Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri: prima căzătură din pat. Aflat în balansoar, după ce și-a făcut siesta, nu a mai avut răbdare să îl trezesc, prin urmare s-a decis singur să treacă la fapte. Iar bufnitura, urmată de un plâns instantaneu, nu s-a lăsat mult așteptată. Mă aflam în casă, la câțiva metri distanță, prin urmare nu a durat mult până când am intervenit. L-am liniștit rapid, dar sunt convinsă că sperietura mea a fost mult mai puternică decât a lui. Mai ales că, după cum bine știți, locul "preferat" de copiii de vârstă mică pentru a se lovi este...capul. Bineînțeles că în acea noapte (de fapt nici în următoarele) nu mi-au dat pace gândurile despre traume craniene, hematoame, contuzii și alte asemenea.
După prima accidentare, au urmat încă multe altele. Cu preponderență, ați ghicit, la cap. Pentru că centrul de greutate al copiilor de vârstă mică se află localizat în această zonă a corpului (a se citi au capul prea mare, iar când cei mici cad acesta se avântă primul spre sol). M-am speriat și mă sperii și acum, la 9 ani și 4 luni, și urmăresc binecunoscutele simptome: dureri de cap, amețeli, vărsături etc. De vreo două ori am ajuns și la camera de gardă (una din dăți a fost cauzată de ghidonul bicicletei care l-a lovit fix în stomac - abia ce auzisem o povestire horror despre un copil decedat în parc din cauza unei rupturi de splină), iar o altă dată, după o căzătură în parc (s-a lovit la rinichi în muchia toboganului) am chemat și ambulanța. Mulțumesc lui Dumnezeu, nu a fost niciodată vorba despre vreo complicație gravă. Iar dat fiind faptul că nu este chiar prototipul copilului cuminte (care stă unde-l așezi), mă minunez cum de am scăpat fără niciun membru în ghips....Ce este mai dureros e că toate aceste accidentări au avut loc cu mine în preajmă, nu cu bunicul, mătușa, vecina etc.
Deși sunt o mamă extrem de grijulie, chiar panicară aș putea spune, mi-aș fi dorit să le previn cumva, nu pentru a scăpa eu de îngrijorare, ci pentru a-l scuti pe el de suferință.
Citește și: Accidentele copiilor, vina parintilor?
1. Căderile accidentale din perimetrul casei
Acestea constituie cauza principală pentru care copiii ajung la camera de gardă. Ce este interesant de reținut e că majoritatea au loc chiar acasă. Pentru a le evita, asigură-te că supraveghezi joaca copilului, că obiectele de mobilier nu sunt amplasate lângă ferestre (micii cățărători dispun de abilități nemaivăzute) și eventual securizează geamurile cu bare sau plase. Pentru familiile care au scări acasă, blocați-le celor mici accesul la ele cu protecții speciale; nu uitați pentru copiii mai mari să strângeți de pe jos eventuale jucării împrăștiate (se pot împiedica).
2. Căderile accidentale de afară
Pentru a reduce la maxim riscul de răniri în afara casei, mergeți doar la locuri de joacă care dispun de suprafețe precum lemn, pietricele sau pavele cauciucate și fii mereu atentă la activitățile sale. Când mergi la cumpărături pune-l în cărucioarele speciale prevăzute cu centuri de siguranță și ține-l de mână pe scări și în lifturi. În cazul în care practică diverse sporturi precum ciclism, role, skateboard, trebuie să poarte obligatoriu cască protectoare, cotiere, genunchiere etc. Urmărește ca aceste activități să fie adecvate vârstei sale.
3. Accidentele de mașină
Pentru copiii mai mici de 15 ani, accidentele auto reprezintă cauza principală de leziuni neintenționate cu potențial fatal. Ca să reduci riscul, trebuie să îți ții întotdeauna bebelușul într-un scaun de mașină cu fața în sens invers față de direcția de mers, iar copiii mai mari trebuie așezați în scaun cu fața îndreptată către direcția de mers. Preșcolarii și școlarii au nevoie de scaune de tip înăltățor cu centurile de siguranță ale mașinii. Copiii nu trebuie să călătorească niciodată pe locul din dreapta șoferului, mai ales dacă mașina este prevăzută cu air bag.
