„Imediat ce a venit pe lume, am observat că fiul meu avea ochiul drept roșu și umflat. Medicii mi-au spus că probabil e vorba de un traumatism minor în urma nașterii, sau că pur și simplu va trece.
Am cerut și a doua părere, întrucât tot simțeam că e vorba de o problemă, dar al doilea medic mi-a spus același lucru.
Timp de două luni, am fost la încă doi specialiști - deci în total, la 4 - și primind aceeași informație din partea tuturor, eram pe punctul de a renunța și de a mă resemna că problema lui Oliver era doar în mintea mea.
La vârsta de 2 luni, l-am dus la un kinetoterapeut, pentru a-l trata de altă problemă minoră cu care se confruntă. Imediat ce l-a văzut, medicul l-a luat în brațe și s-a uitat la el cu atenție.
A observat că partea stângă a frunții sale era mai plată decât cea dreaptă și mi-a spus că cel mai probabil, are craniostenoză - adică oasele capului său nu se dezvoltă așa cum ar trebui.
Într-un fel, eram ușurată că în sfârșit, știam ce e în neregulă cu el. Pe de cealaltă parte, eram îngrijorată de ceea ce urmează.
După circa o lună, în urma mai multor teste, diagnosticul s-a confirmat.
Apoi, am așteptat încă trei luni ca să îl programăm la un medic care să îl opereze, însă când ne-am apropiat de termen, ni s-a spus că întrucât procedura nu e urgentă, va trebui să mai așteptăm încă un an, sau chiar doi.
Totuși, nu ne-am lăsat și am căutat pe cineva disponibil în altă parte. Am găsit un medic în cealaltă parte a țării, care a fost dispus să ne opereze copilul.
Oliver va fi operat după ce va împlini un an. Suntem recunoscători că am găsit pe cineva competent care să se ocupe de cazul lui, dar în același timp, mă simt extrem de frustrată pentru că atât de mulți medici ne-au întors spatele și m-au ignorat atunci când le-am spus că ceva nu e în ordine cu fiul meu.
În orice caz, Oliver va fi bine și mă bucur că am perseverat.
Surse foto: istockphoto
Surse articol: kidspot.com.au
Urmareste-ne pe Google News
