7 comportamente de cuplu care afecteaza dezvoltarea copilului

Sanatatea emotionala a copilului este afectata de calitatea relatiei de cuplu. Copiii vor prelua comportamentul parintilor si vor deveni, astfel, copia lor fidela. Relatia dintre parinti afecteaza, deopotriva, legatura parinte - copil. Stima scazuta de sine, abandonul scolar, delicventa sau chiar probleme de sanatate mintala devin tulburari de comportament ale unui copil crescut intr-un mediu conflictual. De aceea, este fundamental ca parintii sa inteleaga faptul ca relatia de cuplu si familia stabila contribuie la succesul pe termen lung al copilului.

"Cuplul parintilor este mediul in care copilul creste. Relatia dintre parinti este modelul de relationare al copilului pe care il va duce cu sine in viata, iar ochii parintilor sunt oglinzile in care creste si se formeaza copilul", afirma psihoterapeutul Catalina Hetel.

Structura si stabilitatea familiei sunt esentiale pentru cresterea armonioasa a copilului. Studiile sociologice sugereaza ca traind intr-o familie stabila cu doi parinti, copilul se va dezvolta pozitiv. Dar este oare suficient ca micutul sa fie crescut de ambii parinti? Familia reprezinta un intreg complex, dinamic si integrat, in care fiecare membru influenteaza si este influentat de toti ceilalti membri. Teoriile sistemelor familiale demonstreaza ca dezvoltarea copilului este intrinsec legata de interactiunile dintre ceilalti actori ai familiei. Abilitatea parintilor de a comunica eficient, de a genera apropiere emotionala si sprijin reciproc are implicatii pentru bunastarea si dezvoltarea copilului.

Problemele care pot aparea in relatia de cuplu sunt variate:

- dificultati de comunicare,
- nevoi nesatisfacute,
- grad ridicat de nemultumire personala,
- insatisfactie sexuala,
- sentimente de incompatibilitate,
- conflicte de orice natura

copii afectati de cearta dintre parinti

1. Devalorizarea celuilalt si a celorlalti, felul in care mama il priveste pe tata si pe barbati, in general sau felul in care tatal o priveste pe mama si pe celelalte femei.

"Nu stiu cat este obisnuita, indiferenta sau desconsiderare. Dar ma uit la parintii mei care au ajuns atat de suficienti unul cu celalalt si cu sine ca nici macar nu se mai privesc, daramite sa-si vorbeasca. Au obosit pana sa se si certe, ca ei asa stiau sa comunice. Nici nu-si imagineaza ce impact a avut asupra mea mediul in care m-au crescut. Probabil, au zis ca e suficient sa ma educe, sa ma sprijine si sa-mi ofere toate cele necesare. Si pentru toate acestea le multumesc. Dar eu am pornit cu teama intr-o relatie. In primul rand, mi-a luat foarte mult timp sa ma apropii de cineva ca nu stiam cum sa ma comport. Iar apoi, am gresit sufocandu-mi sotia din dorinta de a nu face aceeasi greseala ca tatal meu, din teama nebuna de a nu-mi deveni indiferenta. Am cazut dintr-o extrema in alta. Norocul meu ca ea a fost intelegatoare si ca a stiut sa-mi arate unde gresesc. Iar eu m-am straduit sa ma corectez", marturiseste Marius Marin.

2. Lipsa de implicare a unuia dintre parinti in cresterea copilului.

Din dezinteres, nestiinta sau teama, partenerul care nu petrece suficient timp cu copilul trezeste nemultumirea celuilalt, iar cel mic resimte absenta unuia dintre parinti.

