității copilului.

Unii copii devin extrem de perfecționiști și se tem exagerat să greșească. Alții cer permanent reasigurări, pun aceleași întrebări iar și iar sau devin foarte agitați în situații obișnuite pentru ceilalți copii. Există și copii care somatizează, adică dezvoltă simptome fizice fără o cauză medicală clară.

Specialiștiii explică faptul că durerile de stomac, greața, durerile de cap și tulburările de somn pot fi semnale importante ale anxietății.  Psihologul Raluca Nica atrage atenția că mulți copii anxioși par doar „foarte cuminți” sau „foarte sensibili”, iar problema poate trece neobservată mult timp. Ea explică: „Copilul anxios trăiește într-o stare continuă de alertă și percepe lumea ca fiind nesigură”. 

Anxietatea poate fi depistată atunci când părintele observă că reacțiile emoționale ale copilului sunt intense, repetitive și afectează viața de zi cu zi. Dacă micuțul evită constant anumite locuri, persoane sau activități și pare permanent tensionat, este importantă evaluarea psihologică.

Mulți specialiști recomandă părinților să fie atenți și la schimbările bruște de comportament. Un copil sociabil care devine retras sau un copil liniștit care începe să aibă crize frecvente poate transmite că se confruntă cu o problemă emoțională.

Ce spun specialiștii despre anxietatea la copii versus răsfăț

Psihologii avertizează că una dintre cele mai mari greșeli ale adulților este invalidarea emoțiilor copilului. Replici precum „Nu ai de ce să te temi”, „Exagerezi”, „Iar faci teatru” sau „Ești prea răsfățat” îl fac pe copil să se simtă neînțeles și singur în propriile trăiri.

Psihologul clinician Monica Bolocan spune: „Mintea copilului devine ocupată de îngrijorări și frici și nu mai rămâne suficientă energie pentru a învăța”.

Psihologul Raluca Nica explică faptul că anxietatea la copii poate apărea inclusiv în familii iubitoare și implicate: „Copiii anxioși nu sunt copii răsfățați, ci copii care au nevoie de siguranță emoțională și ajutor în gestionarea fricilor”. 

Psihoterapeutul Andreea Sandu atrage atenția asupra faptului că anxietatea se poate ascunde și în spatele crizelor de furie: „Mulți copii anxioși par opozanți sau dificili, însă comportamentul lor este alimentat de teamă”. 

Cum sa reduci diferite tipuri de anxietate la copii

Specialiștii mai spun că părinții nu trebuie să se simtă automat vinovați atunci când află că au interpretat greșit comportamentul copilului. Foarte multe familii trec prin astfel de situații, mai ales pentru că anxietatea infantilă nu arată la fel la toți copiii.

Experții recomandă observarea atentă a contextului în care apar reacțiile emoționale. Dacă izbucnirile apar în situații care presupun separare, presiune, schimbări sau interacțiuni sociale, este posibil ca anxietatea să fie adevărata cauză.

Cum poate fi tratată anxietatea la copii

Din fericire, anxietatea infantilă poate fi tratată cu succes atunci când este descoperită la timp. Specialiștii spun că terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai eficiente forme de intervenție pentru copii și adolescenți.

În cadrul terapiei, copilul învață să recunoască gândurile care îi provoacă teamă și să își gestioneze reacțiile emoționale. Totodată, părinții învață cum să răspundă corect momentelor dificile și cum să nu amplifice fără să vrea anxietatea copilului.

)

Psihologii recomandă părinților să vorbească deschis despre emoții și să nu ridiculizeze niciodată fricile copilului. Chiar dacă teama pare banală pentru adult, pentru copil ea este cât se poate de reală.

Rutina stabilă, somnul suficient, limitarea timpului petrecut pe ecrane și petrecerea timpului de calitate cu familia pot ajuta foarte mult. La fel de important este ca părintele să îi transmită copilului că este în siguranță și că poate vorbi fără teamă despre ceea ce simte.

În cazurile severe, anxietatea poate necesita și evaluare psihiatrică pediatrică. Totuși, specialiștii spun că multe situații pot fi ameliorate semnificativ prin psihoterapie și sprijin emoțional constant.

Ce pericole ascunde anxietatea netratată la copii

Mulți părinți speră că fricile copilului vor trece odată cu vârsta. Specialiștii avertizează însă că anxietatea netratată poate afecta profund dezvoltarea emoțională și socială a copilului.

Un copil anxios poate deveni un adolescent izolat, nesigur și copleșit de propriile gânduri. În timp, anxietatea poate duce la depresie, atacuri de panică, tulburări alimentare sau dificultăți majore de relaționare.

Experții spun că anxietatea afectează și performanța școlară. Copilul nu se mai poate concentra, obosește emoțional rapid și trăiește permanent cu teama că va greși sau că va dezamăgi.

Mai mult decât atât, anxietatea poate deteriora relația dintre copil și părinți. Atunci când copilul este certat pentru reacții pe care nu le poate controla, acesta începe să creadă că este „greșit”, „prea sensibil” sau „o povară”.

Psihologii subliniază că cel mai important lucru este intervenția timpurie. Cu cât copilul primește mai repede ajutor și înțelegere, cu atât șansele de recuperare emoțională sunt mai mari.

În cele din urmă, nicio mamă nu este perfectă. Există momente în care părinții greșesc, interpretează situațiile prin prisma oboselii sau a propriilor temeri și realizează prea târziu ce se ascundea în spatele comportamentului copilului. Important este să existe dorința sinceră de a înțelege și de a repara. Iar un copil care se simte ascultat, protejat și iubit are șanse mult mai mari să își vindece fricile și să crească echilibrat emoțional.