Citește și: Siguranta copilului: accidente la care nu te gandesti cand masina stationeaza
4. Înecul
Deși majoritatea părinților sunt atenți când copiii înoată în piscine sau lacuri/iazuri, înecul accidental poate surveni și într-o apă foarte mică, inclusiv într-o găleată sau cadă de baie. Supraveghează în permanență copilul când se află în preajma apei, nu îl lăsa niciodată singur în baie, restricționează accesul la piscină, golește containerele cu apă cum sunt butoaiele sau piscinele gonflabile când nu sunt folosite, ține închise ușile la baie și aplică siguranța pentru vasul de toaletă (se poate îneca și acolo). Dacă practicați împreună activități acvatice, trebuie să poarte obligatoriu vestă de salvare.
5. Otrăvirea
Trebuie să nu permiți accesul copilului la medicamente, soluții pentru curățenie și substanțe chimice; folosește siguranțe pentru uși și dulapuri. Evită să transferi substanțe toxice în diverse recipiente pe care le folosești uzual precum sticle de suc (pot transmite copilului un mesaj eronat și predispune la ingerare). Asigură-te că nu ai plante otrăvitoare în casă sau în curte. Nu folosi apelativul bomboane pentru medicamente (încurajezi supradozajul). Este bine să ai la îndemână numărul de telefon pentru apeluri de urgență cauzate de otrăviri.
6. Arsurile
Deoarece copiii au o piele mult mai sensibilă decât adulții se pot arde cu ușurință. Un contact de numai câteva secunde cu apă de 60 grade Celsius poate cauza arsuri de gradul trei pentru un copil mic. Pentru a le evita este bine să setezi termostatul de la boiler la o temperatură mai mică de 48 grade Celsius și să o verifici de fiecare dată când îi faci baie celui mic cu cotul sau cu încheietura. Nu încerca să transporți în același timp copilul și un lichid fierbinte. Folosește ochiurile de la aragaz care sunt mai departe de accesul copilului și ține mânerele cratițelor/oalelor îndreptate spre spatele aragazului încât să nu le poată atinge. Chibriturile sau pocnitorile/artificiile nu trebuie lăsate la îndemâna celor mici, iar dacă ai posibilitatea instalează în casă detectoare de fum.
7. Sufocarea
Copiii mai mici de 3 ani sunt în special vulnerabili la sufocarea cu obiecte mici. Cu excepția obiectelor care încap într-un tub gol de hârtie igienică (aceasta este dimensiunea pe care trebuie să o urmărești), nu îl hrăni cu struguri, nuci, hotdog și popcorn. Ține monedele, acele, bijuteriile, nasturii și mărgelele în locuri bine ascunse. Verifică dacă jucăriile nu au părți detașabile precum ochi. Nu îmbrăca copiii cu haine care au șireturi (pot cauza strangulare) și ai grijă la șnururile de la jaluzele. Dacă se întâmplă totuși să înghită un corp străin, este de ajutor să cunoști manevra Heimlich.
8. Împușcare accidentală
La noi în țară cazurile de acest gen sunt mult mai rare, dar posibile. Dacă totuși folosești arme de foc, este estențial ca și copilul să știe cum se folosesc în siguranță. Acestea trebuie depozitate într-un dulap închis, iar muniția într-un loc separat. Cheile sau eventualele modalități de deschidere nu trebuie lăsate la îndemâna copiilor.
9. Accidente cauzate de diverse obiecte casnice
În această categorie sunt incluse și mobila sau televizoarele. Ai grijă ca aceasta să fie bine fixată în perete, iar televizoarul model vechi cu tub trebuie înlocuit cu unul cu ecran subțire.
10. Accidente în pat
Nu în ultimul rând, este esențial să creezi condițiile necesare în care copilul să doarmă în siguranță. Sufocarea accidentală cu obiectele afalte în pat/pătuț/leagăn survine în special în rândul bebelușilor (se sufocă cu acestea în timpul somnului). Pentru a crea un mediu de dormit sigur: așază întotdeauna copilul pe spate, chiar și în timpul siestelor, iar salteaua/suprafața de dormit trebuie să fie una dură (eventual certificată) acoperită cu un cearșaf. Nu culca copilul într-un pat/canapea/fotoliu destinat adulților. Cel mai important aspect, nu ține alături de copilul care doarme obiecte moi (cum sunt cele de pluș), inclusiv perne, lenjerie care nu este bine fixată etc.
Surse:
https://healthfinder.gov; http://family.findlaw.com; www.safekids.org
Urmareste-ne pe Google News