"Legaturile dintre membrii familiei, iubirea sau ura, intelegerea sau intrigile, toate tes o panza fina de sentimente si emotii care va fi, fara sa vrea, cautata si refacuta de copil in viitoarea sa viata adulta", completeaza psihoterapeutul Catalina Hetel

3. Mama posesiva care nu ii permite barbatului sa se apropie de copil sau e foarte critica cu el.

Nimic din ce face tatal privitor la copil nu este bine. Increderea in sine fiindu-i zdruncinata, intervine sentimentul de inutilitate, iar barbatul se indeparteaza usor-usor atat de partener, cat si de copil.
Catalina Hetel intareste ideea ca "increderea in fortele proprii si in ceilalti e un model de a fi, care va fi copiat de catre copil. Niste parinti optimisti si increzatori vor transmite asta copilului. Felul de a iubi al parintilor, altruist sau egoist, independent sau dependent, va fi un model pentru viitoarele relatii."

4. Lipsa de respect cu care unul din parteneri il trateaza pe celalalt va fi preluata de copil.

Daca a fost crescut intr-un camin in care parintii nu au stiut sa se respecte, copilul - care copiaza comportamentul parintilor - nu va invata ce inseamna respectul si nici cum sa-l arate.
"Ne-am pierdut demult consideratia unul fata de celalalt. Ne-am lasat acaparati de griji si nevoi. Am incetat sa ne mai apreciem si sa ne vorbim frumos. Vedem doar ce face celalalt gresit, iar atunci reprosam. Pe un ton civilizat si subtil, dar tot o facem. Degeaba incercam amandoi sa o invatam pe Ana sa fie respectuoasa atat cu copii, cat si cu adultii, sa vorbeasca frumos si sa se comporte civilizat. Acum realizez cat de mult am gresit, ca ea acasa vede altceva si nu stie ce sa mai creada", recunoaste Laura Enache, mama unei fetite de 6 ani.

5. Refuzul unuia dintre parteneri de a-si asuma responsabilitati.

Atunci cand hotarasc sa aiba un copil, majoritatea cuplurilor incearca sa se pregateasca si pentru schimbarile care vor urma. Dar, de cele mai multe ori, nu reusesc sa anticipeze toate responsabilitatile si, ca atare, refuza sa le accepte.
"De la simpla schimbare a pampersilor si pana la refuzul de a participa la sedinta cu parintii, sotul meu a lasat in seama mea toate atributiile parintesti, pe care considera ca eu le indeplinesc mult mai bine. "Schimba-l tu ca, ai vazut, la mine plange" sau "du-te tu la scoala ca te place invatatoarea". Iar eu eram nevoita sa accept ca sa nu sufere copilul. Nu zic, sta cu el, se joaca impreuna, fac lectiile. Dar evita sa faca activitati unde se simte nesigur. Am luat-o ca pe o impartire a atributiilor ca sa nu creem un conflict", recunoaste Mirela Voicu, mama lui Eric, 7 ani.

6. Certurile si violenta.

Frustrat si neinteles, unul din parinti se exteriorizeaza ridicand tonul, iar discutia degenereaza in cearta. Mai grav este ca uneori se ajunge la violenta fizica.
"Cand te gandesti impreuna cu o persoana ca vreti sa aveti un copil, nu iti imaginezi exact cum va fi viata voastra in trei. Sau iti imaginezi ca va fi frumos. Dar realitatea poate fi, de multe ori, diferita. Mai ales cand tatal nu este pregatit sa o sustina pe mama, mai ales in primele luni, cand are mai multa nevoie. Si asa se ajunge, inevitabil, la discutii de cuplu. Discutii care se pot agrava cu fiecare situatie in care tatal, fara a avea cea mai mica dorinta de a se informa, sustine ca ar fi mai bine pentru copil un lucru sau altul, iar mama se vede nevoita sa il combata. Si uite asa, tatal se retrage din procesul de luare a deciziilor privind cresterea copilului, in mare parte justificat, cine isi doreste sa fie criticat mereu? Iar mama oboseste incercand sa fie cea mai buna mama, sa faca tot ce este mai bine pentru copil si sa ia decizii de una singura, totul dintr-o prea mare grija pentru puiul ei. Nu este de mirare ca apar inevitabilele conflicte, uneori de fata cu bebelusul, care este clar afectat de certuri. De fiecare data cand am ridicat tonul la partener, copilul a fost nelinistit, mai nervos. Iar pe masura ce a mai crescut, a inceput sa scanceasca, sa planga de cate ori avem o cearta mai aprinsa. Acum incercam, pe cat posibil, sa ne rezolvam conflictele departe de ochii lui. Iar daca nu se poate, cel mai bine este ca micutul sa vada si reversul medaliei, adica sa vada nu doar cearta, ci si faptul ca adultii ajung la un consens, se impaca. Usor de spus, dar mai greu de facut", marturiseste Elena Dumitru, mama unei fetite de un an si jumatate.

