Fratele meu mă acuză că i-am ținut copiii flămânzi pentru că nu au vrut să mănânce ce le-am gătit la cină

De cele mai multe ori, părinții preferă să cedeze oferindu-le copiilor lor ceva ce știu că vor mânca, în loc să îi forțeze să mănânce doar ceea ce li se oferă la masă. Dar atunci când copiii sunt supravegheați de un membru al familiei sau de o bonă, care nu au nepărat răbdarea și nici timpul necesar pentru a pregăti câte un fel diferit de mâncare pentru fiecare copil, lucrurile se schimbă.

„Fratele meu mă acuză că i-am ținut copiii nemâncați pentru că nu au vrut să mănânce ce le-am gătit la cină”

O femeie povestește, pe Reddit, că a acceptat bucuroasă să aibă grijă de copiii fratelui său câteva săptămâni, cât acesta era plecat într-o delegație. Numai că spre deosebire de el, ea nu era dispusă să cedeze în fața copiilor, la ora mesei. Femeia recunoaște că suferă de o formă de autism și că are și ADHD, motiv pentru care are nevoie să facă lucrurile într-o anumită ordine și într-o anumită manieră. Nu a fost de acord să le pregătească copiilor feluri de mâncare diferite, nici măcar când aceștia au refuzat să mănânce fiindcă nu le plăcea ce aveau în farfurie.

Iată ce povestește femeia:

„Fratele meu s-a angajat la o companie care îl va obliga să călătorească timp de câteva săptămâni la rând, o dată la câteva luni. Este văduv și are doi copii. Îi place unde lucrează, mai ales că are un salariu mare, care îi permite să își întrețină copiii școlari. 

Eu lucrez de acasă și locuiesc literalmente la 3 străzi distanță de el, așa că nu mă deranjează să am grijă de copii și să petrec timp cu ei atunci când pot.

Eu am o formă de autism și am și ADHD, așa că am nevoie ca lucrurile să fie într-un anumit fel, altfel nu va funcționa pentru mine. Trebuie să gătesc anumite lucruri în anumite zile, altfel simt că o iau razna. Îmi planific mesele cu 3 săptămâni înainte, de obicei.

Problema pe care o aduc în discuție este că, practic, i-am lăsat pe copii să sară peste prânz și cină, deoarece nu le-a plăcut ce am făcut în prima noastră zi împreună. Nu m-am supărat pe ei sau ceva de genul ăsta, le-am spus doar că nu trebuie să mănânce dacă nu vor, așa că s-au dus și s-au jucat pe tabletă de fiecare dată. Le era destul de foame pe la 10 noaptea așa că am reîncălzit ce mai rămăsese de la cină și au mâncat puțin. A doua zi s-a întâmplat același lucru, numai că au mâncat ce le-am pregătit la prânz. După aceea, au mâncat cam tot ce am gătit la cină, mai puțin câteva alimente care nu le plăceau, cum ar fi dovleacul.

După ce s-a întors fratele meu din delegație, s-a enervat destul de tare când i-am explicat ce s-a întâmplat. M-a făcut nemernică pentru că i-am lăsat copiii flămânzi. Oare are dreptate? Am greșit că nu le-am făcut nepoatei și nepotului meu mâncare care să le placă și au rămas flămânzi câteva ore?”, a scris femeia.

Părerile internauților au fost împărțite:

„Dacă au refuzat să mănânce, înseamnă că nu le era chiar atât de foame", a scris o persoană.

„Nu i-ai lăsat pe copiii lui să moară de foame, ci le-ai oferit mâncare pe care ei au ales să nu o mănânce”, a mai scris cineva.

„Nu înțeleg de ce ai fost de acord să ai grijă de copii dacă știi că nu ești în stare? Empatizez cu tine, dar copiii nu au nicio vină că tu suferi de anumite afecțiuni”, a scris altă persoană.

„De ce nu i-ai întrebat ce le place să mănânce în loc să încerci să îi forțezi să mănânce lucruri care, evident, nu le plac. Părinții mei obișnuiau să mă forțeze să mănânc alimente pe care le uram, unele dintre ele mă făceau să vomit, dar nu le păsa și am ajuns să am o tulburare de alimentație de toată frumusețea”, a mai adăugat cineva.

Tu ce părere ai despre această situație?