Copilul meu de șase ani a trăit timp de patru luni fără o parte din craniu

Uneori, viețile inocente au destine din cele mai crunte. Cazurile medicale șocante care vizează copiii mici sunt din ce în ce mai des întâlnite, iar părinții sunt nevoiți să facă față unor situații la care nu s-ar fi așteptat niciodată. O familie din Australia ne împărtășește povestea ei de viață și încercarea prin care fiul lor în vârstă de numai șase ani a trebuit să treacă.

Totul a început când familia se pregătea pentru o călătorie din Adelaide, locul natal, spre plaja Aldinga. În timp ce se afla la volanul mașinii, mama în vârstă de 37 de ani a auzit un țipăt sfâșietor.

Fiul ei Dustin se tăvălea de durere pe bancheta din spate a mașinii, așa că a fost nevoită să oprească mașina și să verifice ce a pățit băiatul. Micuțul amețea, leșina și se prăbușea în brațele mamei.

“Mi-au spus că fiul meu în vârstă de numai șase ani avea hemoragie cerebrală și că neurochirurgii erau în drum spre spital“

Atunci, mama și-a rugat fiica în vârstă de nouă ani, Alexis să sune la ambulanță. Cadrele medicale i-au dus direct la spitalul Mount Barker. De acolo, băiatul a fost transferat la Spitalul pentru femei și copii MedSTAR.

“În momentul în care am ajuns la spital, am fost internați la terapie intensivă pediatrică. Acolo mi s-a spus că în urma unui CT, copilul meu a fost diagnosticat cu hemoragie cerebrală și că trebuia să așteptăm medicii neurochirurgi pentru operație“, își amintește mama. Tina a semnat toate documentele cerute la spital pentru a-și pregăti băiatul de operația în care avea să i se dreneze sângele din creier.

Lui Dustin i-au tăiat o parte din cutia craniană 

La două zile după operație, băiatul încă avea dureri cumplite. Presiunea din creier era foarte mare și îi amenința viața, așa că medicii au decis să îi elimine o parte din cutia craniană.

“Timp de patru luni băiatul meu i-a lipsit o parte importantă din cutia craniană și a trebuit să poarte o cască. Se simțea ca și fontanela deschisă a unui copil foarte mic. Era moale numai pe o parte a capului“, mărturisește Tina.

Premieră medicală! Prima operație pe creier reușită la un bebeluș aflat încă în pântecul mamei

Următoarele săptămâni, băiatul și le-a petrecut în spital pentru a-și reveni din operațiile pe care le suferise. Ulterior, a fost transferat la centrul de recuperare Ronald McDonald pentru reabilitare intensă.

“Am petrecut 137 de zile în acest centru și cu siguranță nu am fi reușit recuperarea fără ajutorul celor de aici“, declară mama.

Tot acolo Dustin și-a aniversat împlinirea a șase ani, chiar înainte să se întoarcă în spital pentru operații ulterioare. Bucata din cutia craniană i-a fost lipită la loc și copilul a mai petrecut încă 25 de zile în spital pentru elimina orice complicație ulterioară posibilă.

Părinții au avut la dispoziție minute, nu ore pentru a-l duce pe Duncan la spital

Fiindcă familia locuia la mai mult de o oră de spital, faptul că băiatul a fost internat în centrul Ronald McDonald a fost un miracol. Pentru că îi lipsea o parte importantă a osului cranian, dacă s-ar fi lovit sau s-ar fi întâmplat altceva, părinții aveau doar câteva minute la dispoziție pentru a ajunge la spital, nu o oră cât ar fi durat în mod normal drumul.

Centrul Ronald McDonald este disponibil și acceptă doar familii care locuiesc în raza a 100 de km de spital.
“La momentul actul facem tot posibilul pentru a ne asigura că familiile care într-adevăr au nevoie de ajutor se află în raza a 100 km de spital îl pot primi“, afirmă reprezentantul fundației de caritate Ronald McDonald Melissa Monkhouse.

Un băiețel de 2 ani, operat pe creier, primește cadou un cățeluș cu aceeași afecțiune ca și el

“Niciun părinte nu ar trebui să treacă prin stresul de a conduce o bună bucată de drum doar pentru a-și vizita copilul în spital. De aceea, este important ca ușile centrului să fie deschise tuturor celor care au nevoie de ajutor“, continuă ea.

Fără dar și poate, familia ne dă un exemplu de viață și ne asigură că lucruri bune se pot întâmpla chiar și în situații care par fără ieșire. Trebuie doar să cerem ajutor și să găsim o portiță pentru a ne salva copiii atunci când aceștia au cea mai mare nevoie de noi.