5 semne care îți spun că al tău copil are nevoie de un consult ortopedic

Semne care îți indică faptul că este necesar un consult ortopedic

1. Durere asociată loviturilor - acesta este cel mai evident simptom. În cazul în care copilul tău experimentează durere într-o zonă a corpului unde el/ea a suferit o coliziune (fie că este vorba despre un eveniment sportiv, fie despre o lovitură la locul de joacă), este indicat să fie consultat de medic. Majoritatea loviturilor de acest gen vor prezenta simptome imediate, precum înroșire, durere sau inflamație; dacă persistă sau durează mai mult de 2 ore poate fi vorba despre un semn al unei afecțiuni mai grave.

2. Rigiditate la trezire dimineața - majoritatea oamenilor experimentează o senzație de înțepeneală atunci când se dau jos din pat. Însă dacă un copil începe să o experimenteze poate fi un semn al unei probleme mai mari decât faptul că a dormit într-o poziție incorectă. Atunci când rigiditatea este regulată sau afectează activitățile de zi cu zi ale copilului pe care le realiza cu ușurință (de exemplu, să se aplece pentru a ridica o jucărie sau să se spele pe dinți), poate fi un semn al debutului artritei juvenile. În cazul în care simptomele devin frecvente sau regulate, este indicat să fie consultat de medic.

3. Învinețire - atunci când un copil a suferit o fractură la nivelul unui os, este posibil să nu fie întotdeauna evidentă. În funcție de gravitatea fracturii, el/ea se poate să nu prezinte simptomele cunoscute precum durere puternică sau restricționarea mișcărilor. O fractură continuă să reprezinte o afecțiune serioasă, care trebuie tratată rapid. Una dintre cele mai rapide modalități de a afla dacă un os este fracturat este reprezentat de învinețirea în zona unde a avut loc impactul. Dacă o vânătaie apare, fiind însoțită de sensibilitate sau dificultate în mișcarea membrelor sau a articulațiilor din zona înconjurătoare, consultul ortopedic este recomandat pentru o radiografie.

4. Senzație de căldură și inflamație - un semn al unei probleme articulare în cazul copilului este o articulație caldă sau vizibil inflamată. Acest semn este unul normal în urma unei leziuni recente, însă dacă înroșirea/senzația de arsură este persistentă sau inexplicabilă, poate fi vorba despre o inflamație care necesită tratament specializat. În cazul în care inflamația este prezentă timp de mai multe zile sau revine după o perioadă de timp, cere sfatul medicului pentru că poate fi vorba despre o afecțiune de natură inflamatorie.

5. Durere persistentă - Durerea de articulație care apare și dispare poate fi uneori atribuită unor dureri de creștere, în special în cazul copiilor cu vârsta până în 10 ani, însă dacă durerea este persistentă și continuă mai mult de 1-2 nopți poate fi un semn al unor afecțiuni de durată precum artrită juvenilă sau diverse tipuri de infecții. Dacă durerea persistă mai mult de 1 săptămână, este momentul să stabilești o programare la un medic ortoped pentru a preveni complicațiile periculoase.

Tipuri de probleme tratate de chirurgii ortopezi pediatrici

Copiii care prezintă probleme de natură ortopedică complexe sunt cel mai bine tratați de o echipă chirurgicală; chirurgii ortopezi pediatri pun diagnostic, tratează și urmăresc problemele musculo-scheletice ale copiilor, precum: deformări ale membrelor și coloanei vertebrale (platfus, scolioză, diferențe în lungimea membrelor), anomalii de mers (șchiopătat), infecții și tumori ale oaselor sau articulațiilor. Alte probleme de sănătate pe care acești medici le tratează: durere de spate, fracturi, cifoză, mielomeningocel, boala Perthes, displazie scheletică.

Problemele musculo-scheletice ale unui copil sunt diferite de cele ale unui adult. Deoarece copiii sunt în creștere, răspunsul corpului la leziuni, infecții și diformități poate fi destul de diferit de cel observat la o persoană matură. Uneori, ceea ce este considerat a reprezenta o problemă la un copil poate să fie doar o variație în creștere care se va rezolva cu timpul. Unele dintre problemele pe care copiii le au cu oasele și articulațiile care se datorează creșterii nu apar deloc la adulți. În plus, evaluarea și tratamentul unui copil este de obicei destul de diferit decât cel pentru un adult, chiar dacă este vorba despre aceeași afecțiune.
Copiii nu sunt niște mici adulți; ei nu pot să exprime întotdeauna ce îi deranjează sau să răspundă la întrebări de natură medicală, să fie răbdători și cooperanți în timpul unei examinări medicale. Chirurgii ortopezi pediatri știu cum să examineze și să trateze copiii într-o manieră care îi ajută să se simtă relaxați și cooperanți. De asemenea, aceștia știu cum să gestioneze problemele emoționale pe care le poate întâmpina un copil bolnav, precum și cele cu care se confruntă familia acestuia.

Cele mai frecvente afecțiuni unde ortopedul poate interveni

Scolioză - o coloană vertebrală sănătoasă are trei curbe normale care formează o formă S a coloanei, această formă apare pe măsură ce copilul ajunge într-o poziție verticală. Scolioza însă presupune dezvoltarea coloanei într-o poziție laterală (mai exact, curba este mai mare de 10 grade).
Displazie scheletală - un grup de afecțiuni genetice caracterizate de statură scundă. Necesită o abordare interdisciplinară, respectiv specialiști din următoarele domenii: genetică, ortopedie, radiologie, nutriție/alăptare, terapie fizică și ocupațională.
Stenoză spinală - este îngustarea canalului spinal. Lipsa de spațiu pune presiune pe coloana vertebrală și nervii săi, conducând la iritație și inflamație.
Paralizie cerebrală - o afecțiune în care mișcarea și postura corpului sunt afectate. Persoanele care o prezintă au o leziune a creierului care le împiedică să își folosească mușchii în mod normal.
Genu varum - o afecțiune congenitală care implică ambele picioare, făcându-le să pară ca și cum ar fi fost răsucite la nivel de gleznă. Copiii par că merg pe glezne sau pe lateralul piciorului.
Deformare a membrelor - de multe ori ține de gradul de arcuire a picioarelor; se remediază de cele mai multe ori de la sine, însă când persistă/se agravează se impune intervenția unui chirurg ortoped.

Surse:http://blog.orthopedicinstitutesf.com; www.hopkinsmedicine.org; orthoinfo.aaos.org