Cât de greu le este părinților să accepte creșterea copiilor?

„Zilele trecute m-am împiedicat de câteva lucruri într-o cutie, pe care copilul meu nu le-am folosit de când era mic. În momentul în care le-am aruncat la gunoi și le-am văzut cum au căzut una câte una, m-a apucat un sentiment puternic de tristețe și regret”, povestește o mamă de peste hotare, pentru lovewhatmatters.com.

Sentimentul de nostalgie ne lovește în cele mai neașteptate momente și de fiecare dată, cauza este un stimul (vizual, auditiv, olfactiv…). 

Asta s-a întâmplat și în cazul acestei femei, care a dat peste niște obiecte pe care nu le mai văzuse de ceva timp.

„Bebelușul meu, care s-a născut prematur, a crescut peste noapte. Sigur, încă mai are nevoie de mine și relația noastră e una frumoasă, dar de ce mă simt tristă că a crescut? Cred că îmi e greu să accept că timpul trece și că nu va rămâne copil pentru totdeauna. 

Îmi aduc aminte că atunci când l-am născut pe fiul meu, o altă mămică din spital mi-a spus să mă bucur de fiecare moment, pentru că cei mici cresc cât ai clipi.

Se pare că a avut dreptate.

Acum îmi dau seama că nu mă voi obișnui niciodată pe deplin cu faptul că fiul meu va deveni adult și va avea viața lui, departe de casă și de mine… dar știu că este ceva normal. Însă de durut, mă va durea.

Până atunci, mă bucur de relația cu fiul meu și știu că voi face asta și în viitor. Chiar și când va îmbătrâni, va rămâne tot copilul meu”.

Cât de greu le este părinților să accepte creșterea copiilor? Destul de greu, dar partea frumoasă este că vă așteaptă mai multe etape pe care să le traversați împreună și nici una nu seamănă cu alta. Fiecare vârstă și fiecare etapă are unicitatea ei.

Mămici, voi rezonați cu ceea ce spune această femeie? Simțiți și voi că timpul trece mult prea repede?