Petrecerile „cu pojar”, un trend în anii '70, care astăzi poate fi fatal copiilor

De ce petrecerile „cu pojar” sunt considerate periculoase

În anii '60-'70, anumiți părinți din SUA și Australia credeau că bolile copilăriei reprezentau o etapă firească în procesul de creștere a copiilor. De aceea, optau pentru organizarea unor petreceri cu cât mai mulți invitați, astfel încât copiii să poată veni în contact cu cât mai multe virusuri, să se îmbolnăvească și să se imunizeze natural.

În prezent, medicii pediatri nu recomandă o asemenea practică, venind cu argumente menite să arate că pojarul poate fi foarte periculos. Iată argumentele aduse în discuție:

Este o boală deosebit de contagioasă

Pojarul face parte dintre bolile care se transmit cel mai ușor. Virusul care provoacă pojarul (rujeola) se transmite când cineva inspiră particulele virale din stropii ajunși în aer în urma tusei și/sau a strănutului. Stropii respectivi pot rămâne în aer mai multe ore și, mai mult decât atât, ajung pe diverse suprafețe, pe care persistă în jur de 2 ore. De aceea, virusul se poate contacta și dacă se ating obiectele infectate, iar o persoană duce apoi mâna la ochi, la nas sau la gură.

Practic, în cazul în care cineva stă în aceeași încăpere cu o persoană infectată, se poate îmbolnăvi. De altfel, rujeola se poate transmite cu aprox. 4 zile înainte de apariția erupției specifice pe piele și chiar și la 4 zile de când aceasta poate fi observată.

Potrivit informațiilor oferite de „Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor” din SUA, se estimează că 9 din 10 persoane care vin în contact cu o persoană cu pojar s-ar putea îmbolnăvi, dacă nu sunt vaccinate.

Poate provoca diverse complicații

Pojarul poate conduce la numeroase complicații, unele dintre ele putând pune viața în pericol. Printre cele mai cunoscute se regăsesc:

• Dezvoltarea unei infecții la nivelul urechii: otita este una dintre cele mai frecvente complicații ale pojarului;
• Bronșita ori laringita: pojarul stimulează inflamarea și iritarea căilor respiratorii. De asemenea, virusul rujeolic determină, în anumite cazuri, inflamarea bronhiilor. În plus, nu este exclus să se ajungă și la inflamarea laringelui,
• Pneumonia: persoanele cu sistemul imunitar slăbit se pot confrunta cu această boală în urma pojarului. Uneori, pneumonia poate fi fatală;
• Encefalita: este o complicație a pojarului care apare la 1 din 1000 de persoane. Boala constă în inflamarea țesutului cerebral care, în unele cazuri, conduce la handicap neurologic permanent la 1 din 4 persoane. Encefalita se poate declanșa imediat după pojar sau după câteva luni.

Medicii vin și cu acest avertisment: în cazuri foarte rare, infecția cu virusul rujeolic declanșează panencencefalita sclerozantă subacută. În aceste condiții, țesutul cerebral și nervii se deteriorează treptat, ajungându-se la deteriorarea stării mentale, la spasme musculare, la schimbări de personalitate. În medie, boala apare la 7-10 ani după infectare, nu se poate vindeca și este fatală.

Care sunt simptomele pojarului?

Primele manifestări ale bolii apar la 10-14 zile de la infectare și constau în:

• Febră moderată;
• Nas care curge;
• Tuse uscată;
• Dureri în gât;
• Conjunctivită. 

Ulterior, după 2-3 zile, în interiorul obrajilor sunt vizibile pete albe, care în centru au o nuanță de alb-albăstriu și care se numesc petele Koplik. În același timp, după 3-5 zile de la debutul simptomelor enumerate, pe față apare o erupție roșiatică, formată din pete roșii, plate, ce se pot grupa pe măsură ce se răspândesc la nivelul: gâtului, membrelor superioare, trunchiului, membrelor inferioare. Această erupție este însoțită și de febră ridicată, ce poate ajunge până la 40-41 de grade Celsius. În general, erupția durează în jur de 7 zile și dispare mai întâi de pe față.

Cum îți poți proteja copilul de pojar

În afară de riscul de apariție a complicațiilor menționate, nu uita că petrecerile „cu pojar” nu reprezintă o idee bună și din acest motiv: copiii pot transmite virusul rujeolic către numeroase persoane vulnerabile, cum ar fi cele nevaccinate sau pacienții imunocompromiși (al căror sistem imunitar nu poate combate o infecție).

Metodele prin care se poate diminua riscul de transmitere a pojarului sunt:

Vaccinarea

În țara noastră, este disponibil vaccinul ROR (rujeolic-rubeolic-urlian), care include antigene atenuate pentru protejarea împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului. Acest vaccin este parte din programul național de vaccinare pentru intervalul de vârstă 12-15 luni. Prima doză trebuie administrată la vârsta de 12 luni, iar cea de-a doua la vârsta de 5 ani. În anumite cazuri, spre exemplu când este vorba despre o epidemie sau despre călătorii în zone cu incidență mare a rujeolei, prima doză a vaccinului se poate administra și la vârsta de 9 luni. 

Nu în ultimul rând, medicii pot recomanda vaccinarea la adolescenții sau la adulții care nu prezintă imunitate demonstrată împotriva rujeolei. Într-o astfel de situație, se efectuează două doze de vaccin, cu condiția ca doza a doua să fie administrată după cel puțin 28 de zile de la prima.

Persoanele care nu trebuie să se vaccineze cu vaccinul ROR sunt cele care se află în oricare dintre aceste situații:

• Care au reacții alergice severe la neomicină;
• Care au alergii la una dintre componentele vaccinului;
• Care au trecut prin reacții alergice severe după administrarea primei doze de vaccin;
• Femeile însărcinate;
• Cele care au febră mai mare de 38,5 la momentul la care ar trebui să aibă loc vaccinarea;
• Cele care suferă de tuberculoză;
• Cele care suferă de maladii oncologice legate de sistemul limfatic și hematopoietic (măduva roșie);
• Cele care urmează tratamente pe bază de doze mari de corticosteroizi: medicamente menite să reducă inflamația.

Nu există nicio legătură între vaccinul ROR și autism, dezvăluie un nou studiu pe 650 de mii de copii

Izolarea

În situația în care un copil sau o persoană adultă prezintă simptomele specifice pojarului, trebuie să se izoleze la domiciliu. Astfel, izolarea este esențială în următoarea perioadă: până când trec cele patru zile de la debutul erupției pe piele. Totodată, dacă în familie există persoane nevaccinate sau imunocompromise, acestea nu trebuie să vină deloc în contact cu persoana infectată.