7. Lipsa intimitatii in doi necesara cuplului.

Dupa ce-si indeplinesc indatoririle de parinti, cand se retrag in intimitate, cei doi sunt, de cele mai multe ori, lipsiti de energia necesara sa imbrace hainele seductiei. Libidoul scazut al mamei, mai ales, este unul din motivele principale de racire a relatiei de cuplu. O mangaiere, un sarut sau imbratisarea calda din partea sotului ii vor reda increderea in puterea de seductie si, astfel, ii vor trezi treptat dorinta sexuala.
"Imi aduc aminte ca universul meu era Robert, baietelul meu. Ultimul lucru la care m-am gandit, cel putin in primele luni dupa nastere, a fost sexul. Schimbarile majore care au intervenit in viata noastra ne-au afectat relatia din punctul asta de vedere. Dar mi-am dat seama ca si intimitatea isi are rolul ei esential in relatia de cuplu si, cu grija si rabdare din partea sotului meu, am depasit acest moment", povesteste Letitia, mama unui baietel de doi anisori.

copii asista la cearta parintilor

Efectele comportamentului de cuplu asupra copilului

Toate aceste devieri comportamentale din relatia de cuplu nasc inevitabil un conflict. Chiar daca partenerii reusesc sa ascunda de ochii copilului starea conflictuala sau isi poarta neintelegerea de fata cu cel mic, copiii sufera intotdeuna.
"Aceste abateri vor forma caracterul copilului. Copilul nu poate fi altfel decat asa cum a invatat sa fie. De multe ori, adultii inteleg ca, fara sa vrea, repeta experientele parintilor lor, dar aceasta amprenta este atat de adanca incat cu greu putem sa o depasim", concluzioneaza Catalina Hetel, psihoterapeut.
Studiile atesta ca micutul care provine dintr-o familie conflictuala poate avea un comportament agresiv fata de colegii cu care se cearta din orice, ii terorizeaza pe copii, are crize de furie frecvente sau ajunge sa ii jigneasca si chiar sa ii loveasca pe parinti. Sau, din contra, poate dezvolta un comportament anxios, devine ingrijorat si retras, are rezultate proaste la scoala sau pleaca de acasa atunci cand parintii incep sa se certe.
Martori la conflictele dintre adulti, copiii nutresc teama si vinovatie. "Oare din cauza mea se cearta?", „daca nu eram eu, nu se certau", "cum sa ii impac?", "daca vor divorta, eu cu cine raman?", "ma vor abandona?" sunt numai cateva dintre gandurile care le trec prin minte copiilor si care ajung sa le alimenteze nesiguranta si sa le distruga increderea in sine. Copilaria lor va fi centrata pe starea conflictuala dintre parinti si nu pe joaca, teme sau orice alte preocuparile specifice varstei.
Pot aparea inclusiv tulburari fiziologice. Copiii care traiesc in medii tensionate ar putea manifesta hiperactivitate, infectii frecvente, tulburari de somn sau de vorbire (balbaiala), pot avea atacuri de panica sau dureri abdominale. Multi dintre ei recurg la diverse trucuri si spun ca se imbolnavesc doar ca sa atraga atentia parintilor de la cearta dintre ei.

