O mamă se revoltă pentru copilul ei: „Nu mai vorbiți cu fiul meu cu deficit de limbaj ca și cum ar fi surd”

„Zilele trecute m-am dus cu fiul meu, Cal, la tuns. De obicei, este foarte anxios când merg cu el la frizer. Cred că nu suportă sunetul foarfecelor și al aparatului de tuns atât de aproape de urechile lui.

Totuși, de data aceasta părea să fie mai calm decât de obicei. Doamna care îl tundea, îi punea mai multe întrebări ca să-l cunoască. L-a întrebat, de pildă, în ce clasă e, la care fiul meu i-a răspuns că încă e la grădiniță.

Sigur că având o problemă de limbaj, nu a pronunțat cuvintele așa cum ar fi trebuit. Femeia s-a uitat în ochii mei, nedumerită, iar eu i-am tradus. Au fost mai multe astfel de întrebări, iar la un moment dat, ea m-a întrebat cum de pot să înțeleg și a insistat cu această întrebare…până când i-am spus ceea ce am mai spus multor oameni. Fiul meu are deficit de limbaj, dar nu e surd, dimpotrivă, înțelege perfect ceea ce îi spui.

Se întâmplă des ca oamenii să presupună că dacă fiul meu nu vorbește ca restul copiilor, înseamnă că nu e capabil să înțeleagă ceea ce-i spun alții, sau că nu aude. 

E drept că ceilalți nu îl pot înțelege cum o fac eu. Eu petrec fiecare zi împreună cu el și am ajuns să învăț toate sunetele pe care le scoate, greșite sau corecte și ceea ce înseamnă ele. 

Nu am pretenția ca ceilalți să îl înțeleagă la fel ca mine, dar mi-aș dori ca oamenii să îl trateze mai firesc și nu ca pe un copil care nu aude, sau care nu înțelege ceea ce se vorbește despre el.

Problema lui e una temporară. Într-o zi, va vorbi precum restul copiilor. În prezent, face terapie logopedică de 3 ori pe săptămână și de curând, a început un program special la grădiniță, menit să sprijine copiii la fel cum e el. 

Până atunci, rog toți oamenii să nu se mai minuneze atât de tare că pot să îmi înțeleg copilul. Sunt mama lui, desigur că îl înțeleg, nu e atât de greu de crezut”.