„Când am ajuns acasă de la sală în această dimineață, câinele meu, Obi, a sărit pe mine de bucurie. Așa face întotdeauna când mă vede. Nu pot sa zic la fel și despre copiii mei adolescenți. Nu spun să facă tumbe de bucurie când mă văd, însă ei nici măcar nu observă când ajung acasă, decât atunci când vin încărcată cu plase de cumpărături; sau când vor să-mi ceară bani. Și nici măcar atunci nu-mi oferă un zâmbet, mai degrabă forțează o grimasă care aduce a zâmbet.
Câinele meu este mulțumit de fiecare dată când îl hrănesc și nu face nazuri la mâncare. În schimb, copiii se plâng mereu că nu au ce mânca sau că nu le place cum gătesc, deși merg des la cumpărături și le gătesc în fiecare zi, încercând să-i mulțumesc.
Câinele meu stă la mine în poală și ne uităm împreună la seriale. Copiii mei critică toate filmele și serialele la care mă uit. Obi e foarte afectuos și dă mereu din codiță atunci când îl mângâi pe spate și pe burtică. Copiii abia mă lasă să le dau o îmbrățișare și reacționează de parcă le-am cerut o mare favoare.
Câinele meu nu se rușinează niciodată cu mine, spre deosebire de copiii mei. Sincer, cred că aș putea face orice, iar el m-ar iubi la fel de mult. Faptul că am în casă trei adolescenți care nu mă apreciază câtuși de puțin este dificil, însă sunt recunoscătoare pentru faptul că îl am și pe Obi, care-mi oferă toată dragostea lui și care nu cere mare lucru în schimb.
El e singurul din casă care mă iubește, mă apreciază și care îmi este recunoscător pentru toată munca pe care o fac. Așa că pentru moment, trebuie să mă mulțumesc cu atât și să mă gândesc că se putea și mai rău.
Deci, sfatul meu pentru toate mămicile care nu se simt apreciate de copiii lor, este să-și ia un câine”.
Surse foto: www.pexels.com
Surse articol: https://www.scarymommy.com/lifestyle/my-kids-dont-appreciate-me-but-my-dog-does
Urmareste-ne pe Google News