"Fie ca suntem parinti, fie ca suntem adulti, fosti copii ai parintilor nostri, intotdeauna putem corecta ceva. Parintii nu sunt perfecti, dar daca sunt atenti la ceea ceea fac, isi pot schimba atitudinea. De multe ori, copiii prezinta anumite simptome care tradeaza problemele din familie. Copiii devin agresivi sau apatici, obraznici sau timizi. Aceste comportamente si multe altele nu sunt decat devoalari ale mediului familial. Privindu-si copiii, parintii pot incerca sa schimbe ceva. Atunci cand copilul prezinta un simptom, de cele mai multe ori, e util sa schimbam ceva in mediul familial, desi se presupune initial ca problema e la copil. In acelasi timp, adulti fiind, e necesar sa intelegem mediul in care am crescut pentru a nu transmite mai departe copiilor nostri, modele si comportamente indezirabile", e de parere psihoterapeutul Catalina Hetel

Important este sa realizati ca un anumit tip de comportament ii face rau copilului si sa va corectati! Conflictele, de orice natura ar fi ele, trebuie rezolvate impreuna si necesita efort din partea amandurora. Iar daca va simtiti depasiti de situatie, nu va temeti sa cereti ajutor de specialitate. Nu va lasati coplesiti de emotia momentului, de orgolii si ambitii personale si ganditi-va, in primul rand, la copil!


Sursa: "Parents' Relationship Quality and Children's Behavior in Stable Married and Cohabitating Families" by Julia Goldberg and Marcia Carlson, january 2014; "Ghidul tinerelor mame", realizat de Holt Romania si UNICEF; http://kidshealth.org/parent/emotions/feelings/help_child_divorce.html#a_Fighting_in_Front_of_the_Kids; www.psihomental.ro

8 moduri prin care relația voastră de cuplu afectează comportamentul copilului

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    10 lucruri pe care le faci și despre care nu știai că afectează dezvoltarea copilului tău
    10 lucruri pe care le faci și despre care nu știai că afectează dezvoltarea copilului tău

    Atunci când ești mămică pentru prima dată este posibil să faci unele lucruri care pot influența în mod semnificativ dezvoltarea copilului tău, precum modul în care...

    Factorii din copilărie care afectează dramatic dezvoltarea socială a copilului devenit adult
    Factorii din copilărie care afectează dramatic dezvoltarea socială a copilului devenit adult

    Oamenii pe care îi întâlnim au diferite personalități și comportamente diferite. Unii dintre ei sunt expansivi, intră imediat în relație și adoră să fie...

    4 studii care dezvăluie cum afectează lipsa de iubire dezvoltarea copilului
    4 studii care dezvăluie cum afectează lipsa de iubire dezvoltarea copilului

    Cu toții trăim vieți foarte ocupate și încărcate de stres și avem nenumărate griji, ca părinți, dar cel mai important lucru rămâne iubirea față de copiii noștri. De...

    7 comportamente ale copilului pe care este periculos să le ignori
    7 comportamente ale copilului pe care este periculos să le ignori

    În general, este indicat să ignori anumite comportamente negative ale copilului, în special cele nesemnificative. În felul acesta, te asiguri că ele vor diminua în...

    7 comportamente periculoase ale copilului pe care să nu le ignori
    7 comportamente periculoase ale copilului pe care să nu le ignori

    Pe măsură ce se dezvoltă, ai noștri copii vor adopta tot felul de comportamente. Ca părinți, misiunea noastră este să fim foarte atenți la acestea întrucât unele dintre...

    Un nou studiu dezvăluie cum afectează dezvoltarea copilului dacă este dat la școală prea devreme
    Un nou studiu dezvăluie cum afectează dezvoltarea copilului dacă este dat la școală prea devreme

    Specialiștii din toată lumea au ajuns la concluzia că, în ultimele decenii, există o tendință din ce în ce mai mare a părinților de a-și înscrie cât mai...

    La 33 ani încă îmi amintesc cum eram hărțuită de colegi în școală. Cum afectează bullying-ul dezvoltarea copilului?
    La 33 ani încă îmi amintesc cum eram hărțuită de colegi în școală. Cum afectează bullying-ul dezvoltarea copilului?

    O bună parte din anii petrecuți în școala generală i-am petrecut sub titulatura de tocilară. Gândind în urmă și în perspectivă asupra situației mele din...

    © 2019 Qbebe