„Eram însărcinată în 2 luni, la 16 ani, când el a luat toporul... Mi-am crescut singură copilul acasă în timp ce soțul se distra cu amanta prin cluburi de noapte"
Sunt povești de viață pe care oamenii le ascund ani întregi de rușine, frică sau durere. Unele femei ajung să trăiască încă din copilărie într-un mediu în care violența, jignirile și umilințele devin o normalitate, iar mai târziu repetă aceleași tipare fără să își dea seama. Este și cazul Mihaelei, o femeie care spune că a crescut într-o familie măcinată de alcool, certuri și agresivitate, iar la doar 16 ani a rămas însărcinată și s-a trezit prinsă într-o căsnicie care avea să îi aducă și mai multă suferință.
Astăzi, Mihaela vorbește deschis despre copilăria ei, despre relația toxică dintre părinți, despre frica pe care a trăit-o ani întregi și despre momentele cumplite prin care a trecut în adolescență. Femeia povestește că încă din primii ani de viață a asistat la scene violente între mama și tatăl ei, iar toate acele traume au afectat-o profund.
Mai târziu, când a rămas însărcinată la 16 ani, spune că a simțit că întreaga lume se prăbușește peste ea. Deși familia a încercat să o convingă să facă avort, Mihaela a refuzat și a ales să păstreze copilul.
„Când tata a luat toporul, eu tremuram și nu mă mai puteam opri”
Mihaela spune că una dintre cele mai dureroase amintiri din copilărie este legată de momentul în care tatăl ei, aflat sub influența alcoolului, a luat un topor și a amenințat-o pe mama ei. Femeia își amintește că atunci a simțit pentru prima dată o frică pe care nu a mai putut să o uite niciodată. Deși era doar un copil, imaginea aceea i-a rămas întipărită în minte și spune că încă îi provoacă durere când își amintește.
„Prima care el a ieșit cu toporul de urma mamei. Cumva vrut s-o sperie. Dar eu, pentru mine ca copil cu psihica foarte fragilă, a fost prima mea isterie. Eu tremuram și nu mă puteam opri. Aveam impresia că nu mai știu dacă îl văd pe tatăl meu sau o fiară. A fost pentru mine un moment groaznic”.
„Când s-a apropiat de mama și a văzut ce face, totuși era beat. Eu nu știam ce să fac. Nu știam dacă să mă duc la el, să-l liniștesc sau să fug. Tremuram toată și aveam impresia că ceva rău urmează să se întâmple. Pentru un copil, asemenea imagini nu se uită niciodată”.
„La 12 ani am vrut să mă arunc în fântână”
Traumele din familie au afectat-o atât de mult încât, la doar 12 ani, Mihaela spune că a încercat să își ia viața. Totul s-a întâmplat după o ceartă puternică cu tatăl ei, care a jignit-o și i-a spus cuvinte pe care copilul de atunci nu le putea înțelege. Femeia mărturisește că s-a simțit neiubită și abandonată, iar durerea aceea a împins-o spre un gest extrem.
„Primul meu încercare de suicid a fost când pe mine după baie m-a făcut în toate felurile pentru nimic. Eu aveam 12 ani. Mi-a spus că n-are nevoie de mine și că o să ajung rău. Pentru mine a fost un șoc. Eu nu puteam să înțeleg de ce vorbește așa cu mine”.
„M-am dus la fântână și mă gândeam să sar. Spuneam că nu mai vreau să trăiesc, că m-am obosit. Țin minte și acum luna aceea plină și apa din fântână. Dar m-am oprit pentru că mă gândeam că sinuciderea e un păcat și că ajung în iad. A fost singurul lucru care m-a făcut să mă întorc acasă”.
„La 16 ani eram însărcinată și părinții voiau să fac avort”
La doar 16 ani, Mihaela a aflat că este însărcinată. Spune că vestea a venit într-un moment în care încă era un copil și nu înțelegea pe deplin ce se întâmplă cu ea. Deși era într-o relație cu băiatul pe care îl considera marea ei iubire, familia a reacționat extrem de dur când a aflat despre sarcină.
