Mărturisirea care a șocat internetul: „M-am mutat pe alt continent doar pentru a nu avea grijă de mama mea bolnavă"

Unii părinți fac copii pentru ca la bătrânețe să aibă cine să le dea o cană cu apă. Alții nu se gândesc la posibilitatea de a rămâne singuri în cei mai grei ani ai vieții. Este cazul unei mame pe care fiica ei, în care avea cea mai mare încredere, a plecat din țară pentru a nu-și lua responsabilitatea de a avea grijă de ea.

Povestea de viață începe în Germania, unde femeia s-a născut. Printre primele amintiri ale ei se numără cea în care mama ei care încerca să-i burdușească într-o geantă de voiaj hainele și toate cele necesare fără a rupe fermoarul din material ieftin.

Adesea se întâmpla ca mama să îndese toate albumele foto, hainele, cosmeticele și cărțile fetiței ei într-un băgăjel, provocându-i anxietate și teama de a nu fi abandonată.

„Cu două decenii înainte de acea amintire, mama încerca să își burdușească bagajele cu tot ce avea de mai de preț într-o valijoară pentru a se muta în California cu tatăl meu.

Mama ei era bolnavă de cancer și la acel moment a acuzat-o pe mama că este egoistă pentru că alege să își trăiască viața, în loc să aibă grijă de ea. Atunci mama a jurat să nu își învinovățească copiii în cazul în care vreodată ar păți același lucru. Cu toate acestea, n-a putut să își stăpânească supărarea și mânia pentru mutarea mea în Montana”, mărturisește fiica.

„Mi-am părăsit mama pentru a stabili niște limite foarte clare”

Tânăra susține că decizia de a-și părăsi mama a fost determinată de mai multe motive. Aceasta era tânără și foarte naivă, s-a îndrăgostit și își dorea cu ardoare să se căsătorească și să aibă copii. Datorită țelului ei de a avea familia perfectă și de a trăi o experiență complet diferită față de familia de origine, a fost nevoită să ia o decizie radicală.

„Am crescut printre oameni alcoolici, am trăit în anxietate, în confuzie și fără o mamă prezentă și dedicată, la fel ca celelalte mame, din cauza dependenței ei. Tot aceasta a fost cauza pentru care am devenit foarte vigilentă, foarte atentă la toate detaliile asupra stării emoționale, pentru a preveni un dezastru.

Am încercat să mențin o relație mamă-fiică normală cu toate puterile mele, de teamă că m-ar fi abandonat. Am încercat să fiu o fată bună, să-mi reprimi nevoile și să le anticipez pe ale ei, crezând că astfel o să mă iubească mai mult”, își amintește femeia.

Aceasta susține că i-a fost imposibil să seteze anumite limite în relație cu mama ei, pentru că orice mică greșeală i-ar fi compromis întreaga relație. Așa că femeia a început să o viziteze mai rar, să scurteze apelurile video ale copiilor ei cu bunica de Crăciun și să nu îi asculte sfaturile de parenting.

Mi-am părăsit mama bolnavă iar ea a lăsat casa moștenire chiriașilor ei

„Fiind fiica cea mare TREBUIA să am grijă de mama mea”

„Pe lângă faptul că mama mea era dependentă de alcool și depresivă, a început să dezvolte o boală pulmonară cronică în timp ce eram încă la liceu. Astfel, mama avea constantă nevoie de oxigen.

Pentru că părinții mei erau divorțați și eu eram cea mai mare dintre copii, trebuia să am grijă de ea. Dar ceva din adâncul sufletului meu îmi spunea că nu pot să îmi iau această responsabilitate. Așa că am luat decizia de a părăsi țara și de a nu mă întoarce niciodată înapoi”, dezvăluie fiica.

Distanța geografică a fost singura soluție pe care tânăra a văzut-o ca fiind potrivită pentru a se distanța inclusiv emoțional de mama ei, protejându-și în același timp propria sănătate fizică și psihică.

Mama mea m-a abandonat, iar acum, că am bani, vrea să revină în viața mea

„Mama mi-a spus la un moment dat că sunt cea mai importantă persoană din viața ei. Să nu vă închipuiți că a fost un sentiment înălțător, ci mai degrabă o greutate profundă pe care am purtat-o toată copilăria mea pe umeri. I-am auzit ultimele cuvinte la telefon și răsuflarea ei greoaie încă îmi bântuie amintirile, dar știu că am luat cea mai bună decizie, aceea de a pleca de lângă mama!”, destăinuie ea.

Ce părere aveți despre decizia controversată a femeii? Merita mama să fie lăsată singură atâta timp, având în vedere boala ei? Merită fata să își trăiască viața purtând pe umeri povara de a avea grijă de părintele bolnav, sau purtând în suflet povara de a nu fi lângă ea în cele mai grele momente?