Am fost un copil care nu a participat la treburile casnice, dar copiii mei o vor face! NU o să repet greșeala mamei mele

Nu obișnuia să se implice în treburile casnice în copilărie

Într-o confesiune pentru „kidspot.com.au”, o mama cu trei copii își amintește că, în perioada copilăriei sale, nu participa la treburile gospodărești. Se întâmpla așa întrucât părinții nu o solicitau nici pe ea, nici pe frații ei, să se implice în asemenea treburi:

„Când eram copil, nu trebuia să fac treburi în gospodărie. Mă rezumam la implicarea în activități simple, cum ar fi să îmi mențin ordinea în cameră (cât de cât), să strâng masa și să îmi strâng jucăriile și lucrurile pentru școală după ce îmi făceam lecțiile. Dacă făceam un sandviș, mă străduiam să strâng firimiturile de pe masă.

Cu toate acestea, nu se poate spune că aveam „misiunea” de a participa la anumite treburi casnice- era vorba doar să ne respectăm casa. Uneori, mama mă ruga să golesc coșul cu rufe murdare sau să le pun acolo. Practic, nu aveam o listă cu sarcini în gospodărie, pentru fiecare zi. Totul se făcea pe moment, în funcție de context- de altfel, de multe ori aveam impresia că nu făceam o treabă anume, ci pur și simplu îi făceam o favoare mamei mele.

Atât eu, cât și frații mei mai mari, primeam săptămânal bani de buzunar (aceștia nu erau condiționați de implicarea în anumite treburi). Dacă doream să obțin mai mulți, puteam să mă ofer să tai iarba sau să curăț baia dar, de fapt, nimeni nu aștepta de la mine să fac așa ceva.

Pe măsură ce am înaintat în vârstă, am apreciat foarte mult că părinții mei m-au lăsat să mă bucur din plin de copilărie. De asemenea, mă simțeam liberă și în privința treburilor casnice și, totodată, pentru că aveam un anumit simț al responsabilității, îi întrebam de bunăvoie cu ce aș fi putut să-i mai ajut”.  

A explicat de ce, odată ce a devenit mamă, a hotărât să-și implice și copiii în treburile casnice

Continuându-și confesiunea pentru sursa citată, mama a ținut să aducă în prim-plan faptul că, spre deosebire de părinții săi, își dorește ca și copiii ei să aibă fiecare rolul său în cadrul treburilor gospodărești. Din acest motiv, nu a ezitat să spună că în casa ei există, într-un loc vizibil, o listă cu treburile casnice pentru fiecare membru al familiei. Mai mult, a precizat că a hotărât să procedeze astfel pentru a nu ajunge să se confrunte cu presiunea enormă ce apăsa pe umerii mamei sale: aceea de a crește copiii, de a se ocupa de gospodărie și de a-și menține și locul de muncă.

Iată cu ce detalii a venit cea care s-a confesat:

„Am devenit mama a trei copii. Lucrurile stau diferit acum. Suntem o nouă generație. Viața este mult mai ocupată acum și există numeroase lucruri cărora trebuie să le acordăm atenție. 

Aștept de la cei trei copii ai mei să se implice în treburile casnice. Avem o listă cu sarcinile gospodărești lipită pe frigider. Această listă îi ajută pe copii să știe ce au de făcut și le permite să facă schimb de treburi, astfel încât niciunul dintre ei să nu ajungă sătul, de exemplu, să golească mașina de spălat vase. Sarcinile pe care le au nu le consumă mult timp- faptul că sunt trei copii permite o distribuție a sarcinilor și ne îngăduie să avem parte de o mică echipă- însă sunt binevenite întrucât ne ajută pe mine și pe soțul meu să ne mai eliberăm de presiuni în zilele de școală aglomerate.

Dacă nu aș fi luat nicio măsură și pur și simplu aș fi stat deoparte și aș fi așteptat ca ei să-și strângă rechizitele, să-și strângă hainele sau să ducă gunoiul, nu s-ar fi întâmplat nimic, în contextul în care sunt prea absorbiți în a se juca „Roblox”, în a da fuga afară cu bicicleta pentru a căuta pokemoni sau să meargă în casa unor prieteni ca să poată să cânte la chitară. Cu alte cuvinte, au la dispoziție foarte multe lucruri care le captează atenția și care sunt mult mai distractive decât să se implice în treburile gospodărești.  

Timpul meu liber este limitat. Între muncă, întâlnirile de la școală, plimbatul câinelui, gătit, gestionarea programului copiilor și nevoia de a fi „șoferul” lor de taxi, viețile noastre sunt mult mai ocupate decât cele ale părinților noștri. Avem multe lucruri cărora trebuie să le acordăm timp și, singura modalitate de a nu ajunge să fiu copleșită de ele este să mă străduiesc cumva să-mi iau de pe umeri anumite poveri. 

În schimb, mama mea era obișnuită să lase totul să apese pe umerii ei, iar acum sunt tristă când mă gândesc la faptul că ar fi putut să-și roage copiii să o ajute mai mult. Pe atunci, nu aveam YouTube, Netflix sau jocuri online care să ne distragă atenția- practic, dacă mă gândesc bine, aș fi fost încântată dacă ea mi-ar fi dat o sarcină ca să am și eu ceva de făcut!

Abia acum realizez cât de epuizată trebuie să fi fost mama ocupându-se de casă, crescând trei copii și având și un job part-time. Tatăl meu lucra mult și, de aceea, se implica foarte puțin în ceea ce înseamna treburi casnice și gătit, prin urmare în special mama se ocupa de toate. Într-adevăr, nu era copleșită de presiunile de acum, ca de exemplu multitudinea de email-uri cărora să le dai curs ori numeroasele evenimente de la școală, dar nu se poate spune că nu avea de suportat presiunea de a-și păstra gospodăria curată și de a fi o mamă bună.

De altfel, mama mea îi punea mereu pe ceilalți pe primul plan. Ea era ultima persoană care se culca și prima care se trezea dimineața. Odată ce am devenit și eu mamă, mi-am dat seama că nu puteam (și nici nu îmi doream) să le fac pe toate. 

Așa cum părinții mei au făcut alegeri legate de cum să-și crească copiii, și eu și soțul meu am făcut asta. De aceea, cred că în casa, în gospodăria noastră, este nevoie de o echipă, fiecare dintre noi având un rol important. Să faci totul de unul singur nu este binevenit. Nici nu este distractiv. Și te epuizează. 

În casa noastră, fiecare face un anumit lucru ca să nu ne simțim împovărați. Dovada în acest sens este o listă colorată, cu sarcini, care stă lipită pe frigiderul nostru”.

O mamă este criticată pentru că postează poze cu fiul ei făcând treburi casnice