„La balul de absolvire eu deja eram însărcinată și nici nu știam. Aveam două luni și ceva de sarcină când am aflat. Părinții au vrut să fac avort. Tata a trimis-o pe mama cu mine la spital și bunica tot spunea că am făcut de rușine familia”.
„Eu am spus categoric nu. Nu voiam să renunț la copilul meu. Mătușa mea, Adriana, a fost cea care m-a sprijinit și datorită ei am păstrat sarcina. Dacă nu era ea, probabil că azi copilul meu nu era în viață”.
„Mi-am crescut copilul singură, iar el se distra prin cluburi”
După ce s-a căsătorit și a devenit mamă, Mihaela spune că problemele nu s-au terminat. Din contră, relația cu primul soț a devenit tot mai dificilă. Femeia susține că, în timp ce ea stătea acasă și creștea copilul, soțul ei avea alte relații și își petrecea timpul departe de familie.
„Eu eram acasă cu copilul, iar el se distra. Era foarte gelos și autoritar, dar în același timp avea alte preocupări și alte relații. Eu trăiam cu impresia că dacă îl iubesc suficient o să se schimbe, dar nu s-a întâmplat asta”.
„Când am venit la Chișinău, m-a sunat o femeie. A spus că o cheamă Marina și că vrea să vorbească cu Mihai. Eu nu înțelegeam cine este. Mai târziu am aflat multe lucruri care m-au distrus. Mi-am dat seama că eu stăteam acasă cu copilul, iar el își trăia viața cum voia”.
„Mama mea a rămas lângă tata chiar și după tot ce i-a făcut”
Una dintre cele mai mari dureri ale Mihaelei este faptul că mama ei a rămas alături de tatăl agresiv, chiar și după ani întregi de suferință. Femeia spune că nu a înțeles niciodată cum mama ei a putut suporta toate acele umilințe și episoade de violență.
„Mama a plecat peste hotare și ani întregi au stat separați. Dar până la urmă s-a întors acasă. Noi toți o întrebam cum poate să revină lângă el după tot ce s-a întâmplat. Ea spunea că are cununie cu el și că nu știe unde să se ducă”.
„El a legat-o pe mama cu un lanț de fier și a băgat-o în beci. Iar după aceea îi povestea ce făcea cu alte femei. Pentru mine era ceva de neacceptat. Nu puteam să înțeleg cum poate cineva să suporte asemenea lucruri”.
„Astăzi încerc să mă vindec și să-mi protejez copilul”
După toate experiențele prin care a trecut, Mihaela spune că încearcă să își vindece rănile și să îi ofere fiului ei o viață diferită de cea pe care a avut-o ea. Femeia mărturisește că multe dintre traumele copilăriei încă o urmăresc, însă încearcă să își găsească echilibrul și liniștea.
„Eu nu vreau ca băiatul meu să crească în frică. Nu vreau să simtă ceea ce am simțit eu. Copiii trebuie să fie ascultați și iubiți, nu crescuți în țipete și violență. Toate lucrurile astea lasă urme pentru toată viața”.
„Acum încerc să înțeleg multe lucruri și să mă vindec. Uneori încă mă doare tot ce am trăit, dar încerc să merg înainte. Cred că nimeni nu merită să trăiască în frică și umilință, indiferent cât de greu îi este să plece dintr-o relație toxică”.
Povestea Mihaelei este una despre traumă, frică și suferință, dar și despre puterea de a merge mai departe. Ani întregi a trăit cu răni pe care nu le vedea nimeni, iar astăzi încearcă să vorbească despre ele pentru a se elibera de durerea acumulată. În spatele fiecărei familii aparent normale se pot ascunde drame pe care nimeni nu le bănuiește, iar experiențele din copilărie pot schimba complet viața unui om